2 intrări

23 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

domesticít2, ~ă a [At: CAMIL PETRESCU, Î. II, 70 / Pl: ~íți, ~e / E: domestici] 1 (D. animale) Îmblânzit. 2 (D. terenuri) Cultivat (1-3). 3 (Fig) Care a devenit mai potolit, mai sociabil.

domesticít1 sn [At: MDA ms/ Pl: (rar) ~uri / E: domestici] 1-3 Domesticire (1-3).

DOMESTICÍT, -Ă, domesticiți, -te, adj. Îmblânzit. – V. domestici.

DOMESTICÍT, -Ă, domesticiți, -te, adj. Îmblânzit. – V. domestici.

DOMESTICÍT, -Ă, domesticiți, -te, adj. (Despre animale) Îmblînzit. În privirea ei... are, mai ales acum, liniștea unui leopard domesticit. CAMIL PETRESCU, T. III 75. ◊ Fig. Sta, ticăloasă, mititică, domesticită, subt umbra tatălui și domnului său. SADOVEANU, Z. C. 326.

DOMESTICÍT adj. îmblânzit, (înv.) dumesnicit. (Animal sălbatic ~.)

domesticí [At: MARIAN, O. II, 397 / V: (înv) dum~, ~stnicí / Pzi: ~césc / E: domestic] 1-2 vtrp (C. i. animale) A îmblânzi. 3-4 vtrp (C. i. pământ) A cultiva (1-3). 5-6 vtr (Fig) A face să devină sau a deveni mai potolit, mai sociabil.

DOMESTICÍ, domesticesc, vb. IV. Tranz. A obișnui un animal sălbatic să trăiască alături de oameni (spre a le aduce anumite foloase); a îmblânzi. ◊ Refl. Cerbul s-a domesticit.Tranz. și refl. Fig. A face să devină sau a deveni mai potolit, mai sociabil. – Din domestic.

DOMESTICÍ, domesticesc, vb. IV. Tranz. A obișnui un animal sălbatic să trăiască alături de oameni (spre a le aduce anumite foloase); a îmblânzi. ◊ Refl. Cerbul s-a domesticit.Tranz. și refl. Fig. A face să devină sau a deveni mai potolit, mai sociabil. – Din domestic.

DOMESTICÍ, domesticesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la un animal) A obișnui să trăiască pe lîngă casă; a îmblînzi. Ne spunea că... nu este cal pe care să nu-l domesticească. BOLINTINEANU, O. 429. ◊ Refl. pas. Se simțea neputincioasă ca un vultur cu aripile tăiate, domesticit de nevoie. CAMIL PETRESCU, N. 137.

domesticí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. domesticésc, imperf. 3 sg. domesticeá; conj. prez. 3 domesticeáscă

domesticí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. domesticésc, imperf. 3 sg. domesticeá; conj. prez. 3 sg. și pl. domesticeáscă

DOMESTICÍ vb. a îmblânzi, (înv.) a dumesnici, a supune. (A ~ un animal sălbatic.)

A domestici ≠ a sălbătici

DOMESTICÍ vb. IV. tr., refl. A (se) face domestic; a (se) îmblânzi. [Cf. fr. domestiquer].

DOMESTICÍ vb. tr., refl. a (se) face domestic; a (se) îmblânzi. (< fr. domestiquer)

A DOMESTICÍ ~ésc tranz. 1) (animale sălbatice) A face domestic; a îmblânzi. 2) A face să se domesticească. /Din domestic

A SE DOMESTICÍ pers. 3 se ~éște intranz. 1) (despre animale) A deveni domestic. 2) fig. (despre persoane) A deveni mai liniștit sau mai sociabil. /Din domestic

domesticì v. a face domestic, a îmblânzi.

Intrare: domestici
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) domestici domesticire domesticit domesticind singular plural
domesticește domesticiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) domesticesc (să) domesticesc domesticeam domesticii domesticisem
a II-a (tu) domesticești (să) domesticești domesticeai domesticiși domesticiseși
a III-a (el, ea) domesticește (să) domesticească domesticea domestici domesticise
plural I (noi) domesticim (să) domesticim domesticeam domesticirăm domesticiserăm, domesticisem*
a II-a (voi) domesticiți (să) domesticiți domesticeați domesticirăți domesticiserăți, domesticiseți*
a III-a (ei, ele) domesticesc (să) domesticească domesticeau domestici domesticiseră
domestnici
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: domesticit
domesticit adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular domesticit domesticitul domestici domesticita
plural domesticiți domesticiții domesticite domesticitele
genitiv-dativ singular domesticit domesticitului domesticite domesticitei
plural domesticiți domesticiților domesticite domesticitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)