13 definiții pentru despotism

DESPOTÍSM s. n. Regim politic caracterizat prin puterea nelimitată și guvernarea arbitrară, neîngrădită de nicio lege, a despotului; absolutism, tiranie, autocrație; despoție (1). ♦ Fig. Comportare sau atitudine arbitrară; samavolnicie. – Din fr. despotisme.

DESPOTÍSM s. n. Regim politic caracterizat prin puterea nelimitată și guvernarea arbitrară, neîngrădită de nici o lege, a despotului; absolutism, tiranie, autocrație; despoție (1). ♦ Fig. Comportare sau atitudine arbitrară; samavolnicie. – Din fr. despotisme.

DESPOTÍSM s. n. 1. Conducere arbitrară, neîngrădită de legi sau care nu ține seamă de legi; absolutism, tiranie. Lupta neobosită a lui Bălcescu pentru eliberarea țărănimii iobage, lupta împotriva exploatării feudale, lupta împotriva tuturor formelor de despotism, pentru un regim politic democratic izvorăsc la Bălcescu din dorința ca masele să aibă asigurată o viață liberă și fericită. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 108. Cauza principală a dezvoltării mișcării de eliberare națională în țările din sud-estul Europei a fost creșterea forțelor de producție, în ciuda frînei pe care o reprezenta despotismul turcesc. IST. R.P.R. 290. [Grigore Alexandrescu] a luptat pe față, cu curaj, la lumina mare, pentru libertate contra despotismului, pentru dreptate în contra abuzului și năpăstuirii. GHICA, S. A. 135. [Poporul] geme subt împilarea despotismului și a aristocrației ! NEGRUZZI, S. I 274. ♦ Fig. Comportare sau atitudine arbitrară, de asuprire; samavolnicie. 2. (În special în Orient) Formă de guvernămînt a unei țări (sau provincii) condusă de un despot, de un stăpînitor absolut; autocrație.

despotísm sn [At: OBLĂDUIREA, 3/13 / Pl: ~e / E: fr despotisme] 1-2 Formă de guvernare a unei (țări sau) provincii, în care toate puterile sunt reunite în mâinile unei singure persoane. 3-4 Fonnă de guvernare a unei (țări sau) provincii, care permite conducătorului să se manifeste tiranic, abuziv. 5 (Pex) Comportare sau atitudine a unui conducător care nesocotește legile și încalcă drepturile cetățenilor. 6 (Pex) Atitudine abuzivă. 7 (Ccr) Act samavolnic. 8-9 (Îs) ~ luminat Despotism (1-2) prin care conducătorul reprimă tendințe politice retrograde. 10-11 (Fig) Comportare a unei persoane care încearcă să-și impună (voința sau) ideile asupra altora.

DESPOTÍSM s. v. tiranie.

DESPOTÍSM s.n. 1. Guvernare despotică; absolutism, tiranie. ♦ (Fig.) Purtare despotică, arbitrară; samavolnicie. 2. Despoție, autocrație. [Cf. fr. despotisme].

DESPOTÍSM s. n. guvernare despotică; absolutism, tiranie. ◊ (fig.) comportare, atitudine arbitrară; samavolnicie. (< fr. despotisme)

DESPOTÍSM n. 1) Formă de guvernământ în care puterea de stat se află în mâinile unui despot; tiranie. 2) Atitudine sau comportare de despot. /<fr. despotisme

despotism n. 1. guvernul arbitrar al unui despot; 2. autoritate tiranică.

*despotízm n., pl. urĭ (d. despot). Guvernare despotică, autoritate tiranică.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DESPOTÍSM s. samavolnicie, tiranie, (înv.) despoțíe. (~ unei guvernări.)

Intrare: despotism
despotism
substantiv neutru (N29) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular despotism despotismul
plural
genitiv-dativ singular despotism despotismului
plural
vocativ singular
plural