opțiuni
  • info

3 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DURDUIT s. n. (Reg.) Faptul de a durdui; duduitură, duduit. – V. durdui.

DURDUIT s. n. (Reg.) Faptul de a durdui; duduitură, duduit. – V. durdui.

durduit sn [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~uri / E: durdui] (Reg) 1 Tunet. 2 Huruit. 3 Zguduitură.

DURDUI, pers. 3 durduie, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A dudui (2), a hurui. 2. Tranz. fact. A zgudui, a cutremura. – Cf. dudui.

DURDUI, pers. 3 durduie, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A dudui (2), a hurui. 2. Tranz. fact. A zgudui, a cutremura. – Cf. dudui.

durdui2 sn [At: CHEST. IV, 90/176 b / Pl: ~e / E: nct] (Reg) Mică ridicătură de pământ.

durdui1 [At: EMINESCU, P. 242 / Pzi: ~esc, durdui / E: cf dudui] 1 vu A tuna. 2 vi A hurui. 3 vtf A zgudui.

DURDUI, pers. 3 durduie, vb. IV. Intranz. A dudui. Mîndrea avea cal bun și durduia pămîntul subt el. SANDU-ALDEA, U. P. 96. Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliți. EMINESCU, O. I 148. Trăsura noastră se auzea durduind... pe petrișul pîraielor. ALECSANDRI, C. 33. ♦ Tranz. A face să duduie, a zgudui, a cutremura. Tunurile bubuiau unul după altul, zbucnind fulgerător de repede, durduind ferecăturile cupolei, cutremurînd văzduhul. SANDU-ALDEA, U. P. 137.

durduì v. V. duruì: durduind sosiau călări EM.

dúrduĭ, a -í v. intr. (imitativ d. dur-dur, huĭetu pașilor greĭ și îndesațĭ. V. dîrdîĭ și duduĭ). Tropoĭesc îndesat, vorbind de o mulțime care vine, de o mașină care duduĭe ș.a.: mașina, pămîntu durduĭe.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

durduit (reg.) s. n.

durduit (reg.) s. n.

durduit s. n.

durdui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 durduie, imperf. 3 pl. durduiau; conj. prez. 3 să durduie

durdui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 durduie, imperf. 3 sg. durduia; conj. prez. 3 să durduie

durdui vb., ind. și conj. prez. 3 sg. durduie, imperf. 3 sg. durduia

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DURDUIT s. v. duduit, duduitură, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, huruitură.

durduit s. v. DUDUIT. DUDUITURĂ. DURĂIT. DURĂITURĂ. DURUIT. HURUIALĂ. HURUIT. HURUITURĂ.

DURDUI vb. v. clătina, cutremura, dârdâi, dudui, tremura, zgudui.

durdui vb. v. CLĂTINA. CUTREMURA. DÎRDÎI. DUDUI. TREMURA. ZGUDUI.

Intrare: durduit (part.)
durduit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • durduit
  • durduitul
  • durduitu‑
  • durduită
  • durduita
plural
  • durduiți
  • durduiții
  • durduite
  • durduitele
genitiv-dativ singular
  • durduit
  • durduitului
  • durduite
  • durduitei
plural
  • durduiți
  • durduiților
  • durduite
  • durduitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: durduit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • durduit
  • durduitul
  • durduitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • durduit
  • durduitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: durdui
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • durdui
  • durduire
  • durduit
  • durduitu‑
  • durduind
  • durduindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • durduie
 (să)
  • durduie
  • durduia
  • durdui
  • durduise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • durduie
 (să)
  • durduie
  • durduiau
  • durduiră
  • durduiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

durduitsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi durdui DEX '98 DEX '09

durduiverb

regional
  • 1. intranzitiv A dudui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dudui hurui
    • format_quote Mîndrea avea cal bun și durduia pămîntul subt el. SANDU-ALDEA, U. P. 96. DLRLC
    • format_quote Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliți. EMINESCU, O. I 148. DLRLC
    • format_quote Trăsura noastră se auzea durduind... pe petrișul pîraielor. ALECSANDRI, C. 33. DLRLC
  • 2. tranzitiv factitiv Cutremura, zgudui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cutremura zgudui
    • format_quote Tunurile bubuiau unul după altul, zbucnind fulgerător de repede, durduind ferecăturile cupolei, cutremurînd văzduhul. SANDU-ALDEA, U. P. 137. DLRLC
etimologie:
  • cf. dudui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.