9 definiții pentru potlogar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POTLOGÁR, potlogari, s. m. 1. (Fam.) Pungaș, escroc, șarlatan; șmecher. 2. (Reg.) Persoană care pune potloage la încălțăminte. – Potlog + suf. -ar.

POTLOGÁR, potlogari, s. m. 1. (Fam.) Pungaș, escroc, șarlatan; șmecher. 2. (Reg.) Persoană care pune potloage la încălțăminte. – Potlog + suf. -ar.

POTLOGÁR, potlogari, s. m. 1. (Învechit) Cel care pune potloage la încălțăminte; cîrpaci. 2. Pungaș, coțcar, șarlatan, escroc. Stăi, potlogarule, că te împușc ca pe un cîne! SADOVEANU, O. VII 359. Ghidi, potlogar nerușinat!... Buzunarele ți-s pline de chifle... nu te-am văzut eu cînd le-ai furat? ALECSANDRI, T. 1297. Potlogarii, de care gemea orașul... pîndeau pe nesocotitul pedestru care zăbovise a se întoarce acasă. NEGRUZZI, S. I 16.

POTLOGÁR ~i m. 1) fam. Persoană necinstită care înșală pe alții (profitând de naivitatea sau de încrederea lor); șarlatan; impostor; escroc; coțcar. 2) reg. Cizmar care pune potloage la încălțăminte. /potlog + suf. ~ar

potlogar m. 1. cârpaciu; 2. pungaș ordinar.

potlogár m. (d. potlog). Șarlatan, escroc. Trans. Cizmar cîrpacĭ. – Și ploto- (Olt. Trans.) și porlo- (Munt. Trans.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

potlogár (fam.) (po-tlo-) s. m., pl. potlogári

potlogár s. m. (sil. -tlo-), pl. potlogári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POTLOGÁR s. v. escroc, hoț, impostor, înșelător, pungaș, șarlatan, șnapan.

potlogar s. v. ESCROC. HOȚ. IMPOSTOR. ÎNȘELĂTOR. PUNGAȘ. ȘARLATAN. ȘNAPAN.

Intrare: potlogar
  • silabație: -tlo-
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potlogar
  • potlogarul
  • potlogaru‑
plural
  • potlogari
  • potlogarii
genitiv-dativ singular
  • potlogar
  • potlogarului
plural
  • potlogari
  • potlogarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)