7 definiții pentru dihoca


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIHOCÁ, dihóc, vb. I. Tranz. (Regional) A bate zdravăn, a sfîșia, a frînge; a zdrobi; p. ext. a ucide, a omorî. Nu-i nimica, răspunse Pepelea; ia, am aflat un țap rozînd pe prispă și l-am dihocat și eu, și l-am azvîrlit în heleșteu. SBIERA, P. 5. Să se care îndata-mare din curte, că de nu, ea-i va dihoca și i-a amuța cu cînii. id. ib. 114. Am vrut să-l omor, dar el, cu lacrimi în ochi, s-o rugat să nu-l dihoc. ȘEZ. VI 11. ◊ Refl. Fig. Ilinca... plîngea de i se dihoca inima. VLAHUȚĂ, N. 12.

dehocà (dibocà) v. Mold. 1. a tăia carne, varză, etc.; 2. fig. a sfâșia: i se dihoca inima; 3. a istovi, a stoarce de puteri: trupul dehocat de muncă. [Origină necunoscută].

devóc (vest) și dehóc, dihóc (est), a -á v. tr. (lat. *devocare = *vocare îld. vacare, a fi deșert, cu înț. luĭ vacuare, a evacua. v. desfac 2. Cp. cu vulpe-hulpe). Fam. Sfîrtic, sfîșiĭ de tot, prăpădesc, nimicesc: lupiĭ eraŭ să-mĭ dihoace vita, plînge de i se dihoacă inima. V. refl. Mă dăhulez, mă extenuez muncind. Mă dezbin (vorbind de vite cînd alunecă pe gheață). – În Ml. a se dăvoca, a se desfunda pămîntu de multă apă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dihocá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 dihoácă

dihocá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. dihoácă

Intrare: dihoca
verb (VT81)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dihoca
  • dihocare
  • dihocat
  • dihocatu‑
  • dihocând
  • dihocându‑
singular plural
  • dihoa
  • dihocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dihoc
(să)
  • dihoc
  • dihocam
  • dihocai
  • dihocasem
a II-a (tu)
  • dihoci
(să)
  • dihoci
  • dihocai
  • dihocași
  • dihocaseși
a III-a (el, ea)
  • dihoa
(să)
  • dihoace
  • dihoca
  • dihocă
  • dihocase
plural I (noi)
  • dihocăm
(să)
  • dihocăm
  • dihocam
  • dihocarăm
  • dihocaserăm
  • dihocasem
a II-a (voi)
  • dihocați
(să)
  • dihocați
  • dihocați
  • dihocarăți
  • dihocaserăți
  • dihocaseți
a III-a (ei, ele)
  • dihoa
(să)
  • dihoace
  • dihocau
  • dihoca
  • dihocaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dihoca

  • 1. regional A bate zdravăn.
    exemple
    • Să se care îndata-mare din curte, că de nu, ea-i va dihoca și i-a amuța cu cînii. SBIERA, P. 114.
      surse: DLRLC
    • reflexiv figurat Ilinca... plîngea de i se dihoca inima. VLAHUȚĂ, N. 12.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Nu-i nimica, răspunse Pepelea; ia, am aflat un țap rozînd pe prispă și l-am dihocat și eu, și l-am azvîrlit în heleșteu. SBIERA, P. 5.
        surse: DLRLC
      • Am vrut să-l omor, dar el, cu lacrimi în ochi, s-o rugat să nu-l dihoc. ȘEZ. VI 11.
        surse: DLRLC

etimologie: