15 definiții pentru pecetlui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PECETLUÍ, pecetluiesc, vb. IV. 1. Tranz. Apune, a aplica o pecete (1); a sigila; a autentifica, a confirma documente, scrisori etc. prin aplicarea unei peceți; p. ext. (înv. și pop.) a închide, a zăvori uși, case etc. ♦ Fig. A stigmatiza, a dezonora. 2. Tranz. Fig. A consimți, a consolida; a definitiva, a confirma. ♦ A decide, a determina, a hotărî soarta, destinul etc. cuiva. 3. Refl. și intranz. Fig. A se fixa, a se întipări în minte, în memorie etc. 4. Tranz. A fixa, a înțepeni. 5. Tranz. (în practica religiei creștine) A însemna cu hârlețul cele patru colțuri ale mormântului înainte de a pune sicriul în groapă. – Din sl. pečatĭlĕti, magh. pecsételni.

PECETLUÍ, pecetluiesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune, a aplica o pecete (1); a sigila; a autentifica, a confirma documente, scrisori etc. prin aplicarea unei peceți; p. ext. (înv. și pop.) a închide, a zăvorî uși, case etc. ♦ Fig. A stigmatiza, a dezonora. 2. Tranz. Fig. A consimți, a consolida; a definitiva, a confirma. ♦ A decide, a determina, a hotărî soarta, destinul etc. cuiva. 3. Refl. și intranz. Fig. A se fixa, a se întipări în minte, în memorie etc. 4. Tranz. A fixa, a înțepeni. – Din sl. pečatĩlĕti, magh. pecsételni.

PECETLUÍ, pecetluiesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune, a aplica pecetea, cu ceară roșie sau cu tuș, pe un act, pe o scrisoare etc.; a sigila, a ștampila. Ia plicul de pe mescioară, pecetluiește-l cu pecetea de pe tăvița cu căli- mările și să pleci îndată la Focșani. GHICA, S. A. 48. Măi, bădiță, de departe Mai trimite-mi cîte-o carte, Dar nu o pecetlui, Ca s-o poci și eu ceti. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 117. ◊ Fig. Tăcu, strînsă în necazurile și amintirile și mîhnirile sale. Aceasta rostise tot, încheiase tot, pecetluise tot. C. PETRESCU, A, R. 51. 2. Tranz. (Învechit, cu privire la un act) A întări, a confirma prin aplicarea peceții. Avem poruncă pecetluită De domnul Tudor și iscălită. BOLLIAC, O. 145. ♦ (Azi fig.) A confirma, a consfinți, a întări un act, un legămînt etc. Te-ai dus la dragostea ta pecetluită cu logodnă. SADOVEANU, O. VI 51. Vine să pecetluiască prietenia prin încuscrire. CARAGIALE, O. III 93. 3. Refl. Fig. (Rar) A se întipări, a se imprima (în minte, în memorie etc). Veni în fața noastră și ne spuse următoarele cuvinte care se pecetluiră în mintea mea. GANE, N. II 107. 4. Tranz. (În practica bisericii creștine) A încresta cu hîrlețul cele patru colțuri ale gropii înainte de a coborî coșciugul. Popa cînta pe nas, pecetluind cu hîrlețul movili de pămînt galben, străjuite de cruci cu căști. CAMILAR, N. I 68. 5. Tranz. A fixa, a înțepeni. Patruzeci și șapte de ani am dus țara cu noroc... Am s-o duc și cînd voi muri și după ce vor pecetlui piatra pe deasupra mea! DELAVRANCEA, A. 75. Ridicînd c-un braț puternic piatra-n zid pecetluită. NEGRUZZI, S. II 60.

A PECETLUÍ ~iésc tranz. 1) (acte, scrisori, semnături etc.) A înzestra cu o pecete (pentru a confirma autenticitatea); a ștampila. 2) pop. (uși, seifuri etc.) A încuia aplicând și o pecete (pentru a identifica la deschidere integritatea); a sigila. 3) fig. (prietenii, legăminte etc.) A consolida printr-un angajament sau fapt; a consfinți. 4) (sclavi sau infractori) A însemna cu un stigmat; a stigmatiza. /<sl. pețatilĕti, ung. pecsételni

A SE PECETLUÍ pers. 3 se ~iéște intranz. (despre impresii, amintiri, întâmplări etc.) A-și lăsa amprenta pentru un timp îndelungat; a se întipări; a se imprima. /<sl. pețatilĕti, ung. pecsételni

pecetluì v. 1. a pune pecetea pe un act; 2. a pune pecețile din autoritatea justiției: 3. fig. a cimenta, a întări: a pecetlui o unire.

pecetluĭésc v. tr. (vsl. pečatĭlĭeti, ung. pacsételni). Sigilez, stampilez. Fig. Înferez, stampilez, pun dangaŭa infamiiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pecetluí (a ~) (-ce-tlu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pecetluiésc, imperf. 3 sg. pecetluiá; conj. prez. 3 să pecetluiáscă

pecetluí vb. (sil. -tlu-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pecetluiésc, imperf. 3 sg. pecetluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. pecetluiáscă

pecetlui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pecetluiesc, conj. pecetluiască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PECETLUÍ vb. 1. v. sigila. 2. v. ștampila. 3. v. fixa.

PECETLUÍ vb. v. decide, determina, fixa, hotărî, înfiera, rămâne, stabili, stigmatiza.

PECETLUI vb. 1. a sigila. (A ~ un colet.) 2. a ștampila, (înv. și reg.) a ștemplui. (A ~ un act.) 3. a fixa, a înțepeni. (A ~ piatra pe mormînt.)

pecetlui vb. v. DECIDE. DETERMINA. FIXA. HOTĂRÎ. ÎNFIERA. RĂMÎNE. STABILI. STIGMATIZA.

A pecetlui ≠ a desigila, a despecetlui

Intrare: pecetlui
  • silabație: -tlu-
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pecetlui
  • pecetluire
  • pecetluit
  • pecetluitu‑
  • pecetluind
  • pecetluindu‑
singular plural
  • pecetluiește
  • pecetluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pecetluiesc
(să)
  • pecetluiesc
  • pecetluiam
  • pecetluii
  • pecetluisem
a II-a (tu)
  • pecetluiești
(să)
  • pecetluiești
  • pecetluiai
  • pecetluiși
  • pecetluiseși
a III-a (el, ea)
  • pecetluiește
(să)
  • pecetluiască
  • pecetluia
  • pecetlui
  • pecetluise
plural I (noi)
  • pecetluim
(să)
  • pecetluim
  • pecetluiam
  • pecetluirăm
  • pecetluiserăm
  • pecetluisem
a II-a (voi)
  • pecetluiți
(să)
  • pecetluiți
  • pecetluiați
  • pecetluirăți
  • pecetluiserăți
  • pecetluiseți
a III-a (ei, ele)
  • pecetluiesc
(să)
  • pecetluiască
  • pecetluiau
  • pecetlui
  • pecetluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)