9 definiții pentru dumesnicit domesnicit dumestnicit

domesnicít, ~ă a vz dumesnicit

dumesnicít, -ă a [At: PLR I (1829), 28 / V: (înv) ~stnicít, dom~ / Pl: ~íți, ~e / E: dumesnici] (Înv) 1 (Reg) Domesticit2. 2 (D. oameni) Civilizat. 3 (D. oameni) Supus. 4 (D. oameni) Îmblânzit2. 5 (D. pământ) Desțelenit2.

dumestnicít, ~ă a vz dumesnicit

DOMESNICÍT, -Ă adj. v. dumesnicit.

DUMESNICÍT, -Ă, dumesniciți, -te, adj. (Învechit, despre animale) Domesticit; (fig. despre oameni) potolit, îmblînzit. (Atestat în forma domesnicit) De nu s-ar teme duduca s-o mănînc. – Nu, moș Arbore, că te cred domesnicit. ALECSANDRI, T. 1379. – Variantă: domesnicít,-ă adj.

DOMESNICÍ vb. IV. v. dumesnici.

DUMESNICÍT, -Ă, dumesniciți, -te adj. (Înv.) Domesticit. [Var.: domesnicit, -ă, adj.] – V. dumesnici.

DUMESNICÍT adj. v. domesticit, îmblânzit.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dumesnicít adj. v. DOMESTICIT. ÎMBLÎNZIT.

Intrare: dumesnicit
dumesnicit
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dumesnicit dumesnicitul dumesnici dumesnicita
plural dumesniciți dumesniciții dumesnicite dumesnicitele
genitiv-dativ singular dumesnicit dumesnicitului dumesnicite dumesnicitei
plural dumesniciți dumesniciților dumesnicite dumesnicitelor
vocativ singular
plural
domesnicit
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular domesnicit domesnicitul domesnici domesnicita
plural domesniciți domesniciții domesnicite domesnicitele
genitiv-dativ singular domesnicit domesnicitului domesnicite domesnicitei
plural domesniciți domesniciților domesnicite domesnicitelor
vocativ singular
plural
dumestnicit
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.