3 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESPĂRȚÍT1 s. n. Despărțire (1). ◊ Despărțitul oilor = desfacerea tovărășiei de stână, toamna, când se împart proprietarilor oile și produsele lor. – V. despărți.

DESPĂRȚÍT1 s. n. Despărțire (1). ◊ Despărțitul oilor = desfacerea tovărășiei de stână, toamna, când se împart proprietarilor oile și produsele lor. – V. despărți.

DESPĂRȚÍT2, -Ă, despărțiți, -te, adj. 1. Separat (unul de altul). 2. Divorțat. 3. Fără legătură, izolat (de ceilalți). 4. (Înv.) Deosebit, diferit. – V. despărți.

DESPĂRȚÍT2, -Ă, despărțiți, -te, adj. 1. Separat (unul de altul). 2. Divorțat. 3. Fără legătură, izolat (de ceilalți). 4. (Înv.) Deosebit, diferit. – V. despărți.

despărțit2, ~ă a [At: (a. 1773) IORGA, S. D. XII, 88 / V: (înv) ~per~, (îvr) dis~ / Pl: ~iți, ~e / E: despărți] 1 (D. un tot) Care și-a pierdut coeziunea. 2 (D. un întreg) Care a fost descompus. 3 (D. un întreg) Care s-a divizat. 4 (D. părți componente) Care s-a separat. 5 (D. părți componente) Care s-a îndepărtat. 6 (Mat; îvr; d. un număr) Împărțit2. 7 Clasificat2. 8 (D. râuri, drumuri etc.) Bifurcat2. 9 (Pan) Care are origine comună și evoluții diferite. 10 (Îvr; d. părți simetrice ale corpului) Care se îndepărtează temporar. 11 (Fig) Învrăjbit2. 12 (Înv) Despicat2. 13 Desprins de alte elemente de aceeași natură. 14 (D. elemente) Izolat dintr-un tot. 15 Desfăcut2. 16 Rupt2. 17 (D. elemente identice sau diferite) Îndepărtat2. 18 (Pan) Deosebit2. 19-21 (D. oameni) Care a renunțat (la un obiect,) (la o credință religioasă sau) la o convingere. 22-23 (D. oameni) Care au încetat de a mai fi împreună (temporar sau) definitiv. 24-25 (D. oameni) Care a plecat în altă parte (temporar sau) definitiv. 26-27 (Spc; d. ființe) Care (s-a desfăcut sau) a fost făcut să se desfacă dintr-o luptă, încăierare etc. Si: (înv) despreunat2 (9-10). 28-29 (D. iubiți) Care (nu se mai iubesc sau) au fost făcuți să nu se mai iubească Si: (înv) despreunat2 (1-2). 30-31 (D. amanți) Care (nu mai au sau) au fost făcuți să nu mai aibă relații sexuale împreună Si: (înv) despreunat2 (3-4). 32-33 (D. soți) Care (nu mai conviețuiesc sau) au fost făcuți să nu mai conviețuiască Si: (înv) despreunat2 (5-6). 34-35 (D. soți) Care (au divorțat sau) au fost făcuți să divorțeze Si: (înv) despreunat2 (7-8). 36 (Înv; d. legături matrimoniale) Desfăcut2. 37-38 (D. un spațiu) Segmentat (prin interpunerea a ceva sau) printr-o linie de demarcație. 39-40 (D. ființe) Împiedicat (să mai intre în contact nemijlocit sau) să mai comunice, prin ceva care se interpune. 41-42 Îndepărtat (printr-un interval de timp sau) printr-un moment de demarcație în timp. 43 (Înv) Ținut deoparte. 44-45 Delimitat (de cineva sau) de ceva. 46 Constituit ca o separație de restul indivizilor. 47 (Înv) Deslușit cu privirea.

despărțit1 sn [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~per~, (îvr) dis~ / Pl: ~uri / E: despărți] 1-5 Despărțire (1-4, 6). 6 (Mat) Împărțire. 7 Clasificare. 8-9 Despărțire (16-17). 10 (Fig) Învrăjbire. 11 Bifurcare. 12 Despicare. 13-14 Despărțire (21-22). 15 Desfacere. 16 Rupere. 17 Despărțire (25). 18 Deosebire. 19-28 Despărțire (27-36). 29 Divorț. 30-40 Despărțire (38-48). 41 (Înv; pex) Parte. 42 (Îvr) Subdiviziune. 43-50 Despărțire (52-59). 51 (Mat; îvr) Deîmpărțit. 52 (Îs) ~ul oilor Desfacere a tovărășiei de stână toamna, când se împart proprietarilor oile și produsele lor.

DESPĂRȚÍT2, -Ă, despărțiți, -te, adj. 1. Separat (unul de altul). 2. (Despre soți) Care nu mai trăiește împreună cu celălalt; divorțat. 3. Izolat, înstrăinat. Despărțite de restul lumii, apele Oltului vor continua să străbată cîmpia. BOGZA, C. O. 139. 4. (Învechit) Deosebit, diferit. Deși despărțite, lucrurile au unire. CONACHI, P. 260.

DESPĂRȚÍT1 s. n. Despărțire. ◊ Despărțitul oilor = desfacerea tovărășiei de stînă, toamna, cînd se împart proprietarilor oile și produsele lor. Poate eu n-oi fi față la toamnă, nici la despărțitul oilor, nici nicăieri pe fața pămîntului. CAMILAR, N. I 253.

DESPĂRȚÍ, despárt, vb. IV. 1. Refl. A se îndepărta de cineva sau de ceva plecând în altă parte, a părăsi, vremelnic sau definitiv, pe cineva sau ceva; (despre mai multe persoane) a se separa, plecând în direcții diferite. ♦ Refl. Fig. A se înstrăina, a se detașa sufletește de cineva sau de ceva; a rupe legăturile cu cineva. ♦ Refl. A se lipsi de ceva de care e legat sufletește; a renunța la... 2. Refl. A divorța. 3. Tranz. (Despre bariere, obstacole etc.; adesea fig.) A separa, a izola, a pune între... ♦ Tranz. și refl. A (se) împărți (în două sau mai multe părți); a (se) separa, a (se) segmenta. – Lat. *dispartire.

DESPĂRȚÍ, despárt, vb. IV. 1. Refl. A se îndepărta de cineva sau de ceva plecând în altă parte, a părăsi, vremelnic sau definitiv, pe cineva sau ceva; (despre mai multe persoane) a se separa, plecând în direcții diferite. ♦ Refl. Fig. A se înstrăina, a se detașa sufletește de cineva sau de ceva; a rupe legăturile cu cineva. ♦ Refl. A se lipsi de ceva de care e legat sufletește; a renunța la... 2. Refl. A divorța. 3. Tranz. (Despre bariere, obstacole etc.; adesea fig.) A separa, a izola, a pune între... ♦ Tranz. și refl. A (se) împărți (în două sau mai multe părți); a (se) separa, a (se) segmenta. – Lat. *dispartire.

despărți [At: PSALT. HUR. 39v/8 / V: (înv) ~per~, (îvr) dis~ / Pzi: ~part și (înv) esc / E: ml *dispartire] 1 vt (C.i. un tot) A face să-și piardă coeziunea. 2 vt (C.i. un întreg) A descompune. 3 vt (C.i. un întreg) A divide. 4 vt (C.i. componente) A separa. 5 vt (C.i. componente) A îndepărta. 6 vt (Mat; îvr) A împărți. 7 vr A se clasifica. 8 vr (Fig; îe) A se ~ sufletul de trup A muri. 9 vr (Reg; îe) A i se ~ inima A i se rupe inima Vz rupe. 10 vr (D. drumuri, râuri) A se bifurca. 11 vr (Pan) A avea evoluții diferite. 12-13 vtr (Înv; d. părți simetrice ale unui ansamblu) A (se) îndepărta temporar. 14-15 vtr (Fig) A (se) învrăjbi. 16 vt (Înv) A despica. 17 vt (C.i. elemente de aceeași natură) A desprinde. 18-19 vtr (C.i. elemente de aceeași natură) A (se) izola dintr-un tot. 20 vt A desface. 21-22 vtr A (se) rupe. 23-24 vtr (C.i. elemente identice sau diferite) A (se) îndepărta. 25-26 vtr (Pan) A (se) deosebi. 27 vr (Fig) A renunța la ceva. 28-29 vr A înceta de a mai fi împreună (temporar sau) definitiv. 30-31 vr A pleca în altă parte (temporar sau) definitiv. 32 vr (Înv; îe) A se ~ dintr-această viață sau din lumea aceasta A muri. 33-36 vtr (Spc) A (se desface sau) a face să se desfacă dintr-o încăierare, dintr-o luptă etc., (ființe sau) grupuri de ființe Si: a despreuna (6-9). 37-39 vr (D. persoane de sex opus) A înceta (de a se mai iubi sau) (de a avea relații sexuale ori) de a mai conviețui. 40 vr (D. soți) A divorța. 41 vr (D. soți) A se separa. 42-44 vt (C.i. persoane de sex opus) A face (să nu se mai iubească sau) (să nu mai aibă relații sexuale ori) să nu mai conviețuiască împreună Si: a despreuna (1-3). 45-46 vt (C.i. soți) A face (să divorțeze sau) să se separe Si: a despreuna (4-5). 47 vt (Înv; c.i. legături matrimoniale) A desface. 48-49 vr A renunța la o (credință sau) convingere. 50 vt (C.i. un spațiu). A împărți prin interpunerea a ceva. 51 vt A servi ca linie de demarcație între două spații. 52-53 vt (C.i. ființe) A împiedica (să mai intre în contact nemijlocit sau) să mai comunice, prin ceva care se interpune. 54-55 vt (A îndepărta printr-un interval de timp de un eveniment sau) a servi ca moment de demarcație în timp. 56 vt (Înv) A ține departe. 57-58 vtr A (se) delimita de cineva sau de ceva. 59-60 vtr A (se) constitui ca o separație de restul indivizilor. 61 vt (Rar) A desluși cu privirea.

DESPĂRȚÍ, despárt, vb. IV. 1. Refl. (Despre două sau mai multe ființe) A se îndepărta, a se separa (temporar) unii de alții plecînd fiecare în altă direcție; a pleca unii de lîngă alții, a se separa unii de alții (pentru totdeauna sau pentru o vreme mai mult ori mai puțin îndelungată). Irina și Ionuț se despart sfioși cu un «noroc bun». DAVIDOGLU, M. 15. Plecau uneori împreună, după lucru. În colțul străzii își urau succes și pe urmă se despărțeau. SAHIA, N. 96. Scumpul meu părinte, cît mă doare să mă despart de d-ta. ALECSANDRI, T. I 410. ◊ (Prin analogie cu ființele) Sînt cîțiva [vulcani mărunți] legați între ei printr-o dragoste și biologie siameză... despărțindu-se numai spre vîrf, pentru a avea fiecare un crater deosebit. BOGZA, C. O. 175. Acolo erau două drumuri care să despărțeau. ȘEZ. IV 171. ♦ Fig. A se îndepărta, a se înstrăina, a se detașa sufletește; a rupe legăturile, relațiile cu cineva. Sufletul lui Măgură se despărți pentru totdeauna de generația lui. CAMILAR, N. I 113. Mai ales de Leventu îmi pare rău că s-a despărțit de noi. SADOVEANU, P. M. 203. ◊ Tranz. Stăpînii firești ai aceleia care mi-i dragă, domnule abate, n-ar primi niciodată să mă vadă alături de dînsa... Sîntem despărțiți cu blestem. SADOVEANU, Z. C. 52. Cine desparte doi dulci, Ducă-i corbii carnea-n nuci; Cine desparte doi dragi, Ducă-i corbii carnea-n fagi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 281. 2. Refl. A se separa de ceva de care e legat sufletește, a se lipsi de..., a renunța la... Eu să mă despart de stînă, Să las sîlha cea bătrînă. COȘBUC, P. II 168. 3. Refl. (Despre soți) A se separa în mod legal; a divorța. Mă, eu... mă despart de muiere. DUMITRIU, B. F. 66. [Adela] s-a despărțit, imediat după căsătorie. IBRĂILEANU, A. 33. ◊ Tranz. (Subiectul este autoritatea care pronunță divorțul) Onorabila Dicasterie îi despărți, și coconul Andronache se duse în voiaj. NEGRUZZI, S. I 79. 4. Tranz. (Subiectul este un element care constituie un hotar, o barieră, un obstacol) A separa, a delimita, a izola. Se opriră nemișcați în drumul ce despărțea cele două moșii. PREDA, Î 150. Zidurile și palatele pe care le vedeam mă despărțeau de Piața Roșie. STANCU, U.R.S.S. 36. La ridicarea cortinei, marele oblon ce desparte terasa de hol este tras pînă jos. SEBASTIAN, T. 9. ◊ (În construcții figurate) Adela va rămînea pentru tine... inabordabilă ca o planetă, din cauza prăpăstiei care te desparte de ea! IBRĂILEANU, A. 187. ◊ (Cu determinarea «în două») Un horn dacă s-ar putea construi aici, să despartă focul în două. BOGZA, C. O. 71. Vîlceaua... despărțea prunăria în două. MACEDONSKI, O. III 6. ◊ Refl. pas. Holul se desparte de terasă prin două mari uși laterale de sticlă. SEBASTIAN, T. 9. ◊ Tranz. (În sens temporal) În pauza care desparte ultimele două acte, un filozof... rostește o vorbă de duh. CAMIL PETRESCU, T. III 501. ♦ A fi, a se afla între... sau pînă la...; a se interpune. Doar cîțiva pași despart cele două tabere. SAHIA, N. 44. Eu departe, tu departe, Două dealuri ne desparte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 115. ◊ (În sens temporal) Puțin mă mai despărțea de ziua logodnei. M. I. CARAGIALE, C. 84. ♦ Refl. A se împărți în două sau în mai multe părți. Nu mai există un sistem capitalist atotcuprinzătorlumea s-a despărțit în două sisteme: sistemul capitalist și sistemul socialist. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2500. – Prez. ind. și: (regional) despărțesc (CREANGĂ, P. 114, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 197, ALECSANDRI, P. P. 22).

A SE DESPĂRȚÍ mă despárt intranz. 1) A înceta de a mai fi laolaltă sau în același loc; a se separa. 2)fig. A se detașa sufletește (de cineva sau de ceva). 3) A desface căsătoria în mod legal; a rupe relațiile de căsătorie printr-un divorț; a divorța. /<lat. dispartire

A DESPĂRȚÍ despárt tranz. 1) (persoane sau obiecte aflate laolaltă sau în același loc) A face să se despartă; a separa. 2) A desface în două sau în mai multe părți; a împărți. /<lat. dispartire

NEÎNTRULOCAT adj. (Mold.) Despărțit. Doi frați... carii cu starea locului și cu depărtarea, deosăbirii trupești, macar că ... depărtați și cu petreacerea neîntrulocați ar fi..., însă după a sufletelor ... pururea nedepărtați. CANTEMIR, DIVANUL, s. v. întroloca. Etimologie: pref. ne- + întrulocat. Vezi și întroloca.

despărțì v. 1. a pune de o parte: a alege și despărți grâne; 2. a fi așezat între: un gard desparte cele două moșii; 3. a (se) depărta unul de altul: s’au despărțit ca prieteni; 4. a divorța. [Lat. vulg. DISPARTIRE].

despárt și despărțésc, a -părțí v. tr. (lat. *dĭs-partire, îld. dĭs-pertire; it. spartire, pv. departir, fr. départir, cat. sp. pg. despartir). Separ, depărtezunu de laltu: a-ĭ despărți pe ceĭ bunĭ de ceĭ răĭ. Împart: a despărți curtea în doŭă (părțĭ). Divorțez. V. refl. Mă separ. Mă împart. Mă divorțez. V. bășcăluĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

despărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despárt, imperf. 3 sg. despărțeá; conj. prez. 3 despártă

despărțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despárt, imperf. 3 sg. despărțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. despártă

arată toate definițiile

Intrare: despărțit (adj.)
despărțit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • despărțit
  • despărțitul
  • despărțitu‑
  • despărți
  • despărțita
plural
  • despărțiți
  • despărțiții
  • despărțite
  • despărțitele
genitiv-dativ singular
  • despărțit
  • despărțitului
  • despărțite
  • despărțitei
plural
  • despărțiți
  • despărțiților
  • despărțite
  • despărțitelor
vocativ singular
plural
Intrare: despărțit (s.n.)
despărțit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • despărțit
  • despărțitul
  • despărțitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • despărțit
  • despărțitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: despărți
verb (VT314)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • despărți
  • despărțire
  • despărțit
  • despărțitu‑
  • despărțind
  • despărțindu‑
singular plural
  • desparte
  • despărțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • despart
(să)
  • despart
  • despărțeam
  • despărții
  • despărțisem
a II-a (tu)
  • desparți
(să)
  • desparți
  • despărțeai
  • despărțiși
  • despărțiseși
a III-a (el, ea)
  • desparte
(să)
  • despartă
  • despărțea
  • despărți
  • despărțise
plural I (noi)
  • despărțim
(să)
  • despărțim
  • despărțeam
  • despărțirăm
  • despărțiserăm
  • despărțisem
a II-a (voi)
  • despărțiți
(să)
  • despărțiți
  • despărțeați
  • despărțirăți
  • despărțiserăți
  • despărțiseți
a III-a (ei, ele)
  • despart
(să)
  • despartă
  • despărțeau
  • despărți
  • despărțiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

despărțit (adj.)

etimologie:

  • vezi despărți
    surse: DEX '09 DEX '98

despărțit (s.n.)

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: despărțire
    • 1.1. Despărțitul oilor = desfacerea tovărășiei de stână, toamna, când se împart proprietarilor oile și produsele lor.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Poate eu n-oi fi față la toamnă, nici la despărțitul oilor, nici nicăieri pe fața pămîntului. CAMILAR, N. I 253.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi despărți
    surse: DEX '98

despărți

  • 1. reflexiv A se îndepărta de cineva sau de ceva plecând în altă parte, a părăsi, vremelnic sau definitiv, pe cineva sau ceva; (despre mai multe persoane) a se separa, plecând în direcții diferite.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: părăsi separa îndepărta attach_file 5 exemple
    exemple
    • Irina și Ionuț se despart sfioși cu un «noroc bun». DAVIDOGLU, M. 15.
      surse: DLRLC
    • Plecau uneori împreună, după lucru. În colțul străzii își urau succes și pe urmă se despărțeau. SAHIA, N. 96.
      surse: DLRLC
    • Scumpul meu părinte, cît mă doare să mă despart de d-ta. ALECSANDRI, T. I 410.
      surse: DLRLC
    • prin analogie Sînt cîțiva [vulcani mărunți] legați între ei printr-o dragoste și biologie siameză... despărțindu-se numai spre vîrf, pentru a avea fiecare un crater deosebit. BOGZA, C. O. 175.
      surse: DLRLC
    • prin analogie Acolo erau două drumuri care să despărțeau. ȘEZ. IV 171.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A se înstrăina, a se detașa sufletește de cineva sau de ceva; a rupe legăturile cu cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: detașa înstrăina attach_file 4 exemple
      exemple
      • Sufletul lui Măgură se despărți pentru totdeauna de generația lui. CAMILAR, N. I 113.
        surse: DLRLC
      • Mai ales de Leventu îmi pare rău că s-a despărțit de noi. SADOVEANU, P. M. 203.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv Stăpînii firești ai aceleia care mi-i dragă, domnule abate, n-ar primi niciodată să mă vadă alături de dînsa... Sîntem despărțiți cu blestem. SADOVEANU, Z. C. 52.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv Cine desparte doi dulci, Ducă-i corbii carnea-n nuci; Cine desparte doi dragi, Ducă-i corbii carnea-n fagi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 281.
        surse: DLRLC
    • 1.2. A se lipsi de ceva de care e legat sufletește; a renunța la...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: renunța attach_file un exemplu
      exemple
      • Eu să mă despart de stînă, Să las sîlha cea bătrînă. COȘBUC, P. II 168.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Mă, eu... mă despart de muiere. DUMITRIU, B. F. 66.
      surse: DLRLC
    • [Adela] s-a despărțit, imediat după căsătorie. IBRĂILEANU, A. 33.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Onorabila Dicasterie îi despărți, și coconul Andronache se duse în voiaj. NEGRUZZI, S. I 79.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv adesea figurat (Despre bariere, obstacole etc.) A pune între...
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: delimita izola separa attach_file 8 exemple
    exemple
    • Se opriră nemișcați în drumul ce despărțea cele două moșii. PREDA, Î 150.
      surse: DLRLC
    • Zidurile și palatele pe care le vedeam mă despărțeau de Piața Roșie. STANCU, U.R.S.S. 36.
      surse: DLRLC
    • La ridicarea cortinei, marele oblon ce desparte terasa de hol este tras pînă jos. SEBASTIAN, T. 9.
      surse: DLRLC
    • Adela va rămînea pentru tine... inabordabilă ca o planetă, din cauza prăpăstiei care te desparte de ea! IBRĂILEANU, A. 187.
      surse: DLRLC
    • Un horn dacă s-ar putea construi aici, să despartă focul în două. BOGZA, C. O. 71.
      surse: DLRLC
    • Vîlceaua... despărțea prunăria în două. MACEDONSKI, O. III 6.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Holul se desparte de terasă prin două mari uși laterale de sticlă. SEBASTIAN, T. 9.
      surse: DLRLC
    • (În sens temporal) În pauza care desparte ultimele două acte, un filozof... rostește o vorbă de duh. CAMIL PETRESCU, T. III 501.
      surse: DLRLC
    • 3.1. A fi, a se afla între... sau până la...; a se interpune.
      exemple
      • Doar cîțiva pași despart cele două tabere. SAHIA, N. 44.
        surse: DLRLC
      • Eu departe, tu departe, Două dealuri ne desparte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 115.
        surse: DLRLC
      • (În sens temporal) Puțin mă mai despărțea de ziua logodnei. M. I. CARAGIALE, C. 84.
        surse: DLRLC
    • 3.2. tranzitiv reflexiv A (se) împărți (în două sau mai multe părți); a (se) separa, a (se) segmenta.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: segmenta separa împărți attach_file un exemplu
      exemple
      • Nu mai există un sistem capitalist atotcuprinzător – lumea s-a despărțit în două sisteme: sistemul capitalist și sistemul socialist. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2500.
        surse: DLRLC
  • comentariu regional Prezent indicativ și: despărțesc.
    surse: DLRLC

etimologie: