opțiuni

2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ENERVÁT, -Ă, enervați, -te, adj. În stare de iritare; scos din fire; nervos, iritat. – V. enerva.

ENERVÁT, -Ă, enervați, -te, adj. În stare de iritare; scos din fire; nervos, iritat. – V. enerva.

enervat, ~ă a [At: VASICI, M. II, 138/13 / Pl: ~ați, ~e / E: enerva (1), cf lat enervatus] 1 (Îvr) Epuizat. 2 (D. oameni) Iritat.

ENERVÁT, -Ă, enervați, -te, adj. În stare de iritare; scos din fire, devenit nervos, iritat. V. agasat. Nu pot să mănînc acum înainte. Sînt obosit și enervat. DEMETRIUS, C. 11. La lumina vie și scurtă-a lumînării, Comandanții enervați consultă hărțile. CAMIL PETRESCU, V. 24. Simțea bine că și el are de spus ceva... Enervat, se sculă de pe scaun și începu să măsoare în lung camera, cu pași mari, apăsați. BART, E. 181.

ENERVÁ, enervez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. – Din fr. énerver.

ENERVÁ, enervez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. – Din fr. énerver.

enerva [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~vez / E: fr enerver, cf lat enervare] 1-2 vrtf (Asr) A (se) moleși. 3-4 vrtf (Asr) A slăbi sau a face să slăbească. 5-6 vrtf A-și pierde sau a face să-și piardă calmul, ieșindu-și din fire Si: a (se) irita, a (se) înfuria, a (se) mânia. 7 vtf (Înv; c. i. noțiuni abstracte) A impresiona.

ENERVÁ, enervez, vb. I. Tranz. A aduce (pe cineva) într-o stare de enervare, a face (pe cineva) să-și piardă calmul, să-și iasă din fire, a irita, a înfuria. V. supăra, agasa. ♦ Refl. A ajunge într-o stare de iritare, a-și ieși din fire. După cinci minute te enervezi și-mi spui că-s tare de cap. C. PETRESCU, C. V. 100.

ENERVÁ vb. I. tr., refl. A (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. [Cf. fr. énerver, lat. enervare].

ENERVÁ vb. tr., refl. a (se) înfuria, a (se) irita. (< fr. énerver)

A SE ENERVÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de nervozitate; a-și pierde calmul; a se irita. /<fr. énerver

A ENERVÁ ~éz tranz. A face să-și piardă calmul. /<fr. énerver

enervà v. a slăbi energia fizică sau morală.

*enervéz v. tr. (lat. e-nervare). Slăbesc nerviĭ. Fig. Plictisesc, supăr, irit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

enervá (a ~) (a înfuria) vb., ind. prez. 3 enerveáză

enervá (a se înfuria) vb., ind. prez. 1 sg. enervéz, 3 sg. și pl. enerveáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ENERVÁT adj. 1. agasat, iritat, plictisit, sâcâit, supărat, (livr.) tracasat, (pop.) zădărât. (Om ~.) 2. v. nervos.

ENERVAT adj. 1. agasat, iritat, plictisit, sîcîit, supărat, (livr.) tracasat, (pop.) zădărît. (Om ~.) 2. iritat, necăjit, nervos, supărat, surescitat, (înv. și reg.) scîrbit. (Era extrem de ~.)

ENERVÁ vb. a agasa, a indispune, a irita, a necăji, a plictisi, a sâcâi, a supăra, (livr.) a tracasa, (pop.) a ciudi, a zădărî, (reg.) a zăhătui, (Mold.) a chihăi, (Ban.) a zăgălui, (Mold. și Bucov.) a zăhăi, (înv.) a scârbi, (pop. fig.) a ardeia, (reg. fig.) a scociorî. (Îl ~ cu insistențele.)

ENERVA vb. a agasa, a indispune, a irita, a necăji, a plictisi, a sîcîi, a supăra, (livr.) a tracasa, (pop.) a ciudi, a zădărî, (reg.) a zăhătui, (Mold.) a chihăi, (Ban.) a zăgălui, (Mold. și Bucov.) a zăhăi, (înv.) a scîrbi, (pop. fig.) a ardeia, (reg. fig.) a scociorî. (Îl ~ cu insistențele.)

Intrare: enervat
enervat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • enervat
  • enervatul
  • enervatu‑
  • enervată
  • enervata
plural
  • enervați
  • enervații
  • enervate
  • enervatele
genitiv-dativ singular
  • enervat
  • enervatului
  • enervate
  • enervatei
plural
  • enervați
  • enervaților
  • enervate
  • enervatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: enerva
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • enerva
  • enervare
  • enervat
  • enervatu‑
  • enervând
  • enervându‑
 singular plural
  • enervează
  • enervați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • enervez
 (să)
  • enervez
  • enervam
  • enervai
  • enervasem
a II-a (tu)
  • enervezi
 (să)
  • enervezi
  • enervai
  • enervași
  • enervaseși
a III-a (el, ea)
  • enervează
 (să)
  • enerveze
  • enerva
  • enervă
  • enervase
plural I (noi)
  • enervăm
 (să)
  • enervăm
  • enervam
  • enervarăm
  • enervaserăm
  • enervasem
a II-a (voi)
  • enervați
 (să)
  • enervați
  • enervați
  • enervarăți
  • enervaserăți
  • enervaseți
a III-a (ei, ele)
  • enervează
 (să)
  • enerveze
  • enervau
  • enervară
  • enervaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

enervat

  • 1. În stare de iritare; scos din fire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: iritat nervos 3 exemple
    exemple
    • Nu pot să mănînc acum înainte. Sînt obosit și enervat. DEMETRIUS, C. 11.
      surse: DLRLC
    • La lumina vie și scurtă-a lumînării, Comandanții enervați consultă hărțile. CAMIL PETRESCU, V. 24.
      surse: DLRLC
    • Simțea bine că și el are de spus ceva... Enervat, se sculă de pe scaun și începu să măsoare în lung camera, cu pași mari, apăsați. BART, E. 181.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi enerva
    surse: DEX '98 DEX '09

enerva

  • 1. A face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: indispune irita înfuria un exemplu
    exemple
    • După cinci minute te enervezi și-mi spui că-s tare de cap. C. PETRESCU, C. V. 100.
      surse: DLRLC

etimologie: