3 intrări

  • dereticat (adj.) deretecat direticat
  • dereticat (s.n.)
  • deretica derăteca derdica dereteca derădica diretica drădica direteca diritica dirăteca derătica dărăteca deredica deridica dirădica dirica dirdica diridica

54 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DERETICÁT s. n. Faptul de a deretica.V. deretica.

DERETICÁT s. n. Faptul de a deretica.V. deretica.

dereticat1 sn [At: PAS, Z. I, 247 / Pl: ~uri / E: deretica] (Înv) Dereticare.

dereticat2, ~ă a [At: ODOBESCU, S. I, 95 / V: dir~ / Pl: ~ați, ~e / E: deretica] 1 Curățit. 2 Aranjat.

DERETICÁT1 s. n. Faptul de a deretica; punere în rînduială, aranjare. Îi mai ținea în pat [pe copii], ca să n-o încurce la dereticatul casei. PAS, Z. I 247.

DERETICÁT2, -Ă, dereticați, -te, adj. (Despre interiorul unei case) Pus în rînduială; aranjat, curățat. (Atestat în forma deretecat) Lăuntrul odăii e deretecat de ți-e drag să te uiți la el. DELAVRANCEA, S. 7. – Variante: deretecát, -ă, direticát, -ă (ODOBESCU, S. I 95) adj.

DERĂTECÁ vb. I v. deretica.

DERDICÁ vb. I v. deretica.

DERETECÁ vb. I v. deretica.

DERETICÁ, derétic, vb. I. Intranz. A face ordine și curățenie prin casă. ♦ Tranz. A pune ceva în ordine; a aranja. [Var.: derătecá, derdicá, deretecá vb. I] – Lat. de-radicare.

DERETICÁ, derétic, vb. I. Intranz. A face ordine și curățenie prin casă. ♦ Tranz. A pune ceva în ordine; a aranja. [Var.: derătecá, derdicá, deretecá vb. I] – Lat. de-radicare.

deretica [At: PSALT. 89/34 / V: ~teca, direteca, dir~, diritica, ~răt~, dirăt~[1], dărăt~, dărăteca, ~rădica, ~redica, ~ridica, dirădica, diridica, derdica, dirdica, drădica / Pzi: ~etic / E: lat deradicare] 1 vt (Înv) A înlătura, a face să dispară. 2 vt (Înv) A scăpa (de)..., a elibera (de)... 3 vt (Înv) A dărui. 4 vi A face ordine și curățenie prin casă. 5 vt A pune ceva în ordine Si: a aranja. 6 vi (Buc) A umbla (sau a da o raită) prin împrejurimi.

  1. Din varianta dirăt~ rezultă → dirătica, dar această formă nu este menționată în dicționar, posibil dirăteca. — Ladislau Strifler

arată toate definițiile

Intrare: dereticat (adj.)
dereticat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dereticat
  • dereticatul
  • dereticatu‑
  • deretica
  • dereticata
plural
  • dereticați
  • dereticații
  • dereticate
  • dereticatele
genitiv-dativ singular
  • dereticat
  • dereticatului
  • dereticate
  • dereticatei
plural
  • dereticați
  • dereticaților
  • dereticate
  • dereticatelor
vocativ singular
plural
deretecat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deretecat
  • deretecatul
  • deretecatu‑
  • dereteca
  • deretecata
plural
  • deretecați
  • deretecații
  • deretecate
  • deretecatele
genitiv-dativ singular
  • deretecat
  • deretecatului
  • deretecate
  • deretecatei
plural
  • deretecați
  • deretecaților
  • deretecate
  • deretecatelor
vocativ singular
plural
direticat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • direticat
  • direticatul
  • diretica
  • direticata
plural
  • direticați
  • direticații
  • direticate
  • direticatele
genitiv-dativ singular
  • direticat
  • direticatului
  • direticate
  • direticatei
plural
  • direticați
  • direticaților
  • direticate
  • direticatelor
vocativ singular
plural
Intrare: dereticat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dereticat
  • dereticatul
  • dereticatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • dereticat
  • dereticatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: deretica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deretica
  • dereticare
  • dereticat
  • dereticatu‑
  • dereticând
  • dereticându‑
singular plural
  • deretică
  • dereticați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deretic
(să)
  • deretic
  • dereticam
  • dereticai
  • dereticasem
a II-a (tu)
  • deretici
(să)
  • deretici
  • dereticai
  • dereticași
  • dereticaseși
a III-a (el, ea)
  • deretică
(să)
  • deretice
  • deretica
  • deretică
  • dereticase
plural I (noi)
  • dereticăm
(să)
  • dereticăm
  • dereticam
  • dereticarăm
  • dereticaserăm
  • dereticasem
a II-a (voi)
  • dereticați
(să)
  • dereticați
  • dereticați
  • dereticarăți
  • dereticaserăți
  • dereticaseți
a III-a (ei, ele)
  • deretică
(să)
  • deretice
  • dereticau
  • deretica
  • dereticaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • derăteca
  • derătecare
  • derătecat
  • derătecatu‑
  • derătecând
  • derătecându‑
singular plural
  • derătecă
  • derătecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • derătec
(să)
  • derătec
  • derătecam
  • derătecai
  • derătecasem
a II-a (tu)
  • derăteci
(să)
  • derăteci
  • derătecai
  • derătecași
  • derătecaseși
a III-a (el, ea)
  • derătecă
(să)
  • derătece
  • derăteca
  • derătecă
  • derătecase
plural I (noi)
  • derătecăm
(să)
  • derătecăm
  • derătecam
  • derătecarăm
  • derătecaserăm
  • derătecasem
a II-a (voi)
  • derătecați
(să)
  • derătecați
  • derătecați
  • derătecarăți
  • derătecaserăți
  • derătecaseți
a III-a (ei, ele)
  • derătecă
(să)
  • derătece
  • derătecau
  • derăteca
  • derătecaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • derdica
  • derdicare
  • derdicat
  • derdicatu‑
  • derdicând
  • derdicându‑
singular plural
  • derdică
  • derdicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • derdic
(să)
  • derdic
  • derdicam
  • derdicai
  • derdicasem
a II-a (tu)
  • derdici
(să)
  • derdici
  • derdicai
  • derdicași
  • derdicaseși
a III-a (el, ea)
  • derdică
(să)
  • derdice
  • derdica
  • derdică
  • derdicase
plural I (noi)
  • derdicăm
(să)
  • derdicăm
  • derdicam
  • derdicarăm
  • derdicaserăm
  • derdicasem
a II-a (voi)
  • derdicați
(să)
  • derdicați
  • derdicați
  • derdicarăți
  • derdicaserăți
  • derdicaseți
a III-a (ei, ele)
  • derdică
(să)
  • derdice
  • derdicau
  • derdica
  • derdicaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dereteca
  • deretecare
  • deretecat
  • deretecatu‑
  • deretecând
  • deretecându‑
singular plural
  • deretecă
  • deretecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deretec
(să)
  • deretec
  • deretecam
  • deretecai
  • deretecasem
a II-a (tu)
  • dereteci
(să)
  • dereteci
  • deretecai
  • deretecași
  • deretecaseși
a III-a (el, ea)
  • deretecă
(să)
  • deretece
  • dereteca
  • deretecă
  • deretecase
plural I (noi)
  • deretecăm
(să)
  • deretecăm
  • deretecam
  • deretecarăm
  • deretecaserăm
  • deretecasem
a II-a (voi)
  • deretecați
(să)
  • deretecați
  • deretecați
  • deretecarăți
  • deretecaserăți
  • deretecaseți
a III-a (ei, ele)
  • deretecă
(să)
  • deretece
  • deretecau
  • dereteca
  • deretecaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • derădica
  • derădicare
  • derădicat
  • derădicatu‑
  • derădicând
  • derădicându‑
singular plural
  • derădică
  • derădicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • derădic
(să)
  • derădic
  • derădicam
  • derădicai
  • derădicasem
a II-a (tu)
  • derădici
(să)
  • derădici
  • derădicai
  • derădicași
  • derădicaseși
a III-a (el, ea)
  • derădică
(să)
  • derădice
  • derădica
  • derădică
  • derădicase
plural I (noi)
  • derădicăm
(să)
  • derădicăm
  • derădicam
  • derădicarăm
  • derădicaserăm
  • derădicasem
a II-a (voi)
  • derădicați
(să)
  • derădicați
  • derădicați
  • derădicarăți
  • derădicaserăți
  • derădicaseți
a III-a (ei, ele)
  • derădică
(să)
  • derădice
  • derădicau
  • derădica
  • derădicaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • diretica
  • direticare
  • direticat
  • direticatu‑
  • direticând
  • direticându‑
singular plural
  • diretică
  • direticați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • diretic
(să)
  • diretic
  • direticam
  • direticai
  • direticasem
a II-a (tu)
  • diretici
(să)
  • diretici
  • direticai
  • direticași
  • direticaseși
a III-a (el, ea)
  • diretică
(să)
  • diretice
  • diretica
  • diretică
  • direticase
plural I (noi)
  • direticăm
(să)
  • direticăm
  • direticam
  • direticarăm
  • direticaserăm
  • direticasem
a II-a (voi)
  • direticați
(să)
  • direticați
  • direticați
  • direticarăți
  • direticaserăți
  • direticaseți
a III-a (ei, ele)
  • diretică
(să)
  • diretice
  • direticau
  • diretica
  • direticaseră
drădica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
direteca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
diritica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dirăteca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
derătica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dărăteca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
deredica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
deridica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dirădica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dirica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dirdica
  • dirdicare
  • dirdicat
  • dirdicatu‑
  • dirdicând
  • dirdicându‑
singular plural
  • dirdică
  • dirdicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dirdic
(să)
  • dirdic
  • dirdicam
  • dirdicai
  • dirdicasem
a II-a (tu)
  • dirdici
(să)
  • dirdici
  • dirdicai
  • dirdicași
  • dirdicaseși
a III-a (el, ea)
  • dirdică
(să)
  • dirdice
  • dirdica
  • dirdică
  • dirdicase
plural I (noi)
  • dirdicăm
(să)
  • dirdicăm
  • dirdicam
  • dirdicarăm
  • dirdicaserăm
  • dirdicasem
a II-a (voi)
  • dirdicați
(să)
  • dirdicați
  • dirdicați
  • dirdicarăți
  • dirdicaserăți
  • dirdicaseți
a III-a (ei, ele)
  • dirdică
(să)
  • dirdice
  • dirdicau
  • dirdica
  • dirdicaseră
diridica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dereticat (adj.) deretecat direticat

etimologie:

dereticat (s.n.)

etimologie:

  • vezi deretica
    surse: DEX '98 DEX '09

deretica derăteca derdica dereteca derădica diretica drădica direteca diritica dirăteca derătica dărăteca deredica deridica dirădica dirica dirdica diridica

  • 1. A face ordine și curățenie prin casă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Se mișca încolo și încoace prin cameră, dereticînd și așezînd. Deretica smuncind și așeza trîntind. SADOVEANU, N. F. 5.
      surse: DLRLC
    • Atunci se pune fata și scutură și deretică. ISPIRESCU, L. 337.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A pune ceva în ordine.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aranja attach_file 2 exemple
      exemple
      • Afară se auzea ploaia cernută fără istov, glasul birjarului dereticînd ceva în jurul trăsurii. C. PETRESCU, S. 81.
        surse: DLRLC
      • În vremea asta tu deretică toate și pregătește cele de cuviință. SADOVEANU, D. P. 78.
        surse: DLRLC

etimologie: