2 intrări

15 definiții

dezasamblare sf [At: SCÂNTEIA, 1975, nr. 10.331 / Pl: ~lări / E: dezasambla] Desfacere a asamblajelor de piese în părți componente Si: dezasamblat1.

DEZASAMBLÁRE, dezasamblări, s. f. Acțiunea de a dezasambla.V. dezasambla.

DEZASAMBLÁRE, dezasamblări, s. f. Acțiunea de a dezasambla.V. dezasambla.

Dezasamblare ≠ asamblare, montare

DEZASAMBLÁRE s.f. Acțiunea de a dezasambla. [< dezasambla].

dezasambla vt [At: DN2 / Pzi: ~léz / E: fr désassambler] (C.i. asamblaje de piese) A desface în părți componente.

DEZASAMBLÁ, dezasamblez, vb. I. Tranz. A desface un asamblaj de piese. – Din fr. désassembler.

DEZASAMBLÁ, dezasamblez, vb. I. Tranz. A desface un asamblaj de piese. – Din fr. désassembler.

*dezasamblá (a ~) (de-za-/dez-a-) vb., ind. prez. 3 dezasambleáză

dezasamblá vb. → asambla

A dezasambla ≠ a asambla, a monta

DEZASAMBLÁ vb. I. tr. A demonta, a desface un ansamblu. [Cf. fr. désassembler].

DEZASAMBLÁ vb. tr. 1. (tehn.) a demonta, a desface un asamblaj de piese. 2. (inform.) a transpune invers un program de cod-mașină în mnemonicele limbajului de asamblare. (< fr. désassembler)

A SE DEZASAMBLÁ se ~eáză intranz. (asamblaje) A se separa în elementele constitutive; a se dezagrega; a se descompune; a se desface; a se disocia. /<fr. désassembler

A DEZASAMBLÁ ~éz tranz. A face să se dezasambleze; a dezagrega; a descompune; a disocia. /<fr. désassembler

Intrare: dezasambla
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezasambla
  • dezasamblare
  • dezasamblat
  • dezasamblatu‑
  • dezasamblând
  • dezasamblându‑
singular plural
  • dezasamblea
  • dezasamblați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezasamblez
(să)
  • dezasamblez
  • dezasamblam
  • dezasamblai
  • dezasamblasem
a II-a (tu)
  • dezasamblezi
(să)
  • dezasamblezi
  • dezasamblai
  • dezasamblași
  • dezasamblaseși
a III-a (el, ea)
  • dezasamblea
(să)
  • dezasambleze
  • dezasambla
  • dezasamblă
  • dezasamblase
plural I (noi)
  • dezasamblăm
(să)
  • dezasamblăm
  • dezasamblam
  • dezasamblarăm
  • dezasamblaserăm
  • dezasamblasem
a II-a (voi)
  • dezasamblați
(să)
  • dezasamblați
  • dezasamblați
  • dezasamblarăți
  • dezasamblaserăți
  • dezasamblaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezasamblea
(să)
  • dezasambleze
  • dezasamblau
  • dezasambla
  • dezasamblaseră
Intrare: dezasamblare
dezasamblare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezasamblare
  • dezasamblarea
plural
  • dezasamblări
  • dezasamblările
genitiv-dativ singular
  • dezasamblări
  • dezasamblării
plural
  • dezasamblări
  • dezasamblărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)