2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DETRACÁRE, detracări, s. f. (Livr.) Faptul de a se detraca.V. detraca.

DETRACÁRE, detracări, s. f. (Livr.) Faptul de a se detraca.V. detraca.

detracare sf [At: GHEREA, ST. CR. II, 336 / Pl: ~cări / E: detraca] (Liv) 1 Defectare a unei mașini. 2 Dezechilibrare mintală Si: (pop) sminteală, țicnire. 3 (Pex) Decădere morală.

DETRACÁRE, detracări, s. f. Faptul de a se detraca. [Tolstoi]... ne-a zugrăvit... un pesimist detracat și ne-a arătat drumul cum omul a ajuns la această detracare nervoasă. GHEREA, ST. CR. II 336.

DETRACÁRE s.f. Acțiunea de a (se) detraca și rezultatul ei. [< detraca].

DETRACÁ vb. I. Refl. (Livr.; folosit numai la timpurile compuse) A se sminti, a se țicni; a decădea din punct de vedere moral. – Din fr. détraquer.

detraca vr [At: CAMIL PETRESCU, T. I, 356 / Pzi: ~achez / E: fr detraque] (Liv) 1 (D. mașini) A se defecta. 2 A se dezechilibra mintal Si: (pop) a se sminti, a se țicni. 3 (Pex) A decădea din punct de vedere moral.

DETRACÁ vb. I. Refl. (Livr.; întrebuințat numai la timpurile compuse) A se sminti, a se țicni; a decădea din punct de vedere moral. – Din fr. détraquer.

DETRACÁ vb. I. Refl. (Întrebuințat numai la participiu și la timpurile formate cu participiul; despre oameni sau despre minte) A se sminti, a se țicni; (rar, despre mecanisme sau despre mașini) a se defecta, a se strica. Ceasul minții mele s-a detracat, merge anapoda. CAMIL PETRESCU, T. I 356.

DETRACÁ vb. I. refl. (Rar) A înnebuni, a se sminti, a se țicni. ♦ (Rar; despre mașini) A se defecta. [< fr. détraquer].

DETRACÁ vb. refl. 1. a înnebuni, a se sminti, a se țicni. 2. (despre mașini) a se defecta. (< fr. détraquer)

A SE DETRACÁ pers. 3 se ~cheáză intranz. livr. 1) A pierde facultatea de a judeca normal; a-și ieși din minți; a se sminti; a se scrânti; a înnebuni; a se țicni; a se trăsni. 2) rar (despre sisteme tehnice) A ieși din funcțiune (prin uzare sau ca urmare a unui accident); a înceta să funcționeze normal; a se defecta; a se deregla; a se deterioraj a se strica. /<fr. detraquer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

detracáre (de-tra-) s. f., g.-d. art. detracắrii; pl. detracắri

detracáre s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. detracării; pl. detracări

!detracá (a se ~) (a decădea) (livr.) (de-tra-) vb. refl., ind. perf. c. 3 sg. s-a detracát (folosit numai la timpuri compuse)

detracá vb. (sil. -tra-), ind. prez. 3 sg. detracheáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DETRACÁ vb. v. defecta, deranja, deregla, dezechilibra, strica, tulbura, zdruncina.

detraca vb. v. DEFECTA. DERANJA. DEREGLA. DEZECHILIBRA. STRICA. TULBURA. ZDRUNCINA.

Intrare: detracare
detracare substantiv feminin
  • silabație: de-tra- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • detracare
  • detracarea
plural
  • detracări
  • detracările
genitiv-dativ singular
  • detracări
  • detracării
plural
  • detracări
  • detracărilor
vocativ singular
plural
Intrare: detraca
  • silabație: de-tra-ca info
verb (V204)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • detraca
  • detracare
  • detracat
  • detracatu‑
  • detracând
  • detracându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • detracam
  • detracai
  • detracasem
a II-a (tu)
  • detracai
  • detracași
  • detracaseși
a III-a (el, ea)
  • detraca
  • detracă
  • detracase
plural I (noi)
  • detracam
  • detracarăm
  • detracaserăm
  • detracasem
a II-a (voi)
  • detracați
  • detracarăți
  • detracaserăți
  • detracaseți
a III-a (ei, ele)
  • detracau
  • detraca
  • detracaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

detracare

  • 1. livresc Faptul de a se detraca.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: dezechilibru attach_file un exemplu
    exemple
    • [Tolstoi]... ne-a zugrăvit... un pesimist detracat și ne-a arătat drumul cum omul a ajuns la această detracare nervoasă. GHEREA, ST. CR. II 336.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi detraca
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

detraca

etimologie: