DESPĂRȚI (-part) I. vb. tr. 1 A face să nu mai fie împreună, a depărta unul de altul (două lucruri sau două ființe care au stat laolaltă): s’au luat la bătaie, dar eu i-am despărțit ¶ 2 A împărți un spațiu prin ceva pus la mijloc între diferitele părți: am despărțit curtea în două printr’un gard ¶ 3 A servi ca despărțitură: un zid desparte cele două grădini ¶ 4 A servi de hotar (vorb. de un obstacol firesc): Carpații despart Ardealul de vechiul regat ¶ 5 A se afla între (vorb. de spațiu și de timp): două ceasuri ne despart de ținta noastră; șaizeci de kilometri ne despart de Ploiești ¶ 6 A pronunța divorțul, a desface căsătoria: tribunalul n’a vrut să-i despartă ¶ 7 A deosebi: sensibilitatea desparte pe animal de plantă. II. vb. refl. 1 A se depărta unii de alții (vorb. de cei ce au stat laolaltă) ¶ 2 A divorța, a nu mai fi căsătoriți: s’a despărțit de femeia lui ¶ 3 A se deosebi: viața omului puțin s’ar despărți de dobitocul cel mut (N.-COST.) [lat. * dĭspartīre].