5 definiții pentru dereticat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DERETICÁT s. n. Faptul de a deretica.V. deretica.

DERETICÁT s. n. Faptul de a deretica.V. deretica.

dereticat1 sn [At: PAS, Z. I, 247 / Pl: ~uri / E: deretica] (Înv) Dereticare.

DERETICÁT1 s. n. Faptul de a deretica; punere în rînduială, aranjare. Îi mai ținea în pat [pe copii], ca să n-o încurce la dereticatul casei. PAS, Z. I 247.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DERETICAT s. dereticare, scuturare, scuturat. (~ camerei.)

Intrare: dereticat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dereticat
  • dereticatul
  • dereticatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • dereticat
  • dereticatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dereticat (s.n.)

etimologie:

  • vezi deretica
    surse: DEX '98 DEX '09