14 definiții pentru diferit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIFERÍT, -Ă, diferiți, -te, adj. 1. (Urmează după substantivul pe care îl determină) Care diferă, care se deosebește (de cineva sau de ceva), care nu este asemănător (cu cineva sau cu ceva); deosebit. 2. (La pl.; precedă substantivul pe care îl determină) Fel de fel de..., tot felul de...; variați, diverși, feluriți. – V. diferi.

DIFERÍT, -Ă, diferiți, -te, adj. 1. (Urmează după substantivul pe care îl determină) Care diferă, care se deosebește (de cineva sau de ceva), care nu este asemănător (cu cineva sau cu ceva); deosebit. 2. (La pl.; precedă substantivul pe care îl determină) Fel de fel de..., tot felul de...; variați, diverși, feluriți. – V. diferi.

diferit, ~ă a [At: (a. 1774) URICARIUL I, 182 / V: (înv) ~int / Pl: ~iți, ~e / E: diferi] 1 Care se deosebește (de cineva sau de ceva) Si: deosebit, (îvp) osebit, (înv) diferent2, (îvr) diferitor (1). 2 Care nu (mai) este asemănător (cu cineva sau ceva) Si: deosebit, (îvp) osebit, (înv) diferent2 (2), (îvr) diferitor (2). 3 (Lpl; precedă cuvântul pe care îl determină) Fel de fel de... Si: diverși, feluriți, variați, (îvp) osebit.

DIFERÍT, -Ă, diferiți, -te, adj. 1. (Urmează după substantivul pe care îl determină) Care diferă, care se deosebește (de cineva sau de ceva), care nu este asemănător (cu cineva sau cu ceva); deosebit, altfel. Condiții diferite de muncă.Deși societatea de pe teritoriul țării noastre s-a dezvoltat într-un ritm diferit de cel al altor țări, întîlnim pe teritoriul țării noastre toate orînduirile fundamentale. IST. R.P.R. 9. ◊ (Adverbial) Poate fiecare vorbă sună diferit. EMINESCU, N. 32. 2. (La pl., precedă substantivul pe care îl determină) Fel de fel de..., tot felul de..., variați, diverși, feluriți. Se cunoaște că au fost cîteva zile de ploi torențiale, cu diferite întreruperi de căldură arzătoare. CAMIL PETRESCU, B. 7. Din diferite părți ale mulțimii se porniră glasuri. REBREANU, R. II 87. Patru divanuri acoperite cu șaluri în dungi de diferite culori. ALECSANDRI, O. P. 141.

DIFERÍT, -Ă adj. 1. Deosebit, neasemănător, altfel. 2. (La pl.) Fel de fel de..., tot felul de... [Cf. fr. différent].

DIFERÍT, -Ă adj. 1. deosebit, altfel. 2. (pl.) fel de fel de..., tot felul de... (< fr. différent)

DIFERÍT1 ~tă (~ți, ~te) 1) (despre un întreg) Care constă din elemente eterogene; divers; felurit. 2) (despre elemente) Care sunt de natură eterogenă. /v. a diferi

DIFERÍT2 adv. În alt mod; altfel. /v. a diferi

* diferít, -ă adj. (d. difer). Deosebit, neasemenea. Felurit, variat. Adv. În mod diferit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*diferít (care diferă) adj. m., pl. diferíți; f. diferítă, pl. diferíte (opinii diferite, opiniile sunt diferite)

*diferíți (fel de fel) adj. m., pl., f. diferíte (diferite opinii); g.-d. pl. m. și f. diferítor (neprecedat de alt determinant cu formă cazuală marcată)/ ac. m. a, la diferíți, f. a, la diferíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DIFERÍT adj. 1. v. distinct. 2. v. separat. 3. deosebit. (Au trăit în vremuri ~.) 4. v. divergent. 5. v. variat. 6. v. amestecat. 7. v. divers.

DIFERIT adj. 1. deosebit, distinct, (înv. și pop.) osebit. (Două cete, două grămezi ~.) 2. deosebit, distinct, separat, (înv.) chilin. (Locuiesc în camere ~.) 3. deosebit. (Au trăit în vremuri ~.) 4. deosebit, divergent. (Au concepții ~.) 5. deosebit, divers, felurit, variat, (înv. și pop.) osebit, (înv.) despărțit, variu. (Un sortiment ~ de mărfuri.) 6. amestecat, eterogen, felurit, împestrițat, pestriț, variat, (reg.) mistreț. (Elemente ~.) 7. divers, felurit, pestriț, variat. (Un public ~.)

Diferit ≠ analog, asemănător, identic

Intrare: diferit
diferit1 adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diferit
  • diferitul
  • diferitu‑
  • diferi
  • diferita
plural
  • diferiți
  • diferiții
  • diferite
  • diferitele
genitiv-dativ singular
  • diferit
  • diferitului
  • diferite
  • diferitei
plural
  • diferiți
  • diferiților
  • diferite
  • diferitelor
vocativ singular
plural
diferit2 adjectiv
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P18)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
plural
  • diferiți
  • diferite
genitiv-dativ singular
plural
  • diferitor
  • diferitor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

diferit

  • 1. (Urmează după substantivul pe care îl determină) Care diferă, care se deosebește (de cineva sau de ceva), care nu este asemănător (cu cineva sau cu ceva).
    exemple
    • Condiții diferite de muncă.
      surse: DLRLC
    • Deși societatea de pe teritoriul țării noastre s-a dezvoltat într-un ritm diferit de cel al altor țări, întîlnim pe teritoriul țării noastre toate orînduirile fundamentale. IST. R.P.R. 9.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Poate fiecare vorbă sună diferit. EMINESCU, N. 32.
      surse: DLRLC
  • 2. (la) plural (Precedă substantivul pe care îl determină) Fel de fel de..., tot felul de...; variați, diverși, feluriți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Se cunoaște că au fost cîteva zile de ploi torențiale, cu diferite întreruperi de căldură arzătoare. CAMIL PETRESCU, B. 7.
      surse: DLRLC
    • Din diferite părți ale mulțimii se porniră glasuri. REBREANU, R. II 87.
      surse: DLRLC
    • Patru divanuri acoperite cu șaluri în dungi de diferite culori. ALECSANDRI, O. P. 141.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi diferi
    surse: DEX '09 DEX '98