18 definiții pentru absolutism
din care- explicative (12)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ABSOLUTISM s. n. Regim politic propriu monarhiei absolute; putere absolută a unui monarh. ◊ Absolutism luminat = regim politic apărut în sec. XVIII și caracterizat prin receptivitatea suveranilor la progres. – Din fr. absolutisme.
absolutism sn [At: MAIORESCU, CR. IV, 121 / Pl: ~e / E: fr absolutisme] 1 Regim politic în care conducătorul are putere absolută. 2 Teorie care admite absolutismul (1). 3-4 (Pex) Purtare sau judecată a unei persoane care cere supunere absolută.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*ABSOLUTISM (pl. -isme, -ismuri) sn. ⏲ Ocîrmuire cu puteri depline, absolute [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ABSOLUTISM s. n. Regim politic propriu monarhiei absolute; putere absolută a unui monarh. ◊ Absolutism luminat = regim politic apărut în sec. XVIII și caracterizat prin atitudinea înțelegătoare a suveranilor față de cerințele progresului, de sfaturile gânditorilor luminați etc. – Din fr. absolutisme.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ABSOLUTISM s. n. Concepție care stă la baza unei monarhii absolute; putere nelimitată a unui monarh; formă de guvernămînt bazată pe această putere și pe totala lipsă de drepturi a poporului. V. tiranie, autocrație, despotism. Interesul direct al muncitorilor impune sprijinirea oricărei mișcări sociale îndreptate împotriva absolutismului (absolut înseamnă nemărginit; absolutism înseamnă puterea nemărginită a guvernului). LENIN, O. II 107. [N. Bălcescu] concepe, împreună cu Iancu Bălăceanu, formarea unei legiuni romîne în Transilvania, care să lupte alături de maghiari împotriva absolutismului, pentru eliberarea tuturor naționalităților, căutînd în primul rînd a împăca pe romîni cu ungurii. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 350, 5/5.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ABSOLUTISM s. n. Concepție care stă la baza unei monarhii absolute; putere nelimitată a unui monarh; formă de guvernămînt bazată pe această putere și pe totala lipsă de drepturi a poporului. – Fr. absolutisme.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ABSOLUTISM s.n. Concepție care stă la baza unei monarhii absolute; formă de guvernămînt bazată pe puterea nelimitată a unui monarh; monarhie absolută. V. tiranie, autocrație, despotism. [Cf. fr. absolutisme, rus. absolutizm].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
absolutism s. n. regim politic în care un monarh concentrează în mâinile sale întreaga putere. (< fr. absolutisme)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de tavi
- acțiuni
absolutism s.n. Putere nelimitată a unui monarh; regim politic bazat pe o astfel de putere.
- sursa: DLRC (1980)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ABSOLUTISM n. 1) Formă de guvernământ bazată pe puterea absolută a unei singure persoane (monarh, duce etc.); autocrație. 2) Concepție care stă la baza unei monarhii. /<fr. absolutisme
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
absolutism n. sistemă de guvern cu puterea absolută.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*absolutízm n., pl. e (d. absolut). Teorie saŭ practică a unei autorități absolute (fără amestecu miniștrilor saŭ parlamentuluĭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
absolutism s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
absolutism s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
absolutism s. n., g.-d. art. absolutismului
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
absolutism.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ABSOLUTISM s. (POL.) autocrație, (înv.) samoderjavie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ABSOLUTISM s. autocrație, (înv.) samoderjavie.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
absolutism, absolutismesubstantiv neutru
- 1. Regim politic propriu monarhiei absolute; putere absolută a unui monarh. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DNsinonime: autocrație samoderjavie
- Interesul direct al muncitorilor impune sprijinirea oricărei mișcări sociale îndreptate împotriva absolutismului (absolut înseamnă nemărginit; absolutism înseamnă puterea nemărginită a guvernului). LENIN, O. II 107. DLRLC
- [N. Bălcescu] concepe, împreună cu Iancu Bălăceanu, formarea unei legiuni romîne în Transilvania, care să lupte alături de maghiari împotriva absolutismului, pentru eliberarea tuturor naționalităților, căutînd în primul rînd a împăca pe romîni cu ungurii. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 350, 5/5. DLRLC
- 1.1. Absolutism luminat = regim politic apărut în secolul XVIII și caracterizat prin receptivitatea suveranilor la progres. DEX '09
-
-
- 2.1. Purtare sau judecată a unei persoane care cere supunere absolută. MDA2
-
etimologie:
- absolutisme DEX '09 MDA2 DEX '98 DN