opțiuni
  • info

12 definiții pentru detraca

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DETRACA vb. I. Refl. (Livr.; folosit numai la timpurile compuse) A se sminti, a se țicni; a decădea din punct de vedere moral. – Din fr. détraquer.

detraca vr [At: CAMIL PETRESCU, T. I, 356 / Pzi: ~achez / E: fr detraque] (Liv) 1 (D. mașini) A se defecta. 2 A se dezechilibra mintal Si: (pop) a se sminti, a se țicni. 3 (Pex) A decădea din punct de vedere moral.

DETRACA vb. I. Refl. (Livr.; întrebuințat numai la timpurile compuse) A se sminti, a se țicni; a decădea din punct de vedere moral. – Din fr. détraquer.

DETRACA vb. I. Refl. (Întrebuințat numai la participiu și la timpurile formate cu participiul; despre oameni sau despre minte) A se sminti, a se țicni; (rar, despre mecanisme sau despre mașini) a se defecta, a se strica. Ceasul minții mele s-a detracat, merge anapoda. CAMIL PETRESCU, T. I 356.

DETRACA vb. I. refl. (Rar) A înnebuni, a se sminti, a se țicni. ♦ (Rar; despre mașini) A se defecta. [< fr. détraquer].

DETRACA vb. refl. 1. a înnebuni, a se sminti, a se țicni. 2. (despre mașini) a se defecta. (< fr. détraquer)

A SE DETRACA pers. 3 se ~chează intranz. livr. 1) A pierde facultatea de a judeca normal; a-și ieși din minți; a se sminti; a se scrânti; a înnebuni; a se țicni; a se trăsni. 2) rar (despre sisteme tehnice) A ieși din funcțiune (prin uzare sau ca urmare a unui accident); a înceta să funcționeze normal; a se defecta; a se deregla; a se deterioraj a se strica. /<fr. detraquer

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!detraca (a se ~) (a se defecta; a se dezechilibra psihic) (livr.) (desp. de-tra-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă detrachez, 3 se detrachează; conj. prez. 1 sg. să mă detrachez, 3 să se detracheze; ger. detracându-mă (mai folosit la timpuri trecute și compuse)

!detraca (a se ~) (a decădea) (livr.) (de-tra-) vb. refl., ind. perf. c. 3 sg. s-a detracat (folosit numai la timpuri compuse)

detraca vb. (sil. -tra-), ind. prez. 3 sg. detrachează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DETRACA vb. v. defecta, deranja, deregla, dezechilibra, strica, tulbura, zdruncina.

detraca vb. v. DEFECTA. DERANJA. DEREGLA. DEZECHILIBRA. STRICA. TULBURA. ZDRUNCINA.

Intrare: detraca
  • silabație: de-tra-ca info
verb (V204)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • detraca
  • detracare
  • detracat
  • detracatu‑
  • detracând
  • detracându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — —
  • detracam
  • detracai
  • detracasem
a II-a (tu) — —
  • detracai
  • detracași
  • detracaseși
a III-a (el, ea) — —
  • detraca
  • detracă
  • detracase
plural I (noi) — —
  • detracam
  • detracarăm
  • detracaserăm
  • detracasem
a II-a (voi) — —
  • detracați
  • detracarăți
  • detracaserăți
  • detracaseți
a III-a (ei, ele) — —
  • detracau
  • detracară
  • detracaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

detracaverb

  • comentariu livresc Este folosit numai la timpurile compuse. DEX '09 DLRLC
  • 1. livresc A se sminti, a se țicni; a decădea din punct de vedere moral. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: decădea sminti înnebuni țicni
    • 1.1. rar )Despre mecanisme sau despre mașini) A se defecta, a se strica. DLRLC DN
      sinonime: defecta strica
      • format_quote Ceasul minții mele s-a detracat, merge anapoda. CAMIL PETRESCU, T. I 356. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.