18 definiții pentru absolutism

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABSOLUTISM s. n. Regim politic propriu monarhiei absolute; putere absolută a unui monarh. ◊ Absolutism luminat = regim politic apărut în sec. XVIII și caracterizat prin receptivitatea suveranilor la progres. – Din fr. absolutisme.

absolutism sn [At: MAIORESCU, CR. IV, 121 / Pl: ~e / E: fr absolutisme] 1 Regim politic în care conducătorul are putere absolută. 2 Teorie care admite absolutismul (1). 3-4 (Pex) Purtare sau judecată a unei persoane care cere supunere absolută.

*ABSOLUTISM (pl. -isme, -ismuri) sn. Ocîrmuire cu puteri depline, absolute [fr.].

ABSOLUTISM s. n. Regim politic propriu monarhiei absolute; putere absolută a unui monarh. ◊ Absolutism luminat = regim politic apărut în sec. XVIII și caracterizat prin atitudinea înțelegătoare a suveranilor față de cerințele progresului, de sfaturile gânditorilor luminați etc. – Din fr. absolutisme.

ABSOLUTISM s. n. Concepție care stă la baza unei monarhii absolute; putere nelimitată a unui monarh; formă de guvernămînt bazată pe această putere și pe totala lipsă de drepturi a poporului. V. tiranie, autocrație, despotism. Interesul direct al muncitorilor impune sprijinirea oricărei mișcări sociale îndreptate împotriva absolutismului (absolut înseamnă nemărginit; absolutism înseamnă puterea nemărginită a guvernului). LENIN, O. II 107. [N. Bălcescu] concepe, împreună cu Iancu Bălăceanu, formarea unei legiuni romîne în Transilvania, care să lupte alături de maghiari împotriva absolutismului, pentru eliberarea tuturor naționalităților, căutînd în primul rînd a împăca pe romîni cu ungurii. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 350, 5/5.

ABSOLUTISM s. n. Concepție care stă la baza unei monarhii absolute; putere nelimitată a unui monarh; formă de guvernămînt bazată pe această putere și pe totala lipsă de drepturi a poporului. – Fr. absolutisme.

ABSOLUTISM s.n. Concepție care stă la baza unei monarhii absolute; formă de guvernămînt bazată pe puterea nelimitată a unui monarh; monarhie absolută. V. tiranie, autocrație, despotism. [Cf. fr. absolutisme, rus. absolutizm].

absolutism s. n. regim politic în care un monarh concentrează în mâinile sale întreaga putere. (< fr. absolutisme)

absolutism s.n. Putere nelimitată a unui monarh; regim politic bazat pe o astfel de putere.

ABSOLUTISM n. 1) Formă de guvernământ bazată pe puterea absolută a unei singure persoane (monarh, duce etc.); autocrație. 2) Concepție care stă la baza unei monarhii. /<fr. absolutisme

absolutism n. sistemă de guvern cu puterea absolută.

*absolutízm n., pl. e (d. absolut). Teorie saŭ practică a unei autorități absolute (fără amestecu miniștrilor saŭ parlamentuluĭ).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

absolutism s. n., g.-d. art. absolutismului

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ABSOLUTISM s. (POL.) autocrație, (înv.) samoderjavie.

ABSOLUTISM s. autocrație, (înv.) samoderjavie.

Intrare: absolutism
absolutism substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • absolutism
  • absolutismul
  • absolutismu‑
plural
  • absolutisme
  • absolutismele
genitiv-dativ singular
  • absolutism
  • absolutismului
plural
  • absolutisme
  • absolutismelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

absolutism, absolutismesubstantiv neutru

  • 1. Regim politic propriu monarhiei absolute; putere absolută a unui monarh. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Interesul direct al muncitorilor impune sprijinirea oricărei mișcări sociale îndreptate împotriva absolutismului (absolut înseamnă nemărginit; absolutism înseamnă puterea nemărginită a guvernului). LENIN, O. II 107. DLRLC
    • format_quote [N. Bălcescu] concepe, împreună cu Iancu Bălăceanu, formarea unei legiuni romîne în Transilvania, care să lupte alături de maghiari împotriva absolutismului, pentru eliberarea tuturor naționalităților, căutînd în primul rînd a împăca pe romîni cu ungurii. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 350, 5/5. DLRLC
    • 1.1. Absolutism luminat = regim politic apărut în secolul XVIII și caracterizat prin receptivitatea suveranilor la progres. DEX '09
  • 2. Teorie care admite absolutismul. MDA2
    • 2.1. prin extensiune Purtare sau judecată a unei persoane care cere supunere absolută. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.