2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

epuizat, ~ă a [At: ALEXI, W. / Pl: ~ați, ~e / E: epuiza] 1 (D. bunuri materiale) Consumat în întregime. 2 (D. mărfuri, ediții etc.) Vândut. 3 Terminat. 4 (D. ființe sau d. forța lor fizică sau psihică) Extenuat (1).

EPUIZÁT, -Ă, epuizați, -te, adj. 1. Terminat, sfârșit, isprăvit. 2. Istovit, sleit, slăbit, extenuat. [Pr.: -pu-i-] – V. epuiza.

EPUIZÁT, -Ă, epuizați, -te, adj. 1. Terminat, sfârșit, isprăvit. 2. Istovit, sleit, slăbit, extenuat. [Pr.: -pu-i-] – V. epuiza.

EPUIZÁT, -Ă, epuizați, -te, adj. (Despre ființe, despre forța lor fizică sau psihică) Istovit, sleit, slăbit, extenuat. – Pronunțat: -pu-i-.

epuiza [At: I. NEGRUZZI, S. III, 133 / P: ~pu-i~ / Pzi: ~zez / E: fr épuiser] 1 vt (C. i. bunuri materiale) A întrebuința în întregime Si: a consuma. 2 vt (C. i. stocuri de mărfuri, ediții etc.) A vinde (integral). 3 vt (C. i. resurse naturale) A secătui. 4 vt (C. i. teme, argumente, probleme etc.) A lămuri complet o problemă, discutând toate amănuntele. 5-6 vtr A (se) termina. 7 vr (C. i. mijloace, posibilități etc.) A trece în revistă până la capăt. 8-9 vtr A (se) extenua din punct de vedere fizic sau moral Si: a (se) istovi, (îvr) enervant (2).

EPUIZÁ, epuizez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) termina, a (se) sfârși, a (se) isprăvi, un bun material (consumând, vânzând etc.). 2. Tranz. A lămuri complet, a discuta în toate amănuntele, a isprăvi de studiat o problemă. 3. Tranz. și refl. A (se) istovi, a (se) slei, a (se) extenua. [Pr.: -pu-i-] – Din fr. épuiser.

EPUIZÁ, epuizez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) termina, a (se) sfârși, a (se) isprăvi, un bun material (consumând, vânzând etc.). 2. Tranz. A lămuri complet, a discuta în toate amănuntele, a isprăvi de studiat o problemă. 3. Tranz. și refl. A (se) istovi, a (se) slei, a (se) extenua. [Pr.: -pu-i-] – Din fr. épuiser.

EPUIZÁ, epuizez, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la bunuri materiale) A termina, a sfîrși, a isprăvi (întrebuințînd, consumînd, vînzînd). A epuizat rezervele.Abătîndu-se în treacăt pentru a reînnoi o provizie epuizată de pesmeți. C. PETRESCU, O. P. I 148. ◊ Refl. pas. De prisos a mai spune ce succese a avut gazeta noastră! Ediția pentru capitală s-a epuizat în cîteva momente. CARAGIALE, M. 56. 2. Tranz. A lămuri complet fără a lăsa ceva neclar, a discuta în toate amănuntele; a isprăvi de studiat, de cercetat. Profesorul a epuizat tratarea chestiunii. 3. Refl. (Despre ființe, despre forța lor fizică sau psihică) A se istovi, a se slei, a se extenua. ◊ Tranz. L-au epuizat atîtea suferințe. – Pronunțat: -pu-i-.

EPUIZÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) termina, a (se) isprăvi. 2. tr. A lămuri complet, a termina discuțiile, a încheia (o problemă). 3. refl. A se istovi, a se extenua. [Pron. -pu-i-. / < fr. épuiser].

EPUIZÁ vb. I. tr., refl. a (se) termina, a (se) isprăvi. II. tr. a lămuri complet, a termina discuțiile. III. refl. a se extenua. (< fr. épuiser)

A SE EPUIZÁ mă ~éz 1. intranz. 1) (despre bunuri materiale) A se termina prin folosire; a fi folosit până la sfârșit; a se istovi; a se consuma. 2) (despre persoane) A pierde forța și energia; a se obosi peste măsură; a se istovi; a se slei; a se extenua; a se consuma. [Sil. e-pu-i-za] /<fr. épuiser

A EPUIZÁ ~éz tranz. 1) A face să se epuizeze; a istovi; a slei; a extenua; a consuma. 2) (probleme, teme, discuții etc.) A trata sub toate aspectele; a cerceta din toate punctele de vedere. [Sil. e-pu-i-za] /<fr. épuiser


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

epuizá (a ~) (-pu-i-) vb., ind. prez. 3 epuizeáză

epuizá vb. (sil. -pu-i-), ind. prez. 1 sg. epuizéz, 3 sg. și pl. epuizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EPUIZÁT adj. v. extenuat.

EPUIZAT adj. extenuat, frînt, istovit, prăpădit, rupt, secat, secătuit, sfîrșit, sleit, stors, trudit, vlăguit, zdrobit, (Mold.) batojit, (prin Munt.) tîhobit, (înv.) stătut. (Un om ~.)

EPUIZÁ vb. 1. v. consuma. 2. v. termina. 3. v. extenua.

EPUIZA vb. 1. a (se) consuma, a (se) isprăvi, a (se) sfîrși, a (se) termina, (reg.) a (se) găti, (fig.) a (se) topi. (A ~ toate proviziile.) 2. a isprăvi, a încheia, a sfîrși, a termina, (astăzi rar) a slei, (pop.) a găta, a mîntui. (A ~ tot ce avea de spus.) 3. a extenua, a frînge, a istovi, a seca, a secătui, a sfîrși, a slei, a stoarce, a vlăgui, a zdrobi, (reg.) a stoci, (prin Olt. șl Munt.) a dehobi, (înv.) a zămorî, (fig.) a suge. (Munca continuă l-a ~.)

Intrare: epuizat
epuizat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epuizat
  • epuizatul
  • epuizatu‑
  • epuiza
  • epuizata
plural
  • epuizați
  • epuizații
  • epuizate
  • epuizatele
genitiv-dativ singular
  • epuizat
  • epuizatului
  • epuizate
  • epuizatei
plural
  • epuizați
  • epuizaților
  • epuizate
  • epuizatelor
vocativ singular
plural
Intrare: epuiza
  • silabație: -pu-i-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • epuiza
  • epuizare
  • epuizat
  • epuizatu‑
  • epuizând
  • epuizându‑
singular plural
  • epuizea
  • epuizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • epuizez
(să)
  • epuizez
  • epuizam
  • epuizai
  • epuizasem
a II-a (tu)
  • epuizezi
(să)
  • epuizezi
  • epuizai
  • epuizași
  • epuizaseși
a III-a (el, ea)
  • epuizea
(să)
  • epuizeze
  • epuiza
  • epuiză
  • epuizase
plural I (noi)
  • epuizăm
(să)
  • epuizăm
  • epuizam
  • epuizarăm
  • epuizaserăm
  • epuizasem
a II-a (voi)
  • epuizați
(să)
  • epuizați
  • epuizați
  • epuizarăți
  • epuizaserăți
  • epuizaseți
a III-a (ei, ele)
  • epuizea
(să)
  • epuizeze
  • epuizau
  • epuiza
  • epuizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)