2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIHOCÁT, -Ă, dihocați, -te, adj. (Regional) Sfîșiat, rupt. Iordache Păun șterse mai întîi scîndura cu batista. Nu se lăți prăvălat pe spătar ca tovarășul hirsut și cu straiele dihocate. El stătu drept și corect, pe margine. C. PETRESCU, O. P. II 305. ♦ Fig. Sleit de puteri; istovit. Odaia aiasta în care-și odihnesc trupu dihocat de muncă. La TDRG.

DIHOCÁ, dihóc, vb. I. Tranz. (Regional) A bate zdravăn, a sfîșia, a frînge; a zdrobi; p. ext. a ucide, a omorî. Nu-i nimica, răspunse Pepelea; ia, am aflat un țap rozînd pe prispă și l-am dihocat și eu, și l-am azvîrlit în heleșteu. SBIERA, P. 5. Să se care îndata-mare din curte, că de nu, ea-i va dihoca și i-a amuța cu cînii. id. ib. 114. Am vrut să-l omor, dar el, cu lacrimi în ochi, s-o rugat să nu-l dihoc. ȘEZ. VI 11. ◊ Refl. Fig. Ilinca... plîngea de i se dihoca inima. VLAHUȚĂ, N. 12.

dehocà (dibocà) v. Mold. 1. a tăia carne, varză, etc.; 2. fig. a sfâșia: i se dihoca inima; 3. a istovi, a stoarce de puteri: trupul dehocat de muncă. [Origină necunoscută].

devóc (vest) și dehóc, dihóc (est), a -á v. tr. (lat. *devocare = *vocare îld. vacare, a fi deșert, cu înț. luĭ vacuare, a evacua. v. desfac 2. Cp. cu vulpe-hulpe). Fam. Sfîrtic, sfîșiĭ de tot, prăpădesc, nimicesc: lupiĭ eraŭ să-mĭ dihoace vita, plînge de i se dihoacă inima. V. refl. Mă dăhulez, mă extenuez muncind. Mă dezbin (vorbind de vite cînd alunecă pe gheață). – În Ml. a se dăvoca, a se desfunda pămîntu de multă apă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dihoca (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 dihoa

dihocá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. dihoácă

Intrare: dihocat
dihocat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dihocat
  • dihocatul
  • dihocatu‑
  • dihoca
  • dihocata
plural
  • dihocați
  • dihocații
  • dihocate
  • dihocatele
genitiv-dativ singular
  • dihocat
  • dihocatului
  • dihocate
  • dihocatei
plural
  • dihocați
  • dihocaților
  • dihocate
  • dihocatelor
vocativ singular
plural
Intrare: dihoca
verb (VT81)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dihoca
  • dihocare
  • dihocat
  • dihocatu‑
  • dihocând
  • dihocându‑
singular plural
  • dihoa
  • dihocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dihoc
(să)
  • dihoc
  • dihocam
  • dihocai
  • dihocasem
a II-a (tu)
  • dihoci
(să)
  • dihoci
  • dihocai
  • dihocași
  • dihocaseși
a III-a (el, ea)
  • dihoa
(să)
  • dihoace
  • dihoca
  • dihocă
  • dihocase
plural I (noi)
  • dihocăm
(să)
  • dihocăm
  • dihocam
  • dihocarăm
  • dihocaserăm
  • dihocasem
a II-a (voi)
  • dihocați
(să)
  • dihocați
  • dihocați
  • dihocarăți
  • dihocaserăți
  • dihocaseți
a III-a (ei, ele)
  • dihoa
(să)
  • dihoace
  • dihocau
  • dihoca
  • dihocaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dihocat, dihocaadjectiv

  • 1. regional Rupt, sfâșiat. DLRLC
    • format_quote Iordache Păun șterse mai întîi scîndura cu batista. Nu se lăți prăvălat pe spătar ca tovarășul hirsut și cu straiele dihocate. El stătu drept și corect, pe margine. C. PETRESCU, O. P. II 305. DLRLC
    • 1.1. figurat Sleit de puteri. DLRLC
      • format_quote Odaia aiasta în care-și odihnesc trupu dihocat de muncă. La TDRG. DLRLC

dihoca, dihocverb

  • 1. regional A bate zdravăn. DLRLC
    • format_quote Să se care îndata-mare din curte, că de nu, ea-i va dihoca și i-a amuța cu cînii. SBIERA, P. 114. DLRLC
    • format_quote reflexiv figurat Ilinca... plîngea de i se dihoca inima. VLAHUȚĂ, N. 12. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Omorî, ucide. DLRLC
      • format_quote Nu-i nimica, răspunse Pepelea; ia, am aflat un țap rozînd pe prispă și l-am dihocat și eu, și l-am azvîrlit în heleșteu. SBIERA, P. 5. DLRLC
      • format_quote Am vrut să-l omor, dar el, cu lacrimi în ochi, s-o rugat să nu-l dihoc. ȘEZ. VI 11. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.