2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ENERVÁT, -Ă, enervați, -te, adj. În stare de iritare; scos din fire; nervos, iritat. – V. enerva.

ENERVÁT, -Ă, enervați, -te, adj. În stare de iritare; scos din fire; nervos, iritat. – V. enerva.

enervat, ~ă a [At: VASICI, M. II, 138/13 / Pl: ~ați, ~e / E: enerva (1), cf lat enervatus] 1 (Îvr) Epuizat. 2 (D. oameni) Iritat.

ENERVÁT, -Ă, enervați, -te, adj. În stare de iritare; scos din fire, devenit nervos, iritat. V. agasat. Nu pot să mănînc acum înainte. Sînt obosit și enervat. DEMETRIUS, C. 11. La lumina vie și scurtă-a lumînării, Comandanții enervați consultă hărțile. CAMIL PETRESCU, V. 24. Simțea bine că și el are de spus ceva... Enervat, se sculă de pe scaun și începu să măsoare în lung camera, cu pași mari, apăsați. BART, E. 181.

ENERVÁ, enervez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. – Din fr. énerver.

ENERVÁ, enervez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. – Din fr. énerver.

enerva [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~vez / E: fr enerver, cf lat enervare] 1-2 vrtf (Asr) A (se) moleși. 3-4 vrtf (Asr) A slăbi sau a face să slăbească. 5-6 vrtf A-și pierde sau a face să-și piardă calmul, ieșindu-și din fire Si: a (se) irita, a (se) înfuria, a (se) mânia. 7 vtf (Înv; c. i. noțiuni abstracte) A impresiona.

ENERVÁ, enervez, vb. I. Tranz. A aduce (pe cineva) într-o stare de enervare, a face (pe cineva) să-și piardă calmul, să-și iasă din fire, a irita, a înfuria. V. supăra, agasa.Refl. A ajunge într-o stare de iritare, a-și ieși din fire. După cinci minute te enervezi și-mi spui că-s tare de cap. C. PETRESCU, C. V. 100.

ENERVÁ vb. I. tr., refl. A (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. [Cf. fr. énerver, lat. enervare].

ENERVÁ vb. tr., refl. a (se) înfuria, a (se) irita. (< fr. énerver)

A SE ENERVÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de nervozitate; a-și pierde calmul; a se irita. /<fr. énerver

A ENERVÁ ~éz tranz. A face să-și piardă calmul. /<fr. énerver

enervà v. a slăbi energia fizică sau morală.

*enervéz v. tr. (lat. e-nervare). Slăbesc nerviĭ. Fig. Plictisesc, supăr, irit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

enerva (a ~) (a înfuria) vb., ind. prez. 3 enervea

enervá (a se înfuria) vb., ind. prez. 1 sg. enervéz, 3 sg. și pl. enerveáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ENERVÁT adj. 1. agasat, iritat, plictisit, sâcâit, supărat, (livr.) tracasat, (pop.) zădărât. (Om ~.) 2. v. nervos.

ENERVAT adj. 1. agasat, iritat, plictisit, sîcîit, supărat, (livr.) tracasat, (pop.) zădărît. (Om ~.) 2. iritat, necăjit, nervos, supărat, surescitat, (înv. și reg.) scîrbit. (Era extrem de ~.)

ENERVÁ vb. a agasa, a indispune, a irita, a necăji, a plictisi, a sâcâi, a supăra, (livr.) a tracasa, (pop.) a ciudi, a zădărî, (reg.) a zăhătui, (Mold.) a chihăi, (Ban.) a zăgălui, (Mold. și Bucov.) a zăhăi, (înv.) a scârbi, (pop. fig.) a ardeia, (reg. fig.) a scociorî. (Îl ~ cu insistențele.)

ENERVA vb. a agasa, a indispune, a irita, a necăji, a plictisi, a sîcîi, a supăra, (livr.) a tracasa, (pop.) a ciudi, a zădărî, (reg.) a zăhătui, (Mold.) a chihăi, (Ban.) a zăgălui, (Mold. și Bucov.) a zăhăi, (înv.) a scîrbi, (pop. fig.) a ardeia, (reg. fig.) a scociorî. (Îl ~ cu insistențele.)

Intrare: enervat
enervat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • enervat
  • enervatul
  • enervatu‑
  • enerva
  • enervata
plural
  • enervați
  • enervații
  • enervate
  • enervatele
genitiv-dativ singular
  • enervat
  • enervatului
  • enervate
  • enervatei
plural
  • enervați
  • enervaților
  • enervate
  • enervatelor
vocativ singular
plural
Intrare: enerva
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • enerva
  • enervare
  • enervat
  • enervatu‑
  • enervând
  • enervându‑
singular plural
  • enervea
  • enervați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • enervez
(să)
  • enervez
  • enervam
  • enervai
  • enervasem
a II-a (tu)
  • enervezi
(să)
  • enervezi
  • enervai
  • enervași
  • enervaseși
a III-a (el, ea)
  • enervea
(să)
  • enerveze
  • enerva
  • enervă
  • enervase
plural I (noi)
  • enervăm
(să)
  • enervăm
  • enervam
  • enervarăm
  • enervaserăm
  • enervasem
a II-a (voi)
  • enervați
(să)
  • enervați
  • enervați
  • enervarăți
  • enervaserăți
  • enervaseți
a III-a (ei, ele)
  • enervea
(să)
  • enerveze
  • enervau
  • enerva
  • enervaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

enervat, enervaadjectiv

  • 1. În stare de iritare; scos din fire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu pot să mănînc acum înainte. Sînt obosit și enervat. DEMETRIUS, C. 11. DLRLC
    • format_quote La lumina vie și scurtă-a lumînării, Comandanții enervați consultă hărțile. CAMIL PETRESCU, V. 24. DLRLC
    • format_quote Simțea bine că și el are de spus ceva... Enervat, se sculă de pe scaun și începu să măsoare în lung camera, cu pași mari, apăsați. BART, E. 181. DLRLC
etimologie:
  • vezi enerva DEX '98 DEX '09

enerva, enervezverb

  • 1. A face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote După cinci minute te enervezi și-mi spui că-s tare de cap. C. PETRESCU, C. V. 100. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.