2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

estompă sf [At: NEGULICI / V: (înv) ext~ / Pl: ~pe / E: fr estompe] 1 Sul mic de hârtie, de piele sau de alt material moale, cu care se atenuează, se șterge conturul unui desen executat în creion, în cărbune sau în pastel, pentru a potrivi umbrele. 2 Desen făcut cu estompa (1). 3 (Fig; rar) Diminuare (a contururilor).

ESTÓMPĂ, estompe, s. f. Sul mic de hârtie, de piele sau de alt material moale, cu care se atenuează, se șterge conturul unui desen executat în creion, în cărbune sau în pastel, pentru a potrivi umbrele. – Din fr. estompe.

ESTÓMPĂ, estompe, s. f. Sul mic de hârtie, de piele sau de alt material moale, cu care se atenuează, se șterge conturul unui desen executat în creion, în cărbune sau în pastel, pentru a potrivi umbrele. – Din fr. estompe.

ESTÓMPĂ, estompe, s. f. Sul mic de hîrtie, de piele sau de alt material moale, cu care se șterge conturul tare al unui desen executat în creion, în cărbune sau în pastel, pentru a se potrivi umbrele. (Fig.) Neagra estompă a morții îndoliase multe case. ANGHEL, PR. 90.

ESTÓMPĂ s.f. Bastonaș de piele sau de hârtie răsucită, cu care se întinde praful de creion, de cărbune sau de culori pentru a aranja umbrele unui desen. ♦ Desenul astfel obținut. [< fr. estompe].

ESTÓMPĂ s. f. 1. bastonaș de piele sau de hârtie răsucită, cu care se estompează desenele. 2. desen executat cu estompa (1). (< fr. estompe)

ESTÓMPĂ ~e f. Sul mic de hârtie, de piele sau de alt material, cu care se potrivesc umbrele la un desen executat în creion, în cărbune sau în pastel. /<fr. estompe

estompă f. 1. mic cilindru din hârtie sau din piele spre a întinde creionul ori pastelul pe un desen; 2. desen făcut cu estompa.

*estómpă f., pl. e (fr. estompe, poate d. ol. stomp, germ. stumpf, tocit). Pele saŭ hîrtie învălătucită p. a estompa.

estompa [At: NEGULICI / V: (înv) ext~ / Pzi: ~pez / E: fr estomper] 1 vt A trece cu estompa peste un desen pentru a potrivi intensitatea umbrelor și trecerea gradată la lumină. 2 vt (Pex) A slăbi intensitatea unei culori sau a unor contururi. 3-4 vtr (Fig) A (se) face vag. 5-6 vtr (Fig) A (se) diminua. 7 vr A înceta (total sau parțial) să mai existe Si: a dispărea, a se pierde, a se șterge.

ESTOMPÁ, estompez, vb. I. Tranz. A trece cu estompa peste un desen pentru a potrivi intensitatea umbrelor și trecerea gradată la lumină; p. ext. a atenua, a umbri, a slăbi intensitatea unei culori sau a unor contururi. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face vag, imprecis, a (se) învălui, a (se) diminua. – Din fr. estomper.

ESTOMPÁ, estompez, vb. I. Tranz. A trece cu estompa peste un desen pentru a potrivi intensitatea umbrelor și trecerea gradată la lumină; p. ext. a atenua, a umbri, a slăbi intensitatea unei culori sau a unor contururi. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face vag, imprecis, a (se) învălui, a (se) diminua. – Din fr. estomper.

ESTOMPÁ, estompez, vb. I. Tranz. A trece cu estompa peste un desen pentru a potrivi intensitatea umbrelor; p. ext. a atenua, a diminua, a slăbi (intensitatea unei culori sau a unor contururi). Adina Buhuș își potrivea pălăria în fața oglinzii, estompa cu puful roșul din pomeții obrajilor. C. PETRESCU, O. P. II 216. Fumul... se destramă la fiece deschidere de ușă, estompînd figurile și liniile ca într-un vis. ANGHEL, PR. 190. ◊ Fig. [Scriitorii] trebuie să combată cu intransigență influențele ideologiei dușmane care caută să estompeze conflictele din realitate. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 300, 2/6.

ESTOMPÁ vb. I. tr. A potrivi umbrele unui desen cu o estompă; (p. ext.) a umbri ușor contururile. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) atenua, a (se) diminua. [< fr. estomper].

ESTOMPÁ vb. I. tr. a potrivi, a atenua umbrele unui desen cu o estompă; (p. ext.) a umbri ușor contururile. II. tr., refl. (fig.) a (se) face vag, a (se) diminua; a (se) voala. (< fr. estomper)

A SE ESTOMPÁ mă ~éz intranz. (despre imagini) A deveni mai puțin intens; a se face vag; a se dilua; a slăbi; a se amortiza; a se atenua. /<fr. estomper

A ESTOMPÁ ~éz 1. tranz. 1) (desene) A potrivi cu o estompă. 2) (contururile unui desen) A slăbi în intensitate, dotând cu o umbră imprecisă. 3) fig. A face să se estompeze. /<fr. estomper

estompà v. 1. (la pictură) a desena cu estompa; 2. fig. a atenua, a Îndulci: a estompă o povestire prea crudă.

*estompéz v. tr. (fr. estomper). Întind cu estompa creĭonu pe hîrtie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

estómpă s. f., g.-d. art. estómpei; pl. estómpe

estómpă s. f., g.-d. art. estómpei; pl. estómpe

arată toate definițiile

Intrare: estompă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • estompă
  • estompa
plural
  • estompe
  • estompele
genitiv-dativ singular
  • estompe
  • estompei
plural
  • estompe
  • estompelor
vocativ singular
plural
Intrare: estompa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • estompa
  • estompare
  • estompat
  • estompatu‑
  • estompând
  • estompându‑
singular plural
  • estompea
  • estompați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • estompez
(să)
  • estompez
  • estompam
  • estompai
  • estompasem
a II-a (tu)
  • estompezi
(să)
  • estompezi
  • estompai
  • estompași
  • estompaseși
a III-a (el, ea)
  • estompea
(să)
  • estompeze
  • estompa
  • estompă
  • estompase
plural I (noi)
  • estompăm
(să)
  • estompăm
  • estompam
  • estomparăm
  • estompaserăm
  • estompasem
a II-a (voi)
  • estompați
(să)
  • estompați
  • estompați
  • estomparăți
  • estompaserăți
  • estompaseți
a III-a (ei, ele)
  • estompea
(să)
  • estompeze
  • estompau
  • estompa
  • estompaseră
extompa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)