DESPECETLUIT s. n. Despecetluire. ♦ Fig. (Rar) Dezlegare, descifrare (a unui text). (Atestat în forma regională dispecetluit) De cînd am prins a dezlega buchile nu mai beau tabac, nici holercă... Stau întins în iesle... vitele-mi rumegă deasupra... Eu, sub cojoc, încep cu dispecetluitul cărții. CAMILAR, N. II 369. – Variantă: (regional) dispecetluit s. n.