11 definiții pentru despecetluit (s.n.)
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DESPECETLUIT s. n. (Înv.) Despecetluire. – V. despecetlui.
despecetluit1 sn [At: CAMILAR, N. II, 369 / V: dis~ / Pl: (rar) ~uri / E: despecetlui] (Îvr) 1-4 Despecetluire (1-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPECETLUIT s. n. Despecetluire. – V. despecetlui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
DESPECETLUIT s. n. Despecetluire. ♦ Fig. (Rar) Dezlegare, descifrare (a unui text). (Atestat în forma regională dispecetluit) De cînd am prins a dezlega buchile nu mai beau tabac, nici holercă... Stau întins în iesle... vitele-mi rumegă deasupra... Eu, sub cojoc, încep cu dispecetluitul cărții. CAMILAR, N. II 369. – Variantă: (regional) dispecetluit s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dispecetluit1 sn vz despecetluit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISPECETLUIT s. n. v. despecetluit. modificată
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
despecetluit (înv.) (desp. -ce-tlu-) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
despecetluit (înv.) (-ce-tlu-) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
despecetluit s. n. (sil. -tlu-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DESPECETLUIT s. desigilare, despecetluire. (~ul unei scrisori oficiale.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESPECETLUIT s. desigilare, despecetluire. (~ unei scrisori oficiale.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -ce-tlu-it
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
despecetluitsubstantiv neutru
- 1. Desigilare, despecetluire. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: desigilare despecetluire
- 1.1. Dezlegare, descifrare (a unui text). DLRLCsinonime: descifrare dezlegare
- De cînd am prins a dezlega buchile nu mai beau tabac, nici holercă... Stau întins în iesle... vitele-mi rumegă deasupra... Eu, sub cojoc, încep cu dispecetluitul cărții. CAMILAR, N. II 369. DLRLC
-
-
etimologie:
- despecetlui DEX '98 DEX '09