3 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dispecetluit2, ~ă a vz despecetluit2

dispecetluit1 sn vz despecetluit1

DESPECETLUI, despecetluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A rupe, a scoate pecețile de pe o învelitoare, o scrisoare, un pachet (pentru a desface, a deschide); a desigila. – Pref. des- + pecetlui.

DESPECETLUIT s. n. (Înv.) Despecetluire. – V. despecetlui.

despecetlui vt [At: NECULCE, L. 34 / V: dis~ / Pzi: ~esc / E: des- + pecetlui] (Îvr) 1-2 A rupe pecetea (1) (unui document sau) unei scrisori, pentru a desface și a citi. 3-4 (Pex) A deschide (o intrare încuiată sau) un capac sigilat.

despecetluit2, ~ă a [At: (a. 1582) ȘINCAI, HR. II 236/5 / V: dis~ / Pl: ~iți, ~e / E: despecetlui] (Îvr) 1 (D. documente, scrisori etc.) Căruia i s-a rupt pecetea pentru a fi desfăcut și citit. 2 (D. intrări încuiate) Descuiat și deschis. 3 (D. capace sigilate) Desigilat și desfăcut.

despecetluit1 sn [At: CAMILAR, N. II, 369 / V: dis~ / Pl: (rar) ~uri / E: despecetlui] (Îvr) 1-4 Despecetluire (1-4).

DESPECETLUI, despecetluiesc, vb. IV. Tranz. A rupe, a scoate pecețile de pe o învelitoare, o scrisoare, un pachet (pentru a desface, a deschide); a desigila. – Des1- + pecetlui.

DESPECETLUIT s. n. Despecetluire. – V. despecetlui.

DESPECETLUI, despecetluiesc, vb. IV. Tranz. A rupe, a scoate pecețile de pe un plic, o scrisoare, un pachet (pentru a desface, a deschide); a desigila. Si-i dă apoi o scrisoare, luîndu-i cuvîntul că o va despecetlui numai atunci cînd va cădea în cea mai mare deznădejde. GHEREA, ST. CR. I 269. Despecetlui plicul cu grabă, îl citi și văzui că i se înveseli obrazul. GHICA, S. A. 51. Îndată am despecetluit răvașul meu și ț-am scris. KOGĂLNICEANU, S. 72.

DESPECETLUIT s. n. Despecetluire. ♦ Fig. (Rar) Dezlegare, descifrare (a unui text). (Atestat în forma regională dispecetluit) De cînd am prins a dezlega buchile nu mai beau tabac, nici holercă... Stau întins în iesle... vitele-mi rumegă deasupra... Eu, sub cojoc, încep cu dispecetluitul cărții. CAMILAR, N. II 369. – Variantă: (regional) dispecetluit s. n.

A DESPECETLUI ~iesc tranz. (încăperi, uși, obiecte sigilate) A deschide, scoțând pecetea; a desigila. /des- + a pecetlui

despecetlui v. 1. a rupe pecetea; 2. a deschide o scrisoare.

despecetluĭésc v. tr. Scot de supt pecete, rup pecețile, desigilez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

despecetlui (a ~) (înv.) (desp. -ce-tlu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despecetluiesc, 3 sg. despecetluiește, imperf. 1 despecetluiam; conj. prez. 1 sg. să despecetluiesc, 3 să despecetluiască

despecetluit (înv.) (desp. -ce-tlu-) s. n.

despecetlui (a ~) (înv.) (-ce-tlu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despecetluiesc, imperf. 3 sg. despecetluia; conj. prez. 3 despecetluiască

despecetluit (înv.) (-ce-tlu-) s. n.

despecetlui vb. (sil. -tlu-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despecetluiesc, imperf. 3 sg. despecetluia; conj. prez. 3 sg. și pl. despecetluiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESPECETLUI vb. a desigila. (A ~ un colet.)

DESPECETLUIT s. desigilare, despecetluire. (~ul unei scrisori oficiale.)

DESPECETLUIT adj. desigilat. (Colet ~.)

DESPECETLUI vb. a desigila. (A ~ un colet.)

DESPECETLUIT s. desigilare, despecetluire. (~ unei scrisori oficiale.)

DESPECETLUIT adj. desigilat. (Colet ~.)

A despecetlui ≠ a pecetlui, a sigila

Intrare: despecetlui
  • silabație: -ce-tlu-i info
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • despecetlui
  • despecetluire
  • despecetluit
  • despecetluitu‑
  • despecetluind
  • despecetluindu‑
singular plural
  • despecetluiește
  • despecetluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • despecetluiesc
(să)
  • despecetluiesc
  • despecetluiam
  • despecetluii
  • despecetluisem
a II-a (tu)
  • despecetluiești
(să)
  • despecetluiești
  • despecetluiai
  • despecetluiși
  • despecetluiseși
a III-a (el, ea)
  • despecetluiește
(să)
  • despecetluiască
  • despecetluia
  • despecetlui
  • despecetluise
plural I (noi)
  • despecetluim
(să)
  • despecetluim
  • despecetluiam
  • despecetluirăm
  • despecetluiserăm
  • despecetluisem
a II-a (voi)
  • despecetluiți
(să)
  • despecetluiți
  • despecetluiați
  • despecetluirăți
  • despecetluiserăți
  • despecetluiseți
a III-a (ei, ele)
  • despecetluiesc
(să)
  • despecetluiască
  • despecetluiau
  • despecetlui
  • despecetluiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dispecetlui
  • dispecetluire
  • dispecetluit
  • dispecetluitu‑
  • dispecetluind
  • dispecetluindu‑
singular plural
  • dispecetluiește
  • dispecetluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dispecetluiesc
(să)
  • dispecetluiesc
  • dispecetluiam
  • dispecetluii
  • dispecetluisem
a II-a (tu)
  • dispecetluiești
(să)
  • dispecetluiești
  • dispecetluiai
  • dispecetluiși
  • dispecetluiseși
a III-a (el, ea)
  • dispecetluiește
(să)
  • dispecetluiască
  • dispecetluia
  • dispecetlui
  • dispecetluise
plural I (noi)
  • dispecetluim
(să)
  • dispecetluim
  • dispecetluiam
  • dispecetluirăm
  • dispecetluiserăm
  • dispecetluisem
a II-a (voi)
  • dispecetluiți
(să)
  • dispecetluiți
  • dispecetluiați
  • dispecetluirăți
  • dispecetluiserăți
  • dispecetluiseți
a III-a (ei, ele)
  • dispecetluiesc
(să)
  • dispecetluiască
  • dispecetluiau
  • dispecetlui
  • dispecetluiseră
Intrare: despecetluit (adj.)
despecetluit1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ce-tlu-it info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • despecetluit
  • despecetluitul
  • despecetluitu‑
  • despecetlui
  • despecetluita
plural
  • despecetluiți
  • despecetluiții
  • despecetluite
  • despecetluitele
genitiv-dativ singular
  • despecetluit
  • despecetluitului
  • despecetluite
  • despecetluitei
plural
  • despecetluiți
  • despecetluiților
  • despecetluite
  • despecetluitelor
vocativ singular
plural
dispecetluit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dispecetluit
  • dispecetluitul
  • dispecetlui
  • dispecetluita
plural
  • dispecetluiți
  • dispecetluiții
  • dispecetluite
  • dispecetluitele
genitiv-dativ singular
  • dispecetluit
  • dispecetluitului
  • dispecetluite
  • dispecetluitei
plural
  • dispecetluiți
  • dispecetluiților
  • dispecetluite
  • dispecetluitelor
vocativ singular
plural
Intrare: despecetluit (s.n.)
despecetluit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
  • silabație: -ce-tlu-it info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • despecetluit
  • despecetluitul
  • despecetluitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • despecetluit
  • despecetluitului
plural
vocativ singular
plural
dispecetluit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dispecetluit
  • dispecetluitul
plural
genitiv-dativ singular
  • dispecetluit
  • dispecetluitului
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

despecetlui, despecetluiescverb

  • 1. învechit A rupe, a scoate pecețile de pe o învelitoare, o scrisoare, un pachet (pentru a desface, a deschide). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Si-i dă apoi o scrisoare, luîndu-i cuvîntul că o va despecetlui numai atunci cînd va cădea în cea mai mare deznădejde. GHEREA, ST. CR. I 269. DLRLC
    • format_quote Despecetlui plicul cu grabă, îl citi și văzui că i se înveseli obrazul. GHICA, S. A. 51. DLRLC
    • format_quote Îndată am despecetluit răvașul meu și ț-am scris. KOGĂLNICEANU, S. 72. DLRLC
etimologie:
  • Prefix des- + pecetlui. DEX '09

despecetluit, despecetluiadjectiv

despecetluitsubstantiv neutru

  • 1. învechit Desigilare, despecetluire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. figurat rar Dezlegare, descifrare (a unui text). DLRLC
      • format_quote De cînd am prins a dezlega buchile nu mai beau tabac, nici holercă... Stau întins în iesle... vitele-mi rumegă deasupra... Eu, sub cojoc, încep cu dispecetluitul cărții. CAMILAR, N. II 369. DLRLC
etimologie:
  • vezi despecetlui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.