enervat, ~ă a [At: VASICI, M. II, 138/13 / Pl: ~ați, ~e / E: enerva (1), cf lat enervatus] 1 (Îvr) Epuizat. 2 (D. oameni) Iritat.

ENERVAT, -Ă, enervați, -te, adj. În stare de iritare; scos din fire, devenit nervos, iritat. V. agasat. Nu pot să mănînc acum înainte. Sînt obosit și enervat. DEMETRIUS, C. 11. La lumina vie și scurtă-a lumînării, Comandanții enervați consultă hărțile. CAMIL PETRESCU, V. 24. Simțea bine că și el are de spus ceva... Enervat, se sculă de pe scaun și începu să măsoare în lung camera, cu pași mari, apăsați. BART, E. 181.

enerva [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~vez / E: fr enerver, cf lat enervare] 1-2 vrtf (Asr) A (se) moleși. 3-4 vrtf (Asr) A slăbi sau a face să slăbească. 5-6 vrtf A-și pierde sau a face să-și piardă calmul, ieșindu-și din fire Si: a (se) irita, a (se) înfuria, a (se) mânia. 7 vtf (Înv; c. i. noțiuni abstracte) A impresiona.

ENERVA, enervez, vb. I. Tranz. A aduce (pe cineva) într-o stare de enervare, a face (pe cineva) să-și piardă calmul, să-și iasă din fire, a irita, a înfuria. V. supăra, agasa. ♦ Refl. A ajunge într-o stare de iritare, a-și ieși din fire. După cinci minute te enervezi și-mi spui că-s tare de cap. C. PETRESCU, C. V. 100.

ENERVA vb. I. tr., refl. A (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. [Cf. fr. énerver, lat. enervare].

ENERVA vb. tr., refl. a (se) înfuria, a (se) irita. (< fr. énerver)

A SE ENERVA mă ~ez intranz. A fi cuprins de nervozitate; a-și pierde calmul; a se irita. /<fr. énerver

A ENERVA ~ez tranz. A face să-și piardă calmul. /<fr. énerver

enervà v. a slăbi energia fizică sau morală.

*enervéz v. tr. (lat. e-nervare). Slăbesc nerviĭ. Fig. Plictisesc, supăr, irit.

enerva (a ~) (a înfuria) vb., ind. prez. 1 sg. enervez, 3 enervează; conj. prez. 1 sg. să enervez, 3 să enerveze

enerva (a ~) (a înfuria) vb., ind. prez. 3 enervează

enerva (a se înfuria) vb., ind. prez. 1 sg. enervez, 3 sg. și pl. enervează

ENERVAT adj. 1. agasat, iritat, plictisit, sâcâit, supărat, (livr.) tracasat, (pop.) zădărât. (Om ~.) 2. v. nervos.

ENERVAT adj. 1. agasat, iritat, plictisit, sîcîit, supărat, (livr.) tracasat, (pop.) zădărît. (Om ~.) 2. iritat, necăjit, nervos, supărat, surescitat, (înv. și reg.) scîrbit. (Era extrem de ~.)

ENERVA vb. a agasa, a indispune, a irita, a necăji, a plictisi, a sâcâi, a supăra, (livr.) a tracasa, (pop.) a ciudi, a zădărî, (reg.) a zăhătui, (Mold.) a chihăi, (Ban.) a zăgălui, (Mold. și Bucov.) a zăhăi, (înv.) a scârbi, (pop. fig.) a ardeia, (reg. fig.) a scociorî. (Îl ~ cu insistențele.)

ENERVA vb. a agasa, a indispune, a irita, a necăji, a plictisi, a sîcîi, a supăra, (livr.) a tracasa, (pop.) a ciudi, a zădărî, (reg.) a zăhătui, (Mold.) a chihăi, (Ban.) a zăgălui, (Mold. și Bucov.) a zăhăi, (înv.) a scîrbi, (pop. fig.) a ardeia, (reg. fig.) a scociorî. (Îl ~ cu insistențele.)