3 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DURDUÍT s. n. (Reg.) Faptul de a durdui; duduitură, duduit. – V. durdui.

DURDUÍT s. n. (Reg.) Faptul de a durdui; duduitură, duduit. – V. durdui.

durduít sn [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~úri / E: durdui] (Reg) 1 Tunet. 2 Huruit. 3 Zguduitură.

DURDUÍ, pers. 3 dúrduie, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A dudui (2), a hurui. 2. Tranz. fact. A zgudui, a cutremura. – Cf. dudui.

DURDUÍ, pers. 3 dúrduie, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A dudui (2), a hurui. 2. Tranz. fact. A zgudui, a cutremura. – Cf. dudui.

durduí1 [At: EMINESCU, P. 242 / Pzi: ~ésc, dúrdui / E: cf dudui] 1 vu A tuna. 2 vi A hurui. 3 vtf A zgudui.

durdúi2 sn [At: CHEST. IV, 90/176 b / Pl: ~e / E: nct] (Reg) Mică ridicătură de pământ.

DURDUÍ, pers. 3 dúrduie, vb. IV. Intranz. A dudui. Mîndrea avea cal bun și durduia pămîntul subt el. SANDU-ALDEA, U. P. 96. Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliți. EMINESCU, O. I 148. Trăsura noastră se auzea durduind... pe petrișul pîraielor. ALECSANDRI, C. 33. ♦ Tranz. A face să duduie, a zgudui, a cutremura. Tunurile bubuiau unul după altul, zbucnind fulgerător de repede, durduind ferecăturile cupolei, cutremurînd văzduhul. SANDU-ALDEA, U. P. 137.

durduì v. V. duruì: durduind sosiau călări EM.

dúrduĭ, a -í v. intr. (imitativ d. dur-dur, huĭetu pașilor greĭ și îndesațĭ. V. dîrdîĭ și duduĭ). Tropoĭesc îndesat, vorbind de o mulțime care vine, de o mașină care duduĭe ș.a.: mașina, pămîntu durduĭe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

durduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 dúrduie, imperf. 3 sg. durduiá; conj. prez. 3 să dúrduie

durduí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. dúrduie, imperf. 3 sg. durduiá


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DURDUÍT s. v. duduit, duduitură, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, huruitură.

durduit s. v. DUDUIT. DUDUITURĂ. DURĂIT. DURĂITURĂ. DURUIT. HURUIALĂ. HURUIT. HURUITURĂ.

DURDUÍ vb. v. clătina, cutremura, dârdâi, dudui, tremura, zgudui.

durdui vb. v. CLĂTINA. CUTREMURA. DÎRDÎI. DUDUI. TREMURA. ZGUDUI.

Intrare: durduit (part.)
durduit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • durduit
  • durduitul
  • durduitu‑
  • durdui
  • durduita
plural
  • durduiți
  • durduiții
  • durduite
  • durduitele
genitiv-dativ singular
  • durduit
  • durduitului
  • durduite
  • durduitei
plural
  • durduiți
  • durduiților
  • durduite
  • durduitelor
vocativ singular
plural
Intrare: durduit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • durduit
  • durduitul
  • durduitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • durduit
  • durduitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: durdui
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • durdui
  • durduire
  • durduit
  • durduitu‑
  • durduind
  • durduindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • durduie
(să)
  • durduie
  • durduia
  • durdui
  • durduise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • durduie
(să)
  • durduie
  • durduiau
  • durdui
  • durduiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

durduit (s.n.)

etimologie:

  • vezi durdui
    surse: DEX '98 DEX '09

durdui regional

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dudui hurui 3 exemple
    exemple
    • Mîndrea avea cal bun și durduia pămîntul subt el. SANDU-ALDEA, U. P. 96.
      surse: DLRLC
    • Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliți. EMINESCU, O. I 148.
      surse: DLRLC
    • Trăsura noastră se auzea durduind... pe petrișul pîraielor. ALECSANDRI, C. 33.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Tunurile bubuiau unul după altul, zbucnind fulgerător de repede, durduind ferecăturile cupolei, cutremurînd văzduhul. SANDU-ALDEA, U. P. 137.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. dudui
    surse: DEX '98 DEX '09