2 intrări

16 definiții

despiedicát2, ~ă a [At: CANTEMIR, HR. 211 / V: dăspiedec~, ~pedec~, ~dec~, deșchi~ / Pl: ~áți, ~e / E: despiedica] 1 (D. animale) Căruia i s-a scos piedica. 2 (D. o roată) Căreia i s-a înlăturat piedica, pentru a se deplasa. 3 (D. oameni) Căruia i s-au dezlegat picioarele, pentru a putea merge. 4 (D. arme) Cu piedica ridicată, pentru a trage.

despiedicát1 sn [At: MDA ms / V: dăspiedec~, ~pedec~, ~dec~, deșchi~ / Pl: ~uri / E: despiedica] 1-4 Despiedicare (1-4).

despiedicá vt [At: LB / V: dăspiedecá, ~pedecá, ~decá, deșchi~ / Pzi: ~iédic / E: des- + piedica] 1 A scoate piedica unui animal. 2 A înlătura piedica de la o roată, pentru a se deplasa. 3 A dezlega o persoană la picioare, pentru a putea merge. 4 (Reg; îe) A ~ caii A lăsa pe cineva în voia lui. 5 (Reg; îae) A pleca în altă parte. 6 A trage piedica unei arme de foc.

DESPIEDECÁ vb. I v. despiedica.

DESPIEDICÁ, despiédic, vb. I. Tranz. 1. A scoate piedica de la picioarele unui animal sau de la roata unui vehicul. 2. A ridica piedica de la o armă de foc. [Var.: despiedecá vb. I] – Pref. des- + [îm]piedica.

DESPIEDECÁ vb. I v. despiedica.

DESPIEDICÁ, despiédic, vb. I. Tranz. 1. A scoate piedica de la picioarele unui animal sau de la roata unui vehicul. 2. A ridica piedica de la o armă de foc. [Var.: despiedecá vb. I] – Des1- + [îm]piedica.

DESPIEDECÁ vb. I v. despiedica.

DESPIEDICÁ, despiédic, vb. I. Tranz. A scoate piedica (de la picioarele unui animal sau de la roata unui vehicul). A despiedicat calul și i-a dat drumul pe cîmp.Absol. Împiedică la deal și despiedică la vale, se spune despre omul prost, care face toate pe dos. – Variantă: despiedecá vb. I.

despiedicá (a ~) (-pie-) vb., ind. prez. 1 sg. despiédic, 3 despiédică

despiedicá vb. (sil. -pie-), ind. prez. 1 sg. despiédic, 3 sg. și pl. despiédică

A despiedica ≠ a împiedica

A DESPIEDICÁ despiédic tranz. 1) (animale) A elibera scoțând piedica. 2) (roțile unui vehicul, un vehicul) A permite să se miște, înlăturind piedica. [Sil. -pie-di-] /des- + a [îm]piedica

despiedecà v. a scoate piedica, a descurca calul, roata.

despédec (est) și despiédec (vest), a -á v. tr. (d. pedică, pĭedică). Scot pedica: a despedeca calu, căruța. – Și despedic, despĭedic, cînd e acc. pe răd.

Intrare: despiedica
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) despiedica despiedicare despiedicat despiedicând singular plural
despiedică despiedicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) despiedic (să) despiedic despiedicam despiedicai despiedicasem
a II-a (tu) despiedici (să) despiedici despiedicai despiedicași despiedicaseși
a III-a (el, ea) despiedică (să) despiedice despiedica despiedică despiedicase
plural I (noi) despiedicăm (să) despiedicăm despiedicam despiedicarăm despiedicaserăm, despiedicasem*
a II-a (voi) despiedicați (să) despiedicați despiedicați despiedicarăți despiedicaserăți, despiedicaseți*
a III-a (ei, ele) despiedică (să) despiedice despiedicau despiedica despiedicaseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) despiedeca despiedecare despiedecat despiedecând singular plural
despiedecă despiedecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) despiedec (să) despiedec despiedecam despiedecai despiedecasem
a II-a (tu) despiedeci (să) despiedeci despiedecai despiedecași despiedecaseși
a III-a (el, ea) despiedecă (să) despiedece despiedeca despiedecă despiedecase
plural I (noi) despiedecăm (să) despiedecăm despiedecam despiedecarăm despiedecaserăm, despiedecasem*
a II-a (voi) despiedecați (să) despiedecați despiedecați despiedecarăți despiedecaserăți, despiedecaseți*
a III-a (ei, ele) despiedecă (să) despiedece despiedecau despiedeca despiedecaseră
Intrare: despiedicat
despiedicat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular despiedicat despiedicatul despiedica despiedicata
plural despiedicați despiedicații despiedicate despiedicatele
genitiv-dativ singular despiedicat despiedicatului despiedicate despiedicatei
plural despiedicați despiedicaților despiedicate despiedicatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)