2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZVĂLUÍRE, dezvăluiri, s. f. Acțiunea de a (se) dezvălui și rezultatul ei; ceea ce (se) dezvăluie; destăinuire. – V. dezvălui.

DEZVĂLUÍRE, dezvăluiri, s. f. Acțiunea de a (se) dezvălui și rezultatul ei; ceea ce (se) dezvăluie; destăinuire. – V. dezvălui.

dezvăluire sf [At: DEX / P: ~lu-i~ / Pl: ~ri / E: dezvălui] 1 Aducere la cunoștință (prin scris, imagini etc.). 2 Destăinuire. 3 Divulgare. 4 Ieșire în evidență. 5 Desfășurare.

DEZVĂLUÍRE, dezvăluiri, s. f. Acțiunea de a (se) dezvălui. 1. Dare la iveală. Este necesar ca regizorii și actorii să facă noi și serioase progrese în dezvăluirea cu putere artistică a trăsăturilor omului nou. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2666. 2. Destăinuire. Ceasul dezvăluirilor sufletești încă nu sosise. GALACTION, O. I 413.

DEZVĂLUÍ, dezvắlui, vb. IV. 1. Tranz. A face cunoscut; a arăta, a releva. ♦ A destăinui, a divulga. 2. Refl. A ieși în evidență, a se arăta; a se desfășura. [Prez. ind. și: dezvăluiesc] – Pref. dez- + [în]vălui (după fr. dévoiler).

dezvălui [At: TDRG / P: ~lu-i / Pzi: ~vălui / E: dez- + (în)vălui] 1 vt A face cunoscut (prin cuvinte, scris, imagini etc.) Si: a arăta. 2 vt A destăinui. 3 vt A divulga. 4 vr A ieși în evidență. 5 vr A se desfășura. modificată

DEZVĂLUÍ, dezvắlui, vb. IV. 1. Tranz. A da la iveală, a face cunoscut (prin vorbe, scris, imagini etc.); a arăta. ♦ A destăinui, a divulga. 2. Refl. A ieși în evidență, a se arăta; a se desfășura. [Prez. ind. și: dezvăluiesc] – Dez- + [în]vălui (după fr. dévoiler).

DEZVĂLUÍ, dezvălui, vb. IV. (Uneori în concurență cu dezveli) 1. Tranz. A ridica învelitoarea de pe ceva; a descoperi, a dezveli. Dezvăluie [de giulgiu] galbena față a Catarinei. NEGRUZZI, S. III 489. ◊ Fig. Boii se odihnesc în fund, în umbră; din cînd în cînd lumina trece ca un fulger, îi dezvăluie o clipă, apoi noaptea poienii îi acoperă iar. SADOVEANU, O. I 283. ♦ (Cu complementul «casa», rar) A desface, a strica acoperișul unei case; a descoperi. M-am oprit în fața unei case, deasupra căreia niște lucrători proiectîndu-și siluetele pe cer zoreau s-o dezvăluie. ANGHEL, PR. 11. 2. Tranz. A da la iveală, a face cunoscut; a arăta, a revela; a descoperi. Evenimentul descris... dezvăluie toată neîncrederea țăranului față de negustor. V. ROM. noiembrie 1953, 285. Munții sînt nevoiți... să-și dezvăluie adevărata lor culoare: aceea a cremenii din care sînt zidiți. BOGZA, C. O. 267. Mioara, candidă, dezvăluind fără să vrea un colț de gînduri... CAMIL PETRESCU, T. II 92. ◊ Refl. În prefețele diverselor ediții, în articole publicate în presă, în manualele școlare, se dezvăluie din ce în ce mai bine semnificația, orientarea progresistă a lucrărilor scriitorilor noștri clasici. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 363, 1/1. Mi se dezvălui astfel o lume nebănuită. M. I. CARAGIALE, C. 46. ♦ A destăinui; a divulga. Lipea un deget pe buze, ca o rugă, să nu mai spună la nimeni taina pe care își închipuia că o dezvăluie. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 53. Viața lui, din istoria căreia îi se întîmpla rar să dezvăluie ceva, fusese o crîncenă luptă. M. I. CARAGIALE, C. 11. O scriere... a unui medic ce călătorise prin tot Orientul ne dezvăluie pe scurt tainele acelui trai de padișah. ODOBESCU, S. I 293. 3. Refl. (Rar) A se desface, a se desprinde, a se alege. Mîne, pe cînd ziua se dezvăluie din noapte, cel mai harnic... fură smîntîna de pe izvorul din crîng. EMINESCU, N. 138. – Prez. ind. și: dezvăluiesc (GALACTION, O. I 389, MACEDONSKI, O. IV 20).

A DEZVĂLUÍ dezvălui tranz. 1) (gânduri intime, frământări sufletești) A comunica în mod confidențial; a încredința; a destăinui; a confia. 2) (secrete de stat) A aduce la cunoștința generală; a da în vileag; a divulga; a destăinui. [Sil. -lu-i] /dez- + a [în]vălui

A SE DEZVĂLUÍ pers. 3 se dezvăluie intranz. A ieși în evidență; a se face vizibil; a apărea; a se arăta. [Sil. -lu-i] /dez- + a [în]vălui

desvăluì v. 1. a ridica vălul, a descoperi: a desvălui un secret; 2. a se desfășura: încântătorul tablou ce se desvălue dinaintea ochiului GHICA.

dezvăluĭesc v. tr. (după învăluĭesc). Dezgovesc, daŭ la iveală, divulg, destăĭnuĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dezvăluire s. f., g.-d. art. dezvăluirii; pl. dezvăluiri

dezvăluíre s. f., g.-d. art. dezvăluírii; pl. dezvăluíri

dezvălui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dezvălui, 3 dezvăluie, imperf. 3 sg. dezvăluia; conj. prez. 3 să dezvăluie

dezvăluí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. dezvălui, 3 sg. și pl. dezvăluie, imperf. 3 sg. dezvăluiá

dezvălui (ind. prez. 1 sg. dezvălui, 3 sg. și pl. dezvăluie)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZVĂLUÍRE s. 1. arătare, revelare. (~ unor lipsuri.) 2. v. destăinuire. 3. deconspirare, destăinuire, divulgare. (ă numelor celor vinovați.) 4. confesiune, confidență, destăinuire, mărturisire, spovedanie, (rar) sincerități (pl.). (I-a făcut unele ~.)

DEZVĂLUIRE s. 1. arătare, revelare. (~ unor lipsuri.) 2. destăinuire, divulgare, împărtășire, încredințare, mărturisire, revelare, spovedire. (~ unui secret.) 3. confesiune, confidență, destăinuire, mărturisire, spovedanie, (rar) sincerități (pl.). (I-a făcut unele ~.)

DEZVĂLUÍ vb. 1. v. sesiza. 2. v. destăinui. 3. a deconspira, a destăinui, a divulga. (A ~ numele vinovaților.) 4. v. descoperi.

DEZVĂLUÍ vb. v. descoperi, dezveli.

DEZVĂLUI vb. 1. a arăta, a releva, a revela, a sesiza. (A ~ conducerii dificultățile întîmpinate.) 2. a declara, a destăinui, a divulga, a împărtăși, a încredința, a mărturisi, a revela, a spovedi, a spune, (livr.) a confia, (înv. și pop.) a dezveli, (reg.) a deveghea, (înv.) a propovădui. (Îi ~ dragostea lui.) 3. a descoperi, a revela, (livr.) a decela. (A ~ un lucru necunoscut.)

Intrare: dezvăluire
dezvăluire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezvăluire
  • dezvăluirea
plural
  • dezvăluiri
  • dezvăluirile
genitiv-dativ singular
  • dezvăluiri
  • dezvăluirii
plural
  • dezvăluiri
  • dezvăluirilor
vocativ singular
plural
Intrare: dezvălui
dezvălui1 (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezvălui
  • dezvăluire
  • dezvăluit
  • dezvăluitu‑
  • dezvăluind
  • dezvăluindu‑
singular plural
  • dezvăluie
  • dezvăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezvălui
(să)
  • dezvălui
  • dezvăluiam
  • dezvăluii
  • dezvăluisem
a II-a (tu)
  • dezvălui
(să)
  • dezvălui
  • dezvăluiai
  • dezvăluiși
  • dezvăluiseși
a III-a (el, ea)
  • dezvăluie
(să)
  • dezvăluie
  • dezvăluia
  • dezvălui
  • dezvăluise
plural I (noi)
  • dezvăluim
(să)
  • dezvăluim
  • dezvăluiam
  • dezvăluirăm
  • dezvăluiserăm
  • dezvăluisem
a II-a (voi)
  • dezvăluiți
(să)
  • dezvăluiți
  • dezvăluiați
  • dezvăluirăți
  • dezvăluiserăți
  • dezvăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • dezvăluie
(să)
  • dezvăluie
  • dezvăluiau
  • dezvălui
  • dezvăluiseră
dezvălui2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezvălui
  • dezvăluire
  • dezvăluit
  • dezvăluitu‑
  • dezvăluind
  • dezvăluindu‑
singular plural
  • dezvăluiește
  • dezvăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezvăluiesc
(să)
  • dezvăluiesc
  • dezvăluiam
  • dezvăluii
  • dezvăluisem
a II-a (tu)
  • dezvăluiești
(să)
  • dezvăluiești
  • dezvăluiai
  • dezvăluiși
  • dezvăluiseși
a III-a (el, ea)
  • dezvăluiește
(să)
  • dezvăluiască
  • dezvăluia
  • dezvălui
  • dezvăluise
plural I (noi)
  • dezvăluim
(să)
  • dezvăluim
  • dezvăluiam
  • dezvăluirăm
  • dezvăluiserăm
  • dezvăluisem
a II-a (voi)
  • dezvăluiți
(să)
  • dezvăluiți
  • dezvăluiați
  • dezvăluirăți
  • dezvăluiserăți
  • dezvăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • dezvăluiesc
(să)
  • dezvăluiască
  • dezvăluiau
  • dezvălui
  • dezvăluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezvăluire, dezvăluirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) dezvălui și rezultatul ei; ceea ce (se) dezvăluie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: destăinuire
    • format_quote Este necesar ca regizorii și actorii să facă noi și serioase progrese în dezvăluirea cu putere artistică a trăsăturilor omului nou. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2666. DLRLC
    • format_quote Ceasul dezvăluirilor sufletești încă nu sosise. GALACTION, O. I 413. DLRLC
etimologie:
  • vezi dezvălui DEX '98 DEX '09

dezvălui, dezvăluiverb

  • 1. tranzitiv A face cunoscut. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Evenimentul descris... dezvăluie toată neîncrederea țăranului față de negustor. V. ROM. noiembrie 1953, 285. DLRLC
    • format_quote Munții sînt nevoiți... să-și dezvăluie adevărata lor culoare: aceea a cremenii din care sînt zidiți. BOGZA, C. O. 267. DLRLC
    • format_quote Mioara, candidă, dezvăluind fără să vrea un colț de gînduri... CAMIL PETRESCU, T. II 92. DLRLC
    • format_quote reflexiv În prefețele diverselor ediții, în articole publicate în presă, în manualele școlare, se dezvăluie din ce în ce mai bine semnificația, orientarea progresistă a lucrărilor scriitorilor noștri clasici. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 363, 1/1. DLRLC
    • format_quote reflexiv Mi se dezvălui astfel o lume nebănuită. M. I. CARAGIALE, C. 46. DLRLC
    • 1.1. Destăinui, divulga. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Lipea un deget pe buze, ca o rugă, să nu mai spună la nimeni taina pe care își închipuia că o dezvăluie. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 53. DLRLC
      • format_quote Viața lui, din istoria căreia îi se întîmpla rar să dezvăluie ceva, fusese o crîncenă luptă. M. I. CARAGIALE, C. 11. DLRLC
      • format_quote O scriere... a unui medic ce călătorise prin tot Orientul ne dezvăluie pe scurt tainele acelui trai de padișah. ODOBESCU, S. I 293. DLRLC
  • 2. reflexiv A ieși în evidență, a se arăta; a se desfășura. DEX '09 DEX '98
  • 3. tranzitiv A ridica învelitoarea de pe ceva. DLRLC
    • format_quote Dezvăluie [de giulgiu] galbena față a Catarinei. NEGRUZZI, S. III 489. DLRLC
    • format_quote figurat Boii se odihnesc în fund, în umbră; din cînd în cînd lumina trece ca un fulger, îi dezvăluie o clipă, apoi noaptea poienii îi acoperă iar. SADOVEANU, O. I 283. DLRLC
    • 3.1. rar A desface, a strica acoperișul unei case. DLRLC
      • format_quote M-am oprit în fața unei case, deasupra căreia niște lucrători proiectîndu-și siluetele pe cer zoreau s-o dezvăluie. ANGHEL, PR. 11. DLRLC
  • 4. reflexiv rar A se desface, a se desprinde, a se alege. DLRLC
    • format_quote Mîne, pe cînd ziua se dezvăluie din noapte, cel mai harnic... fură smîntîna de pe izvorul din crîng. EMINESCU, N. 138. DLRLC
etimologie:
  • Prefix dez- + [în]vălui (după limba franceză dévoiler). DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.