IMPOSTOR, -OARE, impostori, -oare, s. m. și f. Persoană care caută să înșele, profitând de necunoștința sau de buna-credință a oamenilor; șarlatan, mincinos. ♦ Persoană care, prin minciuni și prefăcătorie, își arogă o falsă identitate (și competență), vrând să pară ceea ce nu este; farsor. – Din fr. imposteur, lat. impostor.

impostor, ~oare smf [At: SEBASTIAN, T. 58 / Pl: ~i, ~oare / E: fr imposteur, it impostore, lat impostor] 1 Persoană care urmărește să profite în mod nemeritat prin minciună sau prefăcătorie Si: mincinos, șarlatan. 2-3 Persoană care se substituie altcuiva (pentru a profita de avantajele cuvenite acestuia).

IMPOSTOR, -OARE, impostori, -oare, s. m. și f. Persoană care caută să înșele, profitând de necunoștința sau de buna-credință a oamenilor; șarlatan, mincinos. ♦ Persoană care caută să se substituie altcuiva (pentru a lucra, a profita în numele lui); farsor. – Din fr. imposteur, lat. impostor.

IMPOSTOR, -OARE, impostori, -oare, s. m. și f. Persoană care caută prin minciuni și prefăcătorie să treacă drept altcineva; șarlatan. Un nume atît de profanat de impostorii contemporani. GHICA, A. 725.

IMPOSTOR, -OARE s.m. și f. Cel care caută să înșele, profitînd de necunoștința sau de buna-credință a oamenilor; șarlatan. ♦ Cel care încearcă să se substituie cuiva (pentru a lucra în numele lui). [< fr. imposteur, cf. lat. impostor].

IMPOSTOR, -OARE s. m. f. cel care caută prin minciuni și prefăcătorie să treacă drept altcineva; șarlatan, escroc. (< fr. imposteur, lat. impostor)

IMPOSTOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. 1) Persoană care înșală pe alții, profitând de naivitatea sau de încrederea lor; șarlatan; potlogar; coțcar; escroc. 2) Persoană care încearcă să se substituie cuiva pentru a lucra în numele lui (în scopul obținerii anumitor avantaje). /<fr. imposteur, lat. impostor, ~onis

impostor m. înșelător, amăgitor.

*impostór, -oáre adj. și s. (lat. impostor, d. impónere, impós[i]tum, a înșela). Înșelător, șarlatan.

impostor s. m., pl. impostori

impostor s. m., pl. impostori

impostor s. m., pl. impostori

IMPOSTOR s. 1. v. escroc. 2. farsor, șarlatan, șnapan. (Nu e decât un ~.)

IMPOSTOR s. 1. escroc, hoț, înșelător, pungaș, șarlatan, șnapan, (rar) pîrlea (art.), (pop. și fam.) pezevenchi, potlogar, (înv. și reg.) mafler, pîrlaci, (reg.) pasmarghiol, potcaș, (Mold., Bucov. și Dobr.) șalvir, (inv.) calpuzan, (înv., în Mold.) șuler, (fam.) coțcar, pehlivan, pișicher, (fig.) panglicar, papugiu, scamator. (Mare ~ mai e și ăsta!) 2. farsor, șarlatan, șnapan. (Nu e decît un ~.)