2 definiții pentru durduit (part.)
Explicative DEX
DURDUI, pers. 3 durduie, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A dudui (2), a hurui. 2. Tranz. fact. A zgudui, a cutremura. – Cf. dudui.
DURDUI, pers. 3 durduie, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A dudui (2), a hurui. 2. Tranz. fact. A zgudui, a cutremura. – Cf. dudui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
DURDUI, pers. 3 durduie, vb. IV. Intranz. A dudui. Mîndrea avea cal bun și durduia pămîntul subt el. SANDU-ALDEA, U. P. 96. Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliți. EMINESCU, O. I 148. Trăsura noastră se auzea durduind... pe petrișul pîraielor. ALECSANDRI, C. 33. ♦ Tranz. A face să duduie, a zgudui, a cutremura. Tunurile bubuiau unul după altul, zbucnind fulgerător de repede, durduind ferecăturile cupolei, cutremurînd văzduhul. SANDU-ALDEA, U. P. 137.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| participiu (PT2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
durduiverb
-
- Mîndrea avea cal bun și durduia pămîntul subt el. SANDU-ALDEA, U. P. 96. DLRLC
- Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliți. EMINESCU, O. I 148. DLRLC
- Trăsura noastră se auzea durduind... pe petrișul pîraielor. ALECSANDRI, C. 33. DLRLC
-
-
- Tunurile bubuiau unul după altul, zbucnind fulgerător de repede, durduind ferecăturile cupolei, cutremurînd văzduhul. SANDU-ALDEA, U. P. 137. DLRLC
-
etimologie:
- dudui DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.