căutare avansată
16 definiții pentru „escroc”   declinări

ESCRÓC, -OÁCĂ, escroci, -oace, s. m. și f. Persoană care înșală pe alții și își însușește, prin mijloace frauduloase bunuri străine; pungaș, șarlatan. – Din fr. escroc.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ESCRÓC, -OÁCĂ, escroci, -oace, s. m. și f. Persoană care înșală pe alții și își însușește, prin mijloace frauduloase bunuri străine; pungaș, șarlatan. – Din fr. escroc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ESCRÓC,-OÁCĂ, escroci, -oace, s. m. și f. Persoană necinstită care înșală pe alții și își însușește, prin manopere frauduloase, bunuri străine; șarlatan, pungaș, coțcar, potlogar. Tipătescu... nu vrea să susție candidatura escrocului de Cațavencu. GHEREA, ST. CR. I 353.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

escróc s. m., pl. escróci
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

escróc s. m., pl. escróci
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ESCRÓC s. hoț, impostor, înșelător, pungaș, șarlatan, șnapan, (rar) pârlea (art.), (pop. și fam.) pezevenchi, potlogar, (înv. și reg.) mafler, pârlaci, (reg.) pasmarghiol, potcaș, (Mold., Bucov. și Dobr.) șalvir, (înv.) calpuzan, (înv., în Mold.) șuler, (fam.) coțcar, pehlivan, pișicher, (fig.) panglicar, papugiu, scamator. (Mare ~ mai e și ăsta!)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ESCRÓC, -OÁCĂ s.m. și f. Pungaș, șarlatan. [< fr. escroc].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ESCRÓC, -OÁCĂ s. m. f. pungaș, șarlatan. (< fr. escroc)
Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ESCRÓC ~ci m. Persoană care înșală pe alții profitând de naivitatea sau încrederea lor; șarlatan; potlogar; impostor; coțcar. [Sil. es-croc] /<fr. escroc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

escroc m. pungaș înșelător.
Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*escróc, -oácă s. (fr. escroc, d. it. scrocco, escrocherie). Pungaș, hoț care fură înșelînd, coțcar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

escroácă s. f., g.-d. art. escroácei; pl. escroáce
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

escroácă s. f., g.-d. art. escroácei; pl. escroáce
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ESCROÁCĂ s. pungășoaică, șarlatancă, șnapancă. (Este o ~ notorie.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ESCRÓC s. hoț, impostor, înșelător, pungaș, șarlatan, șnapan, (rar) pî́rlea (art.), (pop. și fam.) pezevénchi, potlogár, (înv. și reg.) máfler, pîrláci, (reg.) pasmarghiól, potcáș, (Mold., Bucov. și Dobr.) șalvír, (înv.) calpuzán, (înv., în Mold.) șúler, (fam.) coțcár, pehliván, pișicher, (fig.) panglicár, papugíu, scamatór. (Mare ~ mai e și ăsta!)
Sursa: Sinonime82 (1982) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ESCROÁCĂ s. pungășoaică, șarlatancă, șnapancă. (Este o ~ notorie.)
Sursa: Sinonime82 (1982) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink