2 intrări

20 de definiții

devastát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: devasta] 1-2 Devastare (1-2).

devastát2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~áți, ~e / E: devasta] 1 (D. teritorii, țări, orașe, așezări umane etc.) Care a fost distrus prin boală, jaf, ravagii Si: distrus2, nimicit2, pustiit2. 2 (Prc) Jefuit2.

DEVASTÁT, -Ă, devastați, -te, adj. Distrus, ruinat, pustiit. ♦ Jefuit, prădat. – V. devasta.

DEVASTÁT, -Ă, devastați, -te, adj. Distrus, ruinat, pustiit. ♦ Jefuit, prădat. – V. devasta.

DEVASTÁT, -Ă, devastați, -te, adj. Distrus, ruinat, nimicit, pustiit. Din mijlocul străzii, privi la prăvălia lor devastată. SAHIA, N. 93. ◊ Fig. Plînge pînă-n ziuă, neavînd altă mîngîiere, altă zare de lumină, în noaptea și deșertul vieții ei devastate, decît gîndul, presimțirea că are să moară. VLAHUȚĂ, O. A. III 94.

DEVASTÁT adj. 1. distrus, nimicit, pârjolit, pustiit. (Un teritoriu ~.) 2. v. jefuit.

devastá vt [At: BARIȚIU, P. A. I, 573 / Pzi: ~téz / E: fr dévaster] 1 (C. i. teritorii, țări, orașe, așezări omenești etc.) A distruge prin boală, jaf, ravagii Si: a nimici, a pustii. 2 (Prc) A jefui.

DEVASTÁ, devastez, vb. I. Tranz. A distruge, a ruina, a pustii o țară, o regiune, o casă. ♦ A jefui, a prăda. – Din fr. dévaster, lat. devastare.

DEVASTÁ, devastez, vb. I. Tranz. A distruge, a ruina, a pustii o țară, o regiune, o casă. ♦ A jefui, a prăda. – Din fr. dévaster, lat. devastare.

DEVASTÁ, devastez, vb. I. Tranz. 1. (Mai ales cu privire la țări, regiuni, localități, construcții) A distruge, a ruina, a nimici, a pustii. (Prin exagerare) Și-a făcut un «Alpenstock» ( = baston) din creanga jupoiată a primului copac întîlnit, apoi, nemulțumită, a devastat mai departe un alt copac. IBRĂILEANU, A. 71. ◊ Fig. [Țăranii] nu vor întrebuința forme sintactice ca acelea care devastează proza noastră, aliniate cuvînt cu cuvînt după galicisme. SADOVEANU, E. 34. 2. A jefui, a prăda.

devastá (a ~) vb., ind. prez. 3 devasteáză

devastá vb., ind. prez. 1 sg. devastéz, 3 sg. și pl. devasteáză

DEVASTÁ vb. 1. v. distruge. 2. v. jefui.

DEVASTÁ vb. I. tr. A pustii, a nimici; a distruge, a ruina. ♦ A jefui, a prăda. [< fr. dévaster, lat. devastare].

DEVASTÁ vb. tr. 1. a pustii, a nimici; a distruge, a ruina. 2. a jefui, a prăda. (< fr. dévaster, lat. devastare)

A DEVASTÁ ~éz tranz. 1) (teritorii, localități, case etc.) A transforma în pustiu prin distrugere; a pustii; a ruina. 2) (persoane, ținuturi etc.) A deposeda cu forța de bunuri, de avere; a prăda; a jefui; a despuia. /<fr. dévaster, lat. devastare

devastà v. a pustii, a ruina cu desăvârșire: vrăjmașul a devastat țara.

* devastéz, a -á v. tr. (lat. devastare, d. vastus, vast; it. guastare, fr. gâter, sp. gastar, a strica). Pustiesc, dezolez, ruinez: a devasta o țară, o casă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEVASTÁT adj. 1. distrus, nimicit, pîrjolit, pustiit. (Un teritoriu ~.) 2. jefuit, prădat, (livr.) devalizát. (O bancă ~.)

DEVASTÁ vb. 1. a distruge, a nimici, a pîrjoli, a prăpădi, a pustii, (reg.) a pustului, (înv.) a sfîrși, a strica. (Dușmanii au ~ tot ce le-a ieșit în cale.) 2. a jefui, a prăda, a sparge, (livr.) a devaliza. (Bandiții au ~ banca.)

Intrare: devasta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) devasta devastare devastat devastând singular plural
devastea devastați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) devastez (să) devastez devastam devastai devastasem
a II-a (tu) devastezi (să) devastezi devastai devastași devastaseși
a III-a (el, ea) devastea (să) devasteze devasta devastă devastase
plural I (noi) devastăm (să) devastăm devastam devastarăm devastaserăm, devastasem*
a II-a (voi) devastați (să) devastați devastați devastarăți devastaserăți, devastaseți*
a III-a (ei, ele) devastea (să) devasteze devastau devasta devastaseră
Intrare: devastat
devastat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular devastat devastatul devasta devastata
plural devastați devastații devastate devastatele
genitiv-dativ singular devastat devastatului devastate devastatei
plural devastați devastaților devastate devastatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)