2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

devot, ~ă a, smf [At: NEGRUZZI, S. I, 318 / Pl: ~oți, ~e / E: fr dévot, lat devotus] 1-2 (Liv) Evlavios. 3-4 (Pex) (Care este) bigot. 5-6 (Înv) (Care este) devotat.

DEVÓT, -Ă, devoți, -te, adj. (Franțuzism rar) 1. Evlavios, pios, cucernic. (În glumă) Pagubă numai că [mănăstirea] e situată în așa sălbatec loc, favorit adăpost a urșilor. Părinții ne spuneau că adeseori urșii, care sînt mai devoți, îi vizitează. NEGRUZZI, S. I 318. 2. (Neobișnuit) Devotat. Mișeii-au îndrăznit a mă huli Că nu-s devot cu totul lui Ali. COȘBUC, P. II 284.

DEVÓT, -Ă adj., s.m. și f. (Rar) 1. Pios, religios; bigot. 2. (neobișnuit) Devotat. [< fr. dévot, cf. lat. devotus – consacrat].

DEVÓT, -Ă adj., s. m. f. 1. pios, religios; bigot. 2. devotat. (< fr. dévot, lat. devotus)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

devót (rar) adj. m., pl. devóți; f. devótă, pl. devóte

devót adj. m., s. m., pl. devóți; f. sg. devótă, pl. devóte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEVÓT adj. v. credincios, cucernic, cuvios, evlavios, pios, preacredincios, religios, smerit.

devot adj. v. CREDINCIOS. CUCERNIC. CUVIOS. EVLAVIOS. PIOS. PREACREDINCIOS. RELIGIOS. SMERIT.

Intrare: devot (adj.)
devot1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • devot
  • devotul
  • devotu‑
  • devo
  • devota
plural
  • devoți
  • devoții
  • devote
  • devotele
genitiv-dativ singular
  • devot
  • devotului
  • devote
  • devotei
plural
  • devoți
  • devoților
  • devote
  • devotelor
vocativ singular
plural
Intrare: devot (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • devot
  • devotul
  • devotu‑
plural
  • devoți
  • devoții
genitiv-dativ singular
  • devot
  • devotului
plural
  • devoți
  • devoților
vocativ singular
  • devotule
  • devote
plural
  • devoților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

devot, -ă devot (2) devotă franțuzism rar

etimologie: