7 definiții pentru dereticat (adj.) deretecat direticat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dereticat2, ~ă a [At: ODOBESCU, S. I, 95 / V: dir~ / Pl: ~ați, ~e / E: deretica] 1 Curățit. 2 Aranjat.

DERETICÁT2, -Ă, dereticați, -te, adj. (Despre interiorul unei case) Pus în rînduială; aranjat, curățat. (Atestat în forma deretecat) Lăuntrul odăii e deretecat de ți-e drag să te uiți la el. DELAVRANCEA, S. 7. – Variante: deretecát, -ă, direticát, -ă (ODOBESCU, S. I 95) adj.

direticat, ~ă a vz dereticat2

DERETECÁT, -Ă adj. v. dereticat.

DIRETICÁT, -Ă adj. v. dereticat.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DERETICÁT adj. v. scuturat. (O casă ~.)

DERETICAT adj. scuturat. (O casă ~.)

Intrare: dereticat (adj.)
dereticat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dereticat
  • dereticatul
  • dereticatu‑
  • deretica
  • dereticata
plural
  • dereticați
  • dereticații
  • dereticate
  • dereticatele
genitiv-dativ singular
  • dereticat
  • dereticatului
  • dereticate
  • dereticatei
plural
  • dereticați
  • dereticaților
  • dereticate
  • dereticatelor
vocativ singular
plural
deretecat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deretecat
  • deretecatul
  • deretecatu‑
  • dereteca
  • deretecata
plural
  • deretecați
  • deretecații
  • deretecate
  • deretecatele
genitiv-dativ singular
  • deretecat
  • deretecatului
  • deretecate
  • deretecatei
plural
  • deretecați
  • deretecaților
  • deretecate
  • deretecatelor
vocativ singular
plural
direticat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • direticat
  • direticatul
  • diretica
  • direticata
plural
  • direticați
  • direticații
  • direticate
  • direticatele
genitiv-dativ singular
  • direticat
  • direticatului
  • direticate
  • direticatei
plural
  • direticați
  • direticaților
  • direticate
  • direticatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dereticat (adj.) deretecat direticat

  • 1. (Despre interiorul unei case) Pus în rânduială; curățat.
    exemple
    • Lăuntrul odăii e deretecat de ți-e drag să te uiți la el. DELAVRANCEA, S. 7.
      surse: DLRLC

etimologie: