despotism sn [At: OBLĂDUIREA, 3/13 / Pl: ~e / E: fr despotisme] 1-2 Formă de guvernare a unei (țări sau) provincii, în care toate puterile sunt reunite în mâinile unei singure persoane. 3-4 Formă de guvernare a unei (țări sau) provincii, care permite conducătorului să se manifeste tiranic, abuziv. 5 (Pex) Comportare sau atitudine a unui conducător care nesocotește legile și încalcă drepturile cetățenilor. 6 (Pex) Atitudine abuzivă. 7 (Ccr) Act samavolnic. 8-9 (Îs) ~ luminat Despotism (1-2) prin care conducătorul reprimă tendințe politice retrograde. 10-11 (Fig) Comportare a unei persoane care încearcă să-și impună (voința sau) ideile asupra altora.