15 definiții pentru escamota scamota

ESCAMOTÁ, escamotez, vb. I. Tranz. 1. A face să dispară ceva fără să se bage de seamă, a ascunde ceva cu iscusință. ♦ Fig. A denatura, a falsifica. 2. A introduce trenul de aterizare al unei aeronave în locurile anume construite în corpul ei, pentru a micșora rezistența la înaintare a avionului în timpul zborului. [Var.: scamotá vb. I] – Din fr. escamoter.

ESCAMOTÁ, escamotez, vb. I. Tranz. 1. A face să dispară ceva fără să se bage de seamă, a ascunde ceva cu iscusință. ♦ Fig. A denatura, a falsifica. 2. A introduce trenul de aterizare al unei aeronave în locurile anume construite în corpul ei, pentru a micșora rezistența la înaintare a avionului în timpul zborului. [Var.: scamotá vb. I] – Din fr. escamoter.

ESCAMOTÁ, escamotez, vb. I. Tranz. 1. A face să dispară ceva fără să se bage de seamă, a ascunde ceva cu iscusință. Apucă de un colț o hîrtie de o sută, o scutură și o escamotă în buzunar. C. PETRESCU, C. V. 55. ♦ Fig. A denatura, a falsifica. A escamota adevărul. 2. A introduce trenul de aterizare al unei aeronave în locașurile anume construite în corpul ei.

escamotá (a ~) vb., ind. prez. 3 escamoteáză

escamotá vb., ind. prez. 1 sg. escamotéz, 3 sg. și pl. escamoteáză

ESCAMOTÁ vb. v. denatura.

ESCAMOTÁ vb. I. tr. 1. A face să dispară ceva pe neașteptate, a ascunde ceva cu iscusință. ♦ (Fig.) A ascunde, a denatura, a falsifica. 2. A introduce trenul de aterizare al unui avion, în timpul zborului, în locașurile speciale din corpul său. [< fr. escamoter, cf. sp. escamotar – a face să dispară].

ESCAMOTÁ vb. tr. 1. a face să dispară ceva pe nesimțite. ◊ (fig.) a ascunde, a denatura, a falsifica. 2. a introduce trenul de aterizare al unui avion, în timpul zborului. (< fr. escamoter)

A ESCAMOTÁ ~éz tranz. 1) rar (lucruri, obiecte etc.) A dosi fără să se bage de seamă; a ascunde. 2) fig. A face să fie fals; a prezenta altfel decât este de fapt; a denatura; a falsifica. 3) (roțile de aterizare ale unei aeronave) A retrage în fuzelaj pentru a reduce rezistența în timpul zborului. /<fr. escamoter

SCAMOTÁ vb. I v. escamota.

SCAMOTÁ, scamotez, vb.. I. Tranz. (Învechit) A fura; a escamota. Nu m-aș mira ca acesta să fi scamotat medalia. ALECSANDRI, S. 88.

scamotà v. 1. a face să dispară ceva fără ca spectatorii s'o bage de seamă; 2. fig. a fura cu dibăcie (= fr. escamoter).

*escamotéz v. tr. (fr. escamoter, d. sp. escamotar, a face să dispară pin [!] scamatorie). Substrag pe furiș: mĭ-a escamotat ceasornicu. Fig. Obțin pin șarlatanie.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ESCAMOTÁ vb. a altera, a contraface, a deforma, a denatura, a falsifica, a măslui, a mistifica, a răstălmăci, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strîmba. (A ~ sensul, adevărul celor spuse de cineva.)

Intrare: escamota
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) escamota escamotare escamotat escamotând singular plural
escamotea escamotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) escamotez (să) escamotez escamotam escamotai escamotasem
a II-a (tu) escamotezi (să) escamotezi escamotai escamotași escamotaseși
a III-a (el, ea) escamotea (să) escamoteze escamota escamotă escamotase
plural I (noi) escamotăm (să) escamotăm escamotam escamotarăm escamotaserăm, escamotasem*
a II-a (voi) escamotați (să) escamotați escamotați escamotarăți escamotaserăți, escamotaseți*
a III-a (ei, ele) escamotea (să) escamoteze escamotau escamota escamotaseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) scamota scamotare scamotat scamotând singular plural
scamotea scamotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) scamotez (să) scamotez scamotam scamotai scamotasem
a II-a (tu) scamotezi (să) scamotezi scamotai scamotași scamotaseși
a III-a (el, ea) scamotea (să) scamoteze scamota scamotă scamotase
plural I (noi) scamotăm (să) scamotăm scamotam scamotarăm scamotaserăm, scamotasem*
a II-a (voi) scamotați (să) scamotați scamotați scamotarăți scamotaserăți, scamotaseți*
a III-a (ei, ele) scamotea (să) scamoteze scamotau scamota scamotaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)