despecetluit², ~ă a [At: (a. 1582) ȘINCAI, HR. II 236/5 / V: dis~ / Pl: ~iți, ~e / E: despecetlui] (Îvr) 1 (D. documente, scrisori etc.) Căruia i s-a rupt pecetea pentru a fi desfăcut și citit. 2 (D. intrări încuiate) Descuiat și deschis. 3 (D. capace sigilate) Desigilat și desfăcut.