2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOBORẤT, -Ă, doborâți, -te, adj. (Despre oameni) Învins, zdrobit, distrus (sufletește). – V. doborî.

DOBORẤT, -Ă, doborâți, -te, adj. (Despre oameni) Învins, zdrobit, distrus (sufletește). – V. doborî.

doborất2, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie, 96v/26 / V: (înv) ob~, oborít / Pl: ~ấți, ~e / E: doborî] 1 Culcat la pământ. 2 Răsturnat. 3 Ucis. 4 Vânat. 5 (Îvr) Detronat. 6 Făcut să se desprindă și să cadă din locul unde este fixat, atârnat. 7 (D. ființe sau obiecte care zboară sau plutesc prin aer) Făcut să cadă. 8 (D. oameni) Răpus. 9 Copleșit. 10 Desființat. 11 (D. un rezultat deosebit, mai ales sportiv) Depășit. 12 (Înv; Ban, Olt) Coborât.

doborât1 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: doborî] 1-12 Doborâre (1-12).

DOBORÎ́, dobór, vb. IV. Tranz. 1. A da jos, a culca, a răsturna, a dărâma (la pământ). 2. A face să se desprindă și să cadă din locul unde este fixat, atârnat, agățat. ♦ A face să cadă o ființă sau un obiect care zboară sau plutește în aer. 3. A înfrânge, a supune, a distruge, a răpune pe cineva. ♦ Fig. A nimici, a desființa, a stârpi, a lichida o stare de lucruri, o situație etc. ♦ Fig. A birui, a copleși. L-a doborât suferința. 4. (Sport) A depăși cel mai bun rezultat anterior, a bate recordul existent. – Cf. oborî.

DOBORÎ́, dobór, vb. IV. Tranz. 1. A da jos, a culca, a răsturna, a dărâma (la pământ). 2. A face să se desprindă și să cadă din locul unde este fixat, atârnat, agățat. ♦ A face să cadă o ființă sau un obiect care zboară sau plutește în aer. 3. A înfrânge, a supune, a distruge, a răpune pe cineva. ♦ Fig. A nimici, a desființa, a stârpi, a lichida o stare de lucruri, o situație etc. ♦ Fig. A birui, a copleși. L-a doborât suferința. 4. (Sport) A depăși cel mai bun rezultat anterior, a bate recordul existent. – Cf. oborî.

doborî́ [At: PSALT. HUR. 47r/11 / V: (înv) oborí, ob~ / Pzi: dobór / E: d- + oborî. Oborî < vsl оборити] 1-2 vt, (înv) vrp (C.i. un corp ) A culca la pământ. 3 vt (C.i. un corp) A răsturna. 4 vt (D. animale) A ucide. 5 vt (D. animale) A vâna. 6 vt (Îvr) A detrona. 7 vt A face să se desprindă și să cadă din locul unde este fixat, atârnat. 8 vt A face să cadă o ființă sau un obiect care zboară sau plutește prin aer. 9 vt (C.i. oameni) A răpune (în luptă). 10 vt (C.i. boli, suferințe, oboseală etc.) A copleși (2). 11 vt (Fig; c.i. situații, concepții, teorii etc.) A desființa. 12 vt A depăși cel mai bun rezultat (sportiv) anterior. 13 vi (Înv; Olt, Ban) A coborî (34).

obărea[1] v vz doborî

  1. Variantă nemenționată în definiția principală; posibil să fie vorba de un cuvânt greșit tipărit în original, care este greu de identificat — LauraGellner

obărî[1] v vz doborî

  1. Variantă nemenționată în definiția principală; posibil să fie vorba de un cuvânt greșit tipărit în original, care este greu de identificat — LauraGellner

obora[1] v vz doborî

  1. Variantă nemenționată în definiția principală — LauraGellner

DOBORÎ́, dobór, vb. IV. Tranz. 1. A da jos (ceva sau pe cineva), a culca, a răsturna, a trînti la pămînt, a prăbuși, a dărîma. [Dihania] dobora în drumu-i copăcei de trei ani, pe care îi atingea cu colții. ISPIRESCU, U. 39. Vîntul... doboară stejari falnici și desfoaie blînde flori. ALECSANDRI, P. A. 132. Pleacă către pădure În mînă cu o săcure Ceva lemne să doboare. PANN, P. V. I 89. ◊ Fig. Ca să dobori poarta robiei, îți trebuie umeri ca ai mei. CAMIL PETRESCU, T. II 598. ◊ Refl. (Rar) Un altar ce se doboară Cînd vin trăsnete de sus! COȘBUC, P. I 213. Deodat-o bardă crudă prin aer luce, zboară, Lovește!... gios bătrînul c-un vaiet se doboară. ALECSANDRI, P. III 303. ♦ (Regional) A cosi. Scoală, dragul mamii, să te duci să dobori iarba ceea. REBREANU, I. 45. 2. A face să se desprindă și să cadă din locul unde este fixat (atîrnat, agățat). [Piatra] va lovi în pom... și va doborî mere. CAMIL PETRESCU, T. III 509. ♦ (Cu privire la ființe sau obiecte care zboară sau plutesc în aer) A face să cadă, a da jos; a prăbuși. A doborît un avion.Iacă un țînțar a ajuns tocmai la vîntul turbat și voi să-l dobor d-acolo cu săgeata mea. ISPIRESCU, L. 321. [Nobilul pleca la vînătoare] ca să doboare... cocorii, răpezind asupră-le agerii săi șoimi. ODOBESCU, S. III 54. 3. (Cu privire la persoane) A înfrînge, a birui, a supune, a distruge; a răpune. Luminatul împărat... a doborît. pe toți dușmanii. SADOVEANU, D. P. 160. Ești o neroadă dacă îți închipui că e în stare să mă doboare cineva. CAMIL PETRESCU, T. I 259. Pentru cea din urmă oară Aș voi să-l văd cum luptă și pe zmeu cum îl doboară. EFTIMIU, Î. 111. ♦ (Cu privire la stări, situații, împrejurări) A nimici, a desființa, a stîrpi. Pui în lanțuri ai tăi ani, Pe copii ți-i faci orfani, Văduvești soția, De cumva-ndrăznești să zici Că ai drept să te ridici Să dobori hoția. NECULUȚĂ, Ț. D. 42. ♦ (Subiectul e un fapt, un eveniment sau o stare psihică ori fizică) A învinge, a birui, a copleși. Boala și mizeria l-au doborît înainte de vreme [pe Eminescu]. SADOVEANU, E. 83. Ochii i se închideau, somnul îl dobora. GALACTION, O. I 41. Grelele încercări de tot soiul prin care trecuse... ar fi doborît un uriaș. M. I. CARAGIALE, C. 12. Sta s-o doboare cu totul întristarea, ISPIRESCU, L. 59. 4. (Sport; cu privire la recorduri) A depăși. Echipa națională de ștafetă a doborît recordul de 4 x 100 de metri.

DOBORÎ́T, -Ă, doborîți, -te, adj. (Despre oameni) Învins, zdrobit, distrus.

A DOBORÎ́ dobór tranz. (obiecte, ființe în poziție verticală) A culca la pământ; a prăvăli. /<sl. do oboriti

doborî́ v. a da jos, a răsturna, a dărăma: a doborî copaci, case. [V. oborî].

dobór, a -î́ v. tr. (vsl. *do-boriti, compus ca și a oborî, a desființa. – Dobor, doboară, doborîm; doboram; să doboare). Daŭ jos răstorn, trîntesc: a doborî un copac. Fig. Răpun, înving: a doborî dușmanii, foamea mă doboară.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

doborî́ (a ~) vb., ind. prez. 3 doboáră, imperf. 3 sg. doborá, perf. s. 3 sg. doborî́, 3 pl. doborấră; conj. prez. 3 doboáre; ger. doborấnd; part. doborất

doborî́ vb., ind. prez. 1 sg. dobór, 3 sg. și pl. doboáră, imperf. 3 sg. doborá; conj. prez. 3 sg. și pl. doboáre

dobor, -boară 3 sg. și pl., -boare 3 conj., -boram 1 imp., -borît prt., -borînd ger., -borîre inf. s., -borîtor adj. s.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DOBORÂT adj. 1. v. răsturnat. 2. v. culcat.

DOBORÎ vb. 1. a arunca, a azvârli, a culca, a dărâma, a întinde, a lungi, a prăbuși, a prăvăli, a răsturna, a trânti, (pop. și fam.) a așterne, (pop.) a păli, (înv. și reg.) a răntuna, (înv.) a oborî, a poligni, (fig.) a secera. (Cu un pumn l-a ~ la pământ.) 2. v. culca.

arată toate definițiile

Intrare: doborât
doborât adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doborât
  • doborâtul
  • doborâtu‑
  • doborâ
  • doborâta
plural
  • doborâți
  • doborâții
  • doborâte
  • doborâtele
genitiv-dativ singular
  • doborât
  • doborâtului
  • doborâte
  • doborâtei
plural
  • doborâți
  • doborâților
  • doborâte
  • doborâtelor
vocativ singular
plural
Intrare: doborî
verb (VT348)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • doborî
  • doborâre
  • doborât
  • doborâtu‑
  • doborând
  • doborându‑
singular plural
  • doboa
  • doborâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dobor
(să)
  • dobor
  • doboram
  • doborâi
  • doborâsem
a II-a (tu)
  • dobori
(să)
  • dobori
  • doborai
  • doborâși
  • doborâseși
a III-a (el, ea)
  • doboa
(să)
  • doboare
  • dobora
  • doborî
  • doborâse
plural I (noi)
  • doborâm
(să)
  • doborâm
  • doboram
  • doborârăm
  • doborâserăm
  • doborâsem
a II-a (voi)
  • doborâți
(să)
  • doborâți
  • doborați
  • doborârăți
  • doborâserăți
  • doborâseți
a III-a (ei, ele)
  • doboa
(să)
  • doboare
  • doborau
  • doborâ
  • doborâseră
obori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT348)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • oborî
  • oborâre
  • oborât
  • oborâtu‑
  • oborând
  • oborându‑
singular plural
  • oboa
  • oborâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obor
(să)
  • obor
  • oboram
  • oborâi
  • oborâsem
a II-a (tu)
  • obori
(să)
  • obori
  • oborai
  • oborâși
  • oborâseși
a III-a (el, ea)
  • oboa
(să)
  • oboare
  • obora
  • oborî
  • oborâse
plural I (noi)
  • oborâm
(să)
  • oborâm
  • oboram
  • oborârăm
  • oborâserăm
  • oborâsem
a II-a (voi)
  • oborâți
(să)
  • oborâți
  • oborați
  • oborârăți
  • oborâserăți
  • oborâseți
a III-a (ei, ele)
  • oboa
(să)
  • oboare
  • oborau
  • oborâ
  • oborâseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

doborât

etimologie:

  • vezi doborî
    surse: DEX '98 DEX '09

doborî obori oborî

  • 1. A da jos, a culca, a răsturna, a dărâma (la pământ).
    exemple
    • [Dihania] dobora în drumu-i copăcei de trei ani, pe care îi atingea cu colții. ISPIRESCU, U. 39.
      surse: DLRLC
    • Vîntul... doboară stejari falnici și desfoaie blînde flori. ALECSANDRI, P. A. 132.
      surse: DLRLC
    • Pleacă către pădure În mînă cu o săcure Ceva lemne să doboare. PANN, P. V. I 89.
      surse: DLRLC
    • figurat Ca să dobori poarta robiei, îți trebuie umeri ca ai mei. CAMIL PETRESCU, T. II 598.
      surse: DLRLC
    • reflexiv rar Un altar ce se doboară Cînd vin trăsnete de sus! COȘBUC, P. I 213.
      surse: DLRLC
    • reflexiv rar Deodat-o bardă crudă prin aer luce, zboară, Lovește!... gios bătrînul c-un vaiet se doboară. ALECSANDRI, P. III 303.
      surse: DLRLC
  • 2. A face să se desprindă și să cadă din locul unde este fixat, atârnat, agățat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • [Piatra] va lovi în pom... și va doborî mere. CAMIL PETRESCU, T. III 509.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A face să cadă o ființă sau un obiect care zboară sau plutește în aer.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: prăbuși attach_file 3 exemple
      exemple
      • A doborât un avion.
        surse: DLRLC
      • Iacă un țînțar a ajuns tocmai la vîntul turbat și voi să-l dobor d-acolo cu săgeata mea. ISPIRESCU, L. 321.
        surse: DLRLC
      • [Nobilul pleca la vânătoare] ca să doboare... cocorii, răpezind asupră-le agerii săi șoimi. ODOBESCU, S. III 54.
        surse: DLRLC
  • 3. A înfrânge, a supune, a distruge, a răpune pe cineva.
    exemple
    • Luminatul împărat... a doborît pe toți dușmanii. SADOVEANU, D. P. 160.
      surse: DLRLC
    • Ești o neroadă dacă îți închipui că e în stare să mă doboare cineva. CAMIL PETRESCU, T. I 259.
      surse: DLRLC
    • Pentru cea din urmă oară Aș voi să-l văd cum luptă și pe zmeu cum îl doboară. EFTIMIU, Î. 111.
      surse: DLRLC
    • 3.1. figurat A nimici, a desființa, a stârpi, a lichida o stare de lucruri, o situație etc.
      exemple
      • Pui în lanțuri ai tăi ani, Pe copii ți-i faci orfani, Văduvești soția, De cumva-ndrăznești să zici Că ai drept să te ridici Să dobori hoția. NECULUȚĂ, Ț. D. 42.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • L-a doborât suferința.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • Boala și mizeria l-au doborît înainte de vreme [pe Eminescu]. SADOVEANU, E. 83.
        surse: DLRLC
      • Ochii i se închideau, somnul îl dobora. GALACTION, O. I 41.
        surse: DLRLC
      • Grelele încercări de tot soiul prin care trecuse... ar fi doborît un uriaș. M. I. CARAGIALE, C. 12.
        surse: DLRLC
      • Sta s-o doboare cu totul întristarea, ISPIRESCU, L. 59.
        surse: DLRLC
  • 4. sport A depăși cel mai bun rezultat anterior, a bate recordul existent.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bate depăși attach_file un exemplu
    exemple
    • Echipa națională de ștafetă a doborât recordul de 4 x 100 de metri.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. oborî
    surse: DEX '98 DEX '09