LIBERARE, liberări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) libera și rezultatul ei; eliberare; lăsare la vatră. ◊ (Jur.) Liberare condiționată = punerea în libertate a unui deținut, înainte de executarea în întregime a pedepsei, cu condiția să fie muncitor, disciplinat și să dea dovezi de îndreptare. – V. libera.

liberare sf [At: C. A. ROSETTI, N. I. 97 / V: (pop) ~băr~ / Pl: ~rări / E: libera] 1 (Asr) Obținere a independenței Si: eliberare, (pop) liberat¹ (1). 2 (Iuz) Ieșire din starea de dependență sau de exploatare Si: dezrobire, eliberare, (pop) liberat¹ (2), (înv) liberație (1). 3 Redare a libertății (1) unui prizonier Si: eliberare, (pop) liberat¹ (3), slobozire. 4 (Jur; iuz; îs) ~ condiționată Eliberare condiționată. 5 Eliberare din armată a unui soldat după îndeplinirea serviciului militar Si: (pop) liberat¹ (4). 6 Trecere în rezervă a unui militar Si: (pop) liberat¹ (5). 7 (Rar) Scoatere sau plecare dintr-o funcție sau dintr-un serviciu Si: (pop) liberat¹ (6). 8 Debarasare de ceva stânjenitor Si: eliberare, despovărare, (pop) liberat¹ (7), ușurare. 9 (Iuz) Degajare dintr-o combinație chimică. 10 (Rar) Emitere a unui act, document justificativ etc.

LIBERARE, liberări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) libera și rezultatul ei; eliberare; lăsare la vatră. – V. libera.

LIBERARE s. f. Acțiunea de a (se) libera. 1. (Mil., învechit) Lăsare la vatră. 2. Eliberare (1). Au luptat pentru liberarea Greciei. GHICA, S. A. 119.

LIBERARE s.f. Acțiunea de a libera și rezultatul ei; (spec.) eliberare din armată, lăsare la vatră. [< libera].

liberare f. 1. congediare definitivă a unui soldat care și-a împlinit serviciul; 2. Jur. descărcare de o datorie, de o obligațiune; 3. punere în libertate a unui condamnat care și-a sfârșit pedeapsa.

*liberațiúne f. (lat. liberátio, -ónis). Acțĭunea de saŭ de a se libera: liberarea unuĭ deținut, unuĭ soldat, uneĭ țărĭ. Jur. Plătirea uneĭ datoriĭ. – Și -áție, dar ob. -áre.

liberare (din armată, din detenție) s. f., g.-d. art. liberării; pl. liberări

liberare (pop.) s. f., g.-d. art. liberării; pl. liberări

liberare s. f., g.-d. art. liberării; pl. liberări

LIBERARE s. 1. v. eliberare. 2. v. dezrobire. 3. v. ieșire. 4. (MIL.) eliberare, lăsare la vatră. (~ unui ostaș în termen.) 5. v. desfacere. 6. v. evacuare.

LIBERARE s. 1. eliberare, salvare, scăpare, scoatere, (înv. și pop.) slobozire, (pop.) mîntuire, (înv.) scăpătură. (~ lor din robie.) 2. dezrobire, eliberare, emancipare, emancipație, (înv. și pop.) mîntuire, (pop.) slobozire, (înv. și reg.) slobozenie, (înv.) slobozie, (fig.) descătușare. (~ țăranilor dependenți.) 3. eliberare, ieșire, scăpare. (După ~ lui din închisoare.). 4. (MIL.) eliberare, lăsare la vatră. (~ unui ostaș în termen.) 5. desfacere, desprindere, eliberare, scăpare, (înv. și pop.) slobozire. (~ lui din strînsoare.) 6. eliberare, evacuare, golire. (~ unei locuințe.)

LIBERÁRE (< libera) s. f. 1. Acțiunea de a elibera. 2. (Dr.) L. condiționată = punere în libertate a condamnatului, înainte de executarea în întregime a pedepsei, cu condiția să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare, dar numai după ce a executat cel puțin jumătate din pedeapsă (dacă a avut mai puțin de 10 ani) sau cel puțin două treimi (dacă a avut mai mult de 10 ani). L. provizorie = măsură dispusă de procuror sau de instanță de a pune în libertate provizorie un inculpat arestat într-o cauză penală. Ea se poate face sub control judiciar sau pe cauțiune.