despărțit¹ sn [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~per~, (îvr) dis~ / Pl: ~uri / E: despărți] 1-5 Despărțire (1-4, 6). 6 (Mat) Împărțire. 7 Clasificare. 8-9 Despărțire (16-17). 10 (Fig) Învrăjbire. 11 Bifurcare. 12 Despicare. 13-14 Despărțire (21-22). 15 Desfacere. 16 Rupere. 17 Despărțire (25). 18 Deosebire. 19-28 Despărțire (27-36). 29 Divorț. 30-40 Despărțire (38-48). 41 (Înv; pex) Parte. 42 (Îvr) Subdiviziune. 43-50 Despărțire (52-59). 51 (Mat; îvr) Deîmpărțit. 52 (Îs) ~ul oilor Desfacere a tovărășiei de stână toamna, când se împart proprietarilor oile și produsele lor.