2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEVASTAT, -Ă, devastați, -te, adj. Distrus, ruinat, pustiit. ♦ Jefuit, prădat. – V. devasta.

DEVASTAT, -Ă, devastați, -te, adj. Distrus, ruinat, pustiit. ♦ Jefuit, prădat. – V. devasta.

devastat2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ați, ~e / E: devasta] 1 (D. teritorii, țări, orașe, așezări umane etc.) Care a fost distrus prin boală, jaf, ravagii Si: distrus2, nimicit2, pustiit2. 2 (Prc) Jefuit2.

devastat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: devasta] 1-2 Devastare (1-2).

DEVASTAT, -Ă, devastați, -te, adj. Distrus, ruinat, nimicit, pustiit. Din mijlocul străzii, privi la prăvălia lor devastată. SAHIA, N. 93. ◊ Fig. Plînge pînă-n ziuă, neavînd altă mîngîiere, altă zare de lumină, în noaptea și deșertul vieții ei devastate, decît gîndul, presimțirea că are să moară. VLAHUȚĂ, O. A. III 94.

DEVASTA, devastez, vb. I. Tranz. A distruge, a ruina, a pustii o țară, o regiune, o casă. ♦ A jefui, a prăda. – Din fr. dévaster, lat. devastare.

DEVASTA, devastez, vb. I. Tranz. A distruge, a ruina, a pustii o țară, o regiune, o casă. ♦ A jefui, a prăda. – Din fr. dévaster, lat. devastare.

devasta vt [At: BARIȚIU, P. A. I, 573 / Pzi: ~tez / E: fr dévaster] 1 (C.i. teritorii, țări, orașe, așezări omenești etc.) A distruge prin boală, jaf, ravagii Si: a nimici, a pustii. 2 (Prc) A jefui.

DEVASTA, devastez, vb. I. Tranz. 1. (Mai ales cu privire la țări, regiuni, localități, construcții) A distruge, a ruina, a nimici, a pustii. (Prin exagerare) Și-a făcut un «Alpenstock» ( = baston) din creanga jupoiată a primului copac întîlnit, apoi, nemulțumită, a devastat mai departe un alt copac. IBRĂILEANU, A. 71. ◊ Fig. [Țăranii] nu vor întrebuința forme sintactice ca acelea care devastează proza noastră, aliniate cuvînt cu cuvînt după galicisme. SADOVEANU, E. 34. 2. A jefui, a prăda.

DEVASTA vb. I. tr. A pustii, a nimici; a distruge, a ruina. ♦ A jefui, a prăda. [< fr. dévaster, lat. devastare].

DEVASTA vb. tr. 1. a pustii, a nimici; a distruge, a ruina. 2. a jefui, a prăda. (< fr. dévaster, lat. devastare)

A DEVASTA ~ez tranz. 1) (teritorii, localități, case etc.) A transforma în pustiu prin distrugere; a pustii; a ruina. 2) (persoane, ținuturi etc.) A deposeda cu forța de bunuri, de avere; a prăda; a jefui; a despuia. /<fr. dévaster, lat. devastare

devastà v. a pustii, a ruina cu desăvârșire: vrăjmașul a devastat țara.

* devastéz, a -á v. tr. (lat. devastare, d. vastus, vast; it. guastare, fr. gâter, sp. gastar, a strica). Pustiesc, dezolez, ruinez: a devasta o țară, o casă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

devasta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. devastez, 3 devastea; conj. prez. 1 sg. să devastez, 3 să devasteze

devasta (a ~) vb., ind. prez. 3 devastea

devasta vb., ind. prez. 1 sg. devastez, 3 sg. și pl. devastea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEVASTAT adj. 1. distrus, nimicit, pârjolit, pustiit. (Un teritoriu ~.) 2. v. jefuit.

DEVASTAT adj. 1. distrus, nimicit, pîrjolit, pustiit. (Un teritoriu ~.) 2. jefuit, prădat, (livr.) devalizat. (O bancă ~.)

DEVASTA vb. 1. v. distruge. 2. v. jefui.

DEVASTA vb. 1. a distruge, a nimici, a pîrjoli, a prăpădi, a pustii, (reg.) a pustului, (înv.) a sfîrși, a strica. (Dușmanii au ~ tot ce le-a ieșit în cale.) 2. a jefui, a prăda, a sparge, (livr.) a devaliza. (Bandiții au ~ banca.)

Intrare: devastat
devastat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • devastat
  • devastatul
  • devastatu‑
  • devasta
  • devastata
plural
  • devastați
  • devastații
  • devastate
  • devastatele
genitiv-dativ singular
  • devastat
  • devastatului
  • devastate
  • devastatei
plural
  • devastați
  • devastaților
  • devastate
  • devastatelor
vocativ singular
plural
Intrare: devasta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • devasta
  • devastare
  • devastat
  • devastatu‑
  • devastând
  • devastându‑
singular plural
  • devastea
  • devastați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • devastez
(să)
  • devastez
  • devastam
  • devastai
  • devastasem
a II-a (tu)
  • devastezi
(să)
  • devastezi
  • devastai
  • devastași
  • devastaseși
a III-a (el, ea)
  • devastea
(să)
  • devasteze
  • devasta
  • devastă
  • devastase
plural I (noi)
  • devastăm
(să)
  • devastăm
  • devastam
  • devastarăm
  • devastaserăm
  • devastasem
a II-a (voi)
  • devastați
(să)
  • devastați
  • devastați
  • devastarăți
  • devastaserăți
  • devastaseți
a III-a (ei, ele)
  • devastea
(să)
  • devasteze
  • devastau
  • devasta
  • devastaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

devastat, devastaadjectiv

  • 1. Distrus, nimicit, pustiit, ruinat. DEX '98 DLRLC
    • format_quote Din mijlocul străzii, privi la prăvălia lor devastată. SAHIA, N. 93. DLRLC
    • format_quote figurat Plînge pînă-n ziuă, neavînd altă mîngîiere, altă zare de lumină, în noaptea și deșertul vieții ei devastate, decît gîndul, presimțirea că are să moară. VLAHUȚĂ, O. A. III 94. DLRLC
etimologie:
  • vezi devasta DEX '98 DEX '09

devasta, devastezverb

  • 1. A distruge, a ruina, a pustii o țară, o regiune, o casă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote prin exagerare Și-a făcut un «Alpenstock» (= baston) din creanga jupoiată a primului copac întîlnit, apoi, nemulțumită, a devastat mai departe un alt copac. IBRĂILEANU, A. 71. DLRLC
    • format_quote figurat [Țăranii] nu vor întrebuința forme sintactice ca acelea care devastează proza noastră, aliniate cuvînt cu cuvînt după galicisme. SADOVEANU, E. 34. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.