eliberare sf [At: CODRESCU, C. I, IV/5 / Pl: ~rări / E: elibera] 1 Punere în stare de libertate Si: (înv) eliberație, (pop) slobozire. 2-4 Înlăturare a oprimării naționale, politice, sociale. 5-6 Ieșire de sub ocupație militară (sau de sub dominație străină). 7 Lăsare la vatră. 8 Înmânare (la cerere), de către o instituție, a unor acte, documente justificative etc. 9 Predare a unei mărfi, contra unui bon (de plată). 10 Degajare dintr-o strâmtoare. 11 Debarasare de un obiect care jenează. 12 (Fig) Destindere. 13 Evacuare a unei încăperi, teren etc. 14 Eliminare a unor substanțe. 15 (Chm) Trecere a unui atom în stare liberă. 16 Scoatere a unei persoane dintr-o funcție.

ELIBERARE s. f. Acțiunea de a elibera. 1. Punere în libertate, dezrobire, descătușare. Eliberarea Romîniei de către Armata Sovietică n-a însemnat numai eliberarea națională a țării noastre, dar ea a creat condițiile necesare și toate premisele pentru zdrobirea claselor dominante – moșierii și capitaliștii. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 387. Partidul revoluționar marxist este arma principală în mîinile clasei muncitoare, în lupta ei pentru eliberarea de sub jugul capitalist, pentru victoria socialismului. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 355, 2/2. ♦ (Ieșit din uz) Lăsare la vatră. 2. Desărcinare dintr-o funcție, dintr-un post. Eliberarea tovarășului din funcția pe care o ocupa. 3. Înmînare de către o instituție, o autoritate, a unui act la cerere. ♦ Predare a unei mărfi contra bonului de plată achitat. 4. (Chim.) Trecere a unui atom în stare liberă.

ELIBERARE s.f. Acțiunea de a (se) elibera și rezultatul ei; liberare; lăsare la vatră. [< elibera].

elibera [At: CODRESCU, C. I, IV/19 / Pzi: ~rez / E: lat eliberare] 1-6 vtrp (C.i. persoane, colectivități umane) A înlătura oprimarea națională, politică, socială Si: a descătușa, a dezrobi, a emancipa. 7-10 vtrp (C. indică țări, teritorii, orașe etc.) A scăpa de ocupație militară sau de sub dominație străină. 11-12 vtrp (D. militari) A se lăsa la vatră. 13-14 vtrp (C.i. acte, documente justificative etc.) A da cuiva (la cerere). 15-16 vtrp (C.i. mărfuri) A preda contra unui bon (de plată). 17-18 vtr A (se) degaja dintr-o strânsoare. 19-20 vtr A (se) debarasa de un obiect care jenează. 21 vr (Fig) A se destinde. 22-23 vtrp (Rar) A da la iveală. 24-25 vtrp (C.i. terenuri, încăperi etc.) A (se) evacua. 26-27 vtr (C.i. substanțe) A elimina, a degaja. 28 vr (Chm; d. atomi) A se desprinde dintr-o moleculă, rămânând în stare liberă. 29 vt (C.i. persoane, urmat de determinări ca „din post”, „din funcție”) A scoate.

*ELIBERA (-erez) vb. tr. A preda, a remite: ~ un certificat [lat.].

ELIBERA, eliberez, vb. I. Tranz. 1. A da libertate (cuiva), a pune în stare de libertate, a înlătura oprimarea, subjugarea suferită de cineva; a dezrobi, a descătușa. Eliberînd Romînia, Armata Sovietică a dărîmat zidurile închisorii în care regimul burghezo-moșieresc și imperialismul străin țineau înlănțuit poporul romîn. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 517. Opera de industrializare socialistă și de transformare socialistă a agriculturii eliberează pe omul muncitor de nesiguranța în fața zilei de mîine, de șomaj, mizerie, foamete. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2382. ♦ Refl. (Despre militari, ieșit din uz) A fi lăsat la vatră. Sfîrșise cei șapte ani de armată și se eliberase. CAMIL PETRESCU, O. II 99. ♦ Refl. (Chim.; despre atomi) A se desprinde dintr-o moleculă, rămînînd în stare liberă. 2. A desărcina dintr-o funcție. A fost eliberat din postul de director. 3. (Despre instituții, autorități) A da cuiva, la cerere, un act, o hîrtie oficială. Sfaturile populare eliberează cetățenilor diferite acte de stare civilă. ♦ (În magazine) A preda marfa contra bonului care atestă plata. 4. (Cu privire la o încăpere, un teren etc.) A face liber, a goli, a evacua. Localul a fost eliberat la timp. ▭ Recoltarea grabnică a culturilor de toamnă este cerută și de nevoia de a elibera ogoarele pentru efectuarea însămînțărilor de toamnă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2776. Mîine vă eliberăm biroul... Vi-l amenajați cum credeți. V. ROM. martie 1954, 43.

ELIBERA vb. I. I. tr. 1. A pune în libertate; a dezrobi; a libera. ♦ (Mil.) A lăsa la vatră un contingent, un ostaș. 2. A preda, a emite (un act, un document, o marfă etc.). II. refl. A se libera din armată, a termina serviciul militar. [< lat. eliberare].

ELIBERA vb. I. tr. 1. a pune în libertate; a dezrobi; a libera. ◊ (mit.) a lăsa la vatră un contingent, un ostaș. ◊ a scoate din funcție; a desărcina. 2. a emite (un act, o marfă etc.). 3. a evacua, a degaja (o cameră, un teren). II. refl. 1. a se libera din armată. 2. (despre atomi) a se desprinde dintr-o moleculă, rămânând în stare liberă. (< lat. eliberare)

A SE ELIBERA mă ~ez intranz. 1) (despre popoare, state, regiuni etc.) A deveni liber; a dobândi libertate. 2) A căpăta timp liber; a avea răgaz. 3) A reuși să se izbăvească de ceva jenant. ~ de tutelă. 4) (despre militari) A termina serviciul militar; a se retrage din armată. 5) (despre atomi) A se desprinde de la o moleculă, rămânând în stare liberă. /<lat. eliberare

A ELIBERA ~ez tranz. 1) A face liber. 2) (persoane) A da afară (dintr-o funcție sau dintr-un post) ca fiind necorespunzător; a destitui; a scoate; a concedia. 3) (adeverințe, acte oficiale) A pune la dispoziție ca urmare a unei solicitări. ~ unei persoane un act. 4) (marfă) A preda în urma achitării unei facturi. 5) (încăperi, terenuri) A lăsa liber. ~ camera. 6) (deținuți) A pune la libertate. 7) (persoane) A face să fie liber; a dispersa. ~ de serviciul militar. 8) A scoate dintr-o stare de încordare; a lăsa să fie liber; a slăbi. ~ un mecanism /<lat. eliberare

eliberà v. a remite, a preda: a elibera un certificat.

*eliberéz v. tr. (lat. elíbero, -áre). Liberez, daŭ drumu: a elibera un soldat din serviciŭ. Emit: a elibera un certificat.

eliberare s. f., g.-d. art. eliberării; pl. eliberări

eliberare s. f., g.-d. art. eliberării; pl. eliberări

eliberare s. f., g.-d. art. eliberării; pl. eliberări

elibera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. eliberez, 3 eliberează; conj. prez. 1 sg. să eliberez, 3 să elibereze

elibera (a ~) vb., ind. prez. 3 eliberează

elibera vb., ind. prez. 1 sg. eliberez, 3 sg. și pl. eliberează

eliberez (un certificat, dar liberez un prizonier).

elibera (eliberez, eliberat), vb. – A elibera, a pune în libertate. Lat. eliberare (sec. XIX). – Der. eliberator, adj.

ORGANIZAȚIA PENTRU ELIBERAREA PALESTINEI (O.E.P.), organizație creată în 1964 în Ierusalimul de Est, de către reprezentanți ai poporului palestinian, ai unor organizații profesionale și populare și ai unor mișcări ale rezistenței palestiniene. Organul său suprem este Consiliul Național Palestinian (C.N.P.), de fapt parlamentul poporului palestinian, compus din 530 membri, din care 180 din teritoriile arabe ocupate de Israel. Între sesiunile acestuia orientările generale sunt adoptate de Consiliul Central al O.E.P. Întreaga activitate a organizației este condusă de Consiliul Executiv format din 15 membri, printre care și reprezentați a 6 organizații ale rezistenței palestiniene. Președinte al Comitetului Executiv este, din 1969, Yasser Arafat.

ELIBERARE s. 1. liberare, salvare, scăpare, scoatere, (înv. și pop.) slobozire, (pop.) mântuire, (înv.) scăpătură. (~ lor din robie.) 2. v. dezrobire. 3. v. ieșire. 4. v. liberare. 5. v. desfacere. 6. desărcinare, descăunare, scoatere. (~ cuiva dintr-o funcție.) 7. v. deblocare. 8. v. evacuare.

ELIBERARE s. 1. liberare, salvare, scăpare, scoatere, (înv. și pop.) slobozire, (pop.) mîntuire, (înv.) scăpătură. (~ lor din robie.) 2. dezrobire, emancipare, emancipație, liberare, (înv. și pop.) mîntuire, (pop.) slobozire, (înv. și reg.) slobozenie, (înv.) slobozie, (fig.) descătușare. (~ țăranilor dependenți.) 3. ieșire, liberare, scăpare. (După ~ lui din închisoare.) 4. (MIL.) liberare, lăsare la vatră. (~ unui ostaș în termen.) 5. desfacere, desprindere, liberare, scăpare, (înv. și pop.) slobozire. (~ lui din strînsoare.) 6. desărcinare, descăunare, scoatere. (~ cuiva dintr-o funcție.) 7. deblocare, degajare. (~ unui drum înzăpezit.) 8. evacuare, golire, liberare. (~ unei locuințe.)

ELIBERA vb. 1. a libera, a salva, a scăpa, a scoate, (înv. și pop.) a slobozi, (pop.) a mântui, (înv.) a apuca, a ierta, a volnici. (I-a ~ din robie.) 2. v. dezrobi. 3. v. ieși. 4. v. libera. 5. v. desprinde. 6. v. desface. 7. v. desărcina. 8. v. debloca. 9. v. evacua.

ELIBERA vb. 1. a libera, a salva, a scăpa, a scoate, (înv. și pop.) a slobozi, (pop.) a mîntui, (înv.) a apuca, a ierta, a volnici. (I-a ~ din robie.) 2. a (se) dezrobi, a (se) emancipa, a (se) libera, (înv. și pop.) a (se) mîntui, (pop.) a (se) slobozi, (înv.) a (se) volnici, (fig.) a (se) descătușa. (I-a ~ pe țăranii dependenți.) 3. a ieși, a se libera, a scăpa. (S-a ~ din închisoare.) 4. a (se) libera, a scăpa, (înv. și pop.) a (se) slobozi. (Te-ai ~ din armată?) 5. a se desprinde, a se libera, a scăpa. (S-a ~ din strînsoare.) 6. a degaja, a desface, a libera, a scoate, (înv. și pop.) a slobozi. (L-a ~ din funii) 7. a desărcina, a descăuna, a scoate. (A ~ pe cineva dintr-o funcție.) 8. a debloca, a degaja. (A ~ un drum înzăpezit.) 9. a evacua, a goli, a libera. (A ~ o locuință.)

Eliberare ≠ angajare, arestare, aservire, cotropire

A elibera ≠ a angaja, a aresta, a aservi, a cotropi, a cuceri, a înrobi, a robi, a subjuga, a supune