3 intrări
30 de definiții
din care- explicative (17)
- morfologice (6)
- relaționale (7)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
dispecetluit2, ~ă a vz despecetluit2
dispecetluit1 sn vz despecetluit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISPECETLUIT s. n. v. despecetluit. modificată
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPECETLUI, despecetluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A rupe, a scoate pecețile de pe o învelitoare, o scrisoare, un pachet (pentru a desface, a deschide); a desigila. – Pref. des- + pecetlui.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPECETLUIT s. n. (Înv.) Despecetluire. – V. despecetlui.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
despecetlui vt [At: NECULCE, L. 34 / V: dis~ / Pzi: ~esc / E: des- + pecetlui] (Îvr) 1-2 A rupe pecetea (1) (unui document sau) unei scrisori, pentru a desface și a citi. 3-4 (Pex) A deschide (o intrare încuiată sau) un capac sigilat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
despecetluit2, ~ă a [At: (a. 1582) ȘINCAI, HR. II 236/5 / V: dis~ / Pl: ~iți, ~e / E: despecetlui] (Îvr) 1 (D. documente, scrisori etc.) Căruia i s-a rupt pecetea pentru a fi desfăcut și citit. 2 (D. intrări încuiate) Descuiat și deschis. 3 (D. capace sigilate) Desigilat și desfăcut.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
despecetluit1 sn [At: CAMILAR, N. II, 369 / V: dis~ / Pl: (rar) ~uri / E: despecetlui] (Îvr) 1-4 Despecetluire (1-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dispecetlui v vz despecetlui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPECETLUI, despecetluiesc, vb. IV. Tranz. A rupe, a scoate pecețile de pe o învelitoare, o scrisoare, un pachet (pentru a desface, a deschide); a desigila. – Des1- + pecetlui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
DESPECETLUIT s. n. Despecetluire. – V. despecetlui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
DESPECETLUI, despecetluiesc, vb. IV. Tranz. A rupe, a scoate pecețile de pe un plic, o scrisoare, un pachet (pentru a desface, a deschide); a desigila. Si-i dă apoi o scrisoare, luîndu-i cuvîntul că o va despecetlui numai atunci cînd va cădea în cea mai mare deznădejde. GHEREA, ST. CR. I 269. Despecetlui plicul cu grabă, îl citi și văzui că i se înveseli obrazul. GHICA, S. A. 51. Îndată am despecetluit răvașul meu și ț-am scris. KOGĂLNICEANU, S. 72.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPECETLUIT s. n. Despecetluire. ♦ Fig. (Rar) Dezlegare, descifrare (a unui text). (Atestat în forma regională dispecetluit) De cînd am prins a dezlega buchile nu mai beau tabac, nici holercă... Stau întins în iesle... vitele-mi rumegă deasupra... Eu, sub cojoc, încep cu dispecetluitul cărții. CAMILAR, N. II 369. – Variantă: (regional) dispecetluit s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISPECETLUI vb. IV v. despecetlui.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A DESPECETLUI ~iesc tranz. (încăperi, uși, obiecte sigilate) A deschide, scoțând pecetea; a desigila. /des- + a pecetlui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
despecetlui v. 1. a rupe pecetea; 2. a deschide o scrisoare.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
despecetluĭésc v. tr. Scot de supt pecete, rup pecețile, desigilez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
despecetlui (a ~) (înv.) (desp. -ce-tlu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despecetluiesc, 3 sg. despecetluiește, imperf. 1 despecetluiam; conj. prez. 1 sg. să despecetluiesc, 3 să despecetluiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
despecetluit (înv.) (desp. -ce-tlu-) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
despecetlui (a ~) (înv.) (-ce-tlu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despecetluiesc, imperf. 3 sg. despecetluia; conj. prez. 3 să despecetluiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
despecetluit (înv.) (-ce-tlu-) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
despecetlui vb. (sil. -tlu-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despecetluiesc, imperf. 3 sg. despecetluia; conj. prez. 3 sg. și pl. despecetluiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
despecetluit s. n. (sil. -tlu-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DESPECETLUI vb. a desigila. (A ~ un colet.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESPECETLUIT s. desigilare, despecetluire. (~ul unei scrisori oficiale.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESPECETLUIT adj. desigilat. (Colet ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESPECETLUI vb. a desigila. (A ~ un colet.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPECETLUIT s. desigilare, despecetluire. (~ unei scrisori oficiale.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPECETLUIT adj. desigilat. (Colet ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A despecetlui ≠ a pecetlui, a sigila
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ce-tlu-i
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
- silabație: -ce-tlu-it
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
- silabație: -ce-tlu-it
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
despecetlui, despecetluiescverb
- 1. A rupe, a scoate pecețile de pe o învelitoare, o scrisoare, un pachet (pentru a desface, a deschide). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Si-i dă apoi o scrisoare, luîndu-i cuvîntul că o va despecetlui numai atunci cînd va cădea în cea mai mare deznădejde. GHEREA, ST. CR. I 269. DLRLC
- Despecetlui plicul cu grabă, îl citi și văzui că i se înveseli obrazul. GHICA, S. A. 51. DLRLC
- Îndată am despecetluit răvașul meu și ț-am scris. KOGĂLNICEANU, S. 72. DLRLC
-
etimologie:
- Prefix des- + pecetlui. DEX '09
despecetluit, despecetluităadjectiv
- 1. Desigilat. Sinonimesinonime: desigilat
despecetluitsubstantiv neutru
- 1. Desigilare, despecetluire. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: desigilare despecetluire
- 1.1. Dezlegare, descifrare (a unui text). DLRLCsinonime: descifrare dezlegare
- De cînd am prins a dezlega buchile nu mai beau tabac, nici holercă... Stau întins în iesle... vitele-mi rumegă deasupra... Eu, sub cojoc, încep cu dispecetluitul cărții. CAMILAR, N. II 369. DLRLC
-
-
etimologie:
- despecetlui DEX '98 DEX '09