opțiuni

15 definiții pentru potlogar plotogar podlogar porlogar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

potlogar sm [At: PRAVILA (1814), 174/8 / V: (îvr) ploto~, (reg) podl~, pologar, porl~, purligar / Pl: ~i / E: potlog + -ar] 1 (Pop) Persoană care pune potloage (1) la încălțăminte. 2 (Pop; pex) Cizmar rău Si: cârpaci. 3 (Fam) Hoț. 4 (Fam) Escroc. 5 (Fam) Șmecher. 6 (Fam) Om de nimic. 7 (Zlg; Ban) Liliac (Plecotus auritus).

POTLOGÁR, potlogari, s. m. 1. (Fam.) Pungaș, escroc, șarlatan; șmecher. 2. (Reg.) Persoană care pune potloage la încălțăminte. – Potlog + suf. -ar.

POTLOGÁR, potlogari, s. m. 1. (Fam.) Pungaș, escroc, șarlatan; șmecher. 2. (Reg.) Persoană care pune potloage la încălțăminte. – Potlog + suf. -ar.

POTLOGÁR, potlogari, s. m. 1. (Învechit) Cel care pune potloage la încălțăminte; cîrpaci. 2. Pungaș, coțcar, șarlatan, escroc. Stăi, potlogarule, că te împușc ca pe un cîne! SADOVEANU, O. VII 359. Ghidi, potlogar nerușinat!... Buzunarele ți-s pline de chifle... nu te-am văzut eu cînd le-ai furat? ALECSANDRI, T. 1297. Potlogarii, de care gemea orașul... pîndeau pe nesocotitul pedestru care zăbovise a se întoarce acasă. NEGRUZZI, S. I 16.

POTLOGÁR ~i m. 1) fam. Persoană necinstită care înșală pe alții (profitând de naivitatea sau de încrederea lor); șarlatan; impostor; escroc; coțcar. 2) reg. Cizmar care pune potloage la încălțăminte. /potlog + suf. ~ar

potlogar m. 1. cârpaciu; 2. pungaș ordinar.

potlogár m. (d. potlog). Șarlatan, escroc. Trans. Cizmar cîrpacĭ. – Și ploto- (Olt. Trans.) și porlo- (Munt. Trans.).

plotogar sm vz potlogar

podlogar sm vz potlogar

pologar2 sm vz potlogar

porlogar sm vz potlogar

purligar sm vz potlogar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

potlogár (fam.) (po-tlo-) s. m., pl. potlogári

potlogár s. m. (sil. -tlo-), pl. potlogári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POTLOGÁR s. v. escroc, hoț, impostor, înșelător, pungaș, șarlatan, șnapan.

potlogar s. v. ESCROC. HOȚ. IMPOSTOR. ÎNȘELĂTOR. PUNGAȘ. ȘARLATAN. ȘNAPAN.

Intrare: potlogar
  • silabație: po-tlo-gar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potlogar
  • potlogarul
  • potlogaru‑
plural
  • potlogari
  • potlogarii
genitiv-dativ singular
  • potlogar
  • potlogarului
plural
  • potlogari
  • potlogarilor
vocativ singular
  • potlogarule
  • potlogare
plural
  • potlogarilor
plotogar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
podlogar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
porlogar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

potlogar plotogar podlogar porlogar

  • exemple
    • Stăi, potlogarule, că te împușc ca pe un cîne! SADOVEANU, O. VII 359.
      surse: DLRLC
    • Ghidi, potlogar nerușinat!... Buzunarele ți-s pline de chifle... nu te-am văzut eu cînd le-ai furat? ALECSANDRI, T. 1297.
      surse: DLRLC
    • Potlogarii, de care gemea orașul... pîndeau pe nesocotitul pedestru care zăbovise a se întoarce acasă. NEGRUZZI, S. I 16.
      surse: DLRLC
  • 2. regional Persoană care pune potloage la încălțăminte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cârpaci

etimologie:

  • Potlog + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09