estompă sf [At: NEGULICI / V: (înv) ext~ / Pl: ~pe / E: fr estompe] 1 Sul mic de hârtie, de piele sau de alt material moale, cu care se atenuează, se șterge conturul unui desen executat în creion, în cărbune sau în pastel, pentru a potrivi umbrele. 2 Desen făcut cu estompa (1). 3 (Fig; rar) Diminuare (a contururilor).

*ESTOMPĂ (pl. -pe) sf. 🔷 1 Mic cilindru de piele sau de hîrtie, în formă de creion ascuțit la amîndouă capetele, cu care se întinde prin frecare creionul sau colorile, spre a potrivi umbrele unui desen (🖼 1998) ¶ 2 Desen umbrit cu estompa; fig: o desfășurare de coline și văi ce se pierdeau în estompa cenușie a zilei de iarnă D. -ZAMF. [fr.].

ESTOMPĂ, estompe, s. f. Sul mic de hîrtie, de piele sau de alt material moale, cu care se șterge conturul tare al unui desen executat în creion, în cărbune sau în pastel, pentru a se potrivi umbrele. (Fig.) Neagra estompă a morții îndoliase multe case. ANGHEL, PR. 90.

ESTOMPĂ s.f. Bastonaș de piele sau de hîrtie răsucită, cu care se întinde praful de creion, de cărbune sau de culori pentru a aranja umbrele unui desen. ♦ Desenul astfel obținut. [< fr. estompe].

ESTOMPĂ s. f. 1. bastonaș de piele sau de hârtie răsucită, cu care se estompează desenele. 2. desen executat cu estompa (1). (< fr. estompe)

ESTOMPĂ ~e f. Sul mic de hârtie, de piele sau de alt material, cu care se potrivesc umbrele la un desen executat în creion, în cărbune sau în pastel. /<fr. estompe

estompă f. 1. mic cilindru din hârtie sau din piele spre a întinde creionul ori pastelul pe un desen; 2. desen făcut cu estompa.

*estómpă f., pl. e (fr. estompe, poate d. ol. stomp, germ. stumpf, tocit). Pele saŭ hîrtie învălătucită p. a estompa.

estompă s. f., g.-d. art. estompei; pl. estompe

estompă s. f., g.-d. art. estompei; pl. estompe

estompă s. f., g.-d. art. estompei; pl. estompe