10 definiții pentru despecetluit (s.n.) dispecetluit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESPECETLUÍT s. n. (Înv.) Despecetluire. – V. despecetlui.

despecetluit1 sn [At: CAMILAR, N. II, 369 / V: dis~ / Pl: (rar) ~uri / E: despecetlui] (Îvr) 1-4 Despecetluire (1-4).

DESPECETLUÍT s. n. Despecetluire. – V. despecetlui.

DESPECETLUÍT s. n. Despecetluire. ♦ Fig. (Rar) Dezlegare, descifrare (a unui text). (Atestat în forma regională dispecetluit) De cînd am prins a dezlega buchile nu mai beau tabac, nici holercă... Stau întins în iesle... vitele-mi rumegă deasupra... Eu, sub cojoc, încep cu dispecetluitul cărții. CAMILAR, N. II 369. – Variantă: (regional) dispecetluít s. n.

dispecetluit1 sn vz despecetluit1


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

despecetluít (înv.) (-ce-tlu-) s. n.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESPECETLUÍT s. desigilare, despecetluire. (~ul unei scrisori oficiale.)

DESPECETLUIT s. desigilare, despecetluire. (~ unei scrisori oficiale.)

Intrare: despecetluit (s.n.)
despecetluit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
  • silabație: -ce-tlu-it info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • despecetluit
  • despecetluitul
  • despecetluitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • despecetluit
  • despecetluitului
plural
vocativ singular
plural
dispecetluit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dispecetluit
  • dispecetluitul
plural
genitiv-dativ singular
  • dispecetluit
  • dispecetluitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

despecetluit (s.n.) dispecetluit

etimologie:

  • vezi despecetlui
    surse: DEX '98 DEX '09