42 de definiții pentru deretica derăteca derdica dereteca derădica diretica drădica direteca diritica dirăteca derătica dărăteca deredica deridica dirădica dirica dirdica diridica


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

deretica [At: PSALT. 89/34 / V: ~teca, direteca, dir~, diritica, ~răt~, dirăt~[1], dărăt~, dărăteca, ~rădica, ~redica, ~ridica, dirădica, diridica, derdica, dirdica, drădica / Pzi: ~etic / E: lat deradicare] 1 vt (Înv) A înlătura, a face să dispară. 2 vt (Înv) A scăpa (de)..., a elibera (de)... 3 vt (Înv) A dărui. 4 vi A face ordine și curățenie prin casă. 5 vt A pune ceva în ordine Si: a aranja. 6 vi (Buc) A umbla (sau a da o raită) prin împrejurimi.

  1. Din varianta dirăt~ rezultă → dirătica, dar această formă nu este menționată în dicționar, posibil dirăteca. — Ladislau Strifler

DERETICÁ, derétic, vb. I. Intranz. A face ordine și curățenie prin casă. ♦ Tranz. A pune ceva în ordine; a aranja. [Var.: derătecá, derdicá, deretecá vb. I] – Lat. de-radicare.

DERETICÁ, derétic, vb. I. Intranz. A face ordine și curățenie prin casă. ♦ Tranz. A pune ceva în ordine; a aranja. [Var.: derătecá, derdicá, deretecá vb. I] – Lat. de-radicare.

DERETICÁ, derétic, vb. I. 1. Intranz. A face rînduială, a curăța prin casă (scuturînd așternutul, ștergînd praful, măturînd etc.). Se mișca încolo și încoace prin cameră, dereticînd și așezînd. Deretica smuncind și așeza trîntind. SADOVEANU, N. F. 5. Atunci se pune fata și scutură și deretică. ISPIRESCU, L. 337. 2. Tranz. A pune (ceva) în ordine, a aranja. Afară se auzea ploaia cernută fără istov, glasul birjarului dereticînd ceva în jurul trăsurii. C. PETRESCU, S. 81. În vremea asta tu deretică toate și pregătește cele de cuviință. SADOVEANU, D. P. 78. – Variante: (regional) derădicá (SBIERA, P. 31), derătecá (VLAHUȚĂ, N. 9), derdicá, dérdic (CREANGĂ, A. 69), deretecá (CAMIL PETRESCU, T. I 542, ISPIRESCU, L. 149, POPESCU, B. III 118), direticá (la TDRG) vb. I.

A DERETICÁ derétic intranz. A face ordine și curățenie în casă. /<lat. deradicare

dereticà v. a pune în ordine, a așeza lucrurile la locul lor (mai ales în casă). [Mold. derădicà: lat. DERADICARE].

DERĂTECÁ vb. I v. deretica.

DERDICÁ vb. I v. deretica.

DERETECÁ vb. I v. deretica.

derădicà v. Mold. a deretica: derăticam și măturam prin casă CR.

derădíc și derắtic V. deretic.

derétic și dirétic, a -á v. tr. (lat. *de- și *diréctico, -áre, d. dirigere, directum, a îndrepta. V. dreg). Așez, aranjez, pun lucrurile la locu lor: să diretice pin ĭatacurĭ (VR. 1923, 4, 24). Fig. Vechĭ (infl. de ridic). Înlătur, mătrășesc: l-a direticat de pe fața pămîntuluĭ. – În Munt. (vechĭ) și dărătec, dărátic. În Mold. nord. Trans. diredíc, dirădíc; maĭ vechĭ derădic, deredic, derádic și derắtic. – Și derdíc, drădïc. V. chitesc, zăhăĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dereticá (a ~) vb., ind. prez. 3 derétică

dereticá vb., ind. prez. 1 sg. derétic, 3 sg. și pl. derétică


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DERETICÁ vb. a curăța, a scutura, a strânge, (înv. și reg.) a griji, (reg.) a rândui, (prin Bucov.) a cioroboti, (Transilv.) a câștiga, (Ban. și Transilv.) a orândui, (Transilv.) a tăgăși, (Transilv. și Maram.) a ticăzui, (Transilv.) a tistăli. (A ~ prin casă de sărbători.)

DERETICA vb. a curăța, a scutura, a strînge, (înv. și reg.) a griji, (reg.) a rîndui, (prin Bucov.) a cioroboti, (Transilv.) a cîștiga, (Ban. și Transilv.) a orîndui, (Transilv.) a tăgăși, (Transilv. și Maram.) a ticăzui, (Transilv.) a tistăli. (A ~ prin casă de sărbători.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dereticá (derétic, dereticát), vb.1. (Înv.) A da la o parte. – 2. A degaja, a elibera (interiorul casei). – 3. A face curățenie, a curăța. – Var. der(ă)dica, dereteca, diretica, d(i)rădica, der(e)dica. Lat. *dēradĭcāre „a dezrădăcina” (Candrea-Dens., 484; Candrea; Graur, BL, IV, 184; Cortés 127), ipoteză confirmată de prima var., și de sensul vechi: cf. voi dărăteca pre cei fără de lege (Biblia 1688). Totuși, Pușcariu 503; Tiktin și Scriban preferă să se refere la lat. *directĭcāre, de la rectus.

Intrare: deretica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deretica
  • dereticare
  • dereticat
  • dereticatu‑
  • dereticând
  • dereticându‑
singular plural
  • deretică
  • dereticați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deretic
(să)
  • deretic
  • dereticam
  • dereticai
  • dereticasem
a II-a (tu)
  • deretici
(să)
  • deretici
  • dereticai
  • dereticași
  • dereticaseși
a III-a (el, ea)
  • deretică
(să)
  • deretice
  • deretica
  • deretică
  • dereticase
plural I (noi)
  • dereticăm
(să)
  • dereticăm
  • dereticam
  • dereticarăm
  • dereticaserăm
  • dereticasem
a II-a (voi)
  • dereticați
(să)
  • dereticați
  • dereticați
  • dereticarăți
  • dereticaserăți
  • dereticaseți
a III-a (ei, ele)
  • deretică
(să)
  • deretice
  • dereticau
  • deretica
  • dereticaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • derăteca
  • derătecare
  • derătecat
  • derătecatu‑
  • derătecând
  • derătecându‑
singular plural
  • derătecă
  • derătecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • derătec
(să)
  • derătec
  • derătecam
  • derătecai
  • derătecasem
a II-a (tu)
  • derăteci
(să)
  • derăteci
  • derătecai
  • derătecași
  • derătecaseși
a III-a (el, ea)
  • derătecă
(să)
  • derătece
  • derăteca
  • derătecă
  • derătecase
plural I (noi)
  • derătecăm
(să)
  • derătecăm
  • derătecam
  • derătecarăm
  • derătecaserăm
  • derătecasem
a II-a (voi)
  • derătecați
(să)
  • derătecați
  • derătecați
  • derătecarăți
  • derătecaserăți
  • derătecaseți
a III-a (ei, ele)
  • derătecă
(să)
  • derătece
  • derătecau
  • derăteca
  • derătecaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • derdica
  • derdicare
  • derdicat
  • derdicatu‑
  • derdicând
  • derdicându‑
singular plural
  • derdică
  • derdicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • derdic
(să)
  • derdic
  • derdicam
  • derdicai
  • derdicasem
a II-a (tu)
  • derdici
(să)
  • derdici
  • derdicai
  • derdicași
  • derdicaseși
a III-a (el, ea)
  • derdică
(să)
  • derdice
  • derdica
  • derdică
  • derdicase
plural I (noi)
  • derdicăm
(să)
  • derdicăm
  • derdicam
  • derdicarăm
  • derdicaserăm
  • derdicasem
a II-a (voi)
  • derdicați
(să)
  • derdicați
  • derdicați
  • derdicarăți
  • derdicaserăți
  • derdicaseți
a III-a (ei, ele)
  • derdică
(să)
  • derdice
  • derdicau
  • derdica
  • derdicaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dereteca
  • deretecare
  • deretecat
  • deretecatu‑
  • deretecând
  • deretecându‑
singular plural
  • deretecă
  • deretecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deretec
(să)
  • deretec
  • deretecam
  • deretecai
  • deretecasem
a II-a (tu)
  • dereteci
(să)
  • dereteci
  • deretecai
  • deretecași
  • deretecaseși
a III-a (el, ea)
  • deretecă
(să)
  • deretece
  • dereteca
  • deretecă
  • deretecase
plural I (noi)
  • deretecăm
(să)
  • deretecăm
  • deretecam
  • deretecarăm
  • deretecaserăm
  • deretecasem
a II-a (voi)
  • deretecați
(să)
  • deretecați
  • deretecați
  • deretecarăți
  • deretecaserăți
  • deretecaseți
a III-a (ei, ele)
  • deretecă
(să)
  • deretece
  • deretecau
  • dereteca
  • deretecaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • derădica
  • derădicare
  • derădicat
  • derădicatu‑
  • derădicând
  • derădicându‑
singular plural
  • derădică
  • derădicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • derădic
(să)
  • derădic
  • derădicam
  • derădicai
  • derădicasem
a II-a (tu)
  • derădici
(să)
  • derădici
  • derădicai
  • derădicași
  • derădicaseși
a III-a (el, ea)
  • derădică
(să)
  • derădice
  • derădica
  • derădică
  • derădicase
plural I (noi)
  • derădicăm
(să)
  • derădicăm
  • derădicam
  • derădicarăm
  • derădicaserăm
  • derădicasem
a II-a (voi)
  • derădicați
(să)
  • derădicați
  • derădicați
  • derădicarăți
  • derădicaserăți
  • derădicaseți
a III-a (ei, ele)
  • derădică
(să)
  • derădice
  • derădicau
  • derădica
  • derădicaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • diretica
  • direticare
  • direticat
  • direticatu‑
  • direticând
  • direticându‑
singular plural
  • diretică
  • direticați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • diretic
(să)
  • diretic
  • direticam
  • direticai
  • direticasem
a II-a (tu)
  • diretici
(să)
  • diretici
  • direticai
  • direticași
  • direticaseși
a III-a (el, ea)
  • diretică
(să)
  • diretice
  • diretica
  • diretică
  • direticase
plural I (noi)
  • direticăm
(să)
  • direticăm
  • direticam
  • direticarăm
  • direticaserăm
  • direticasem
a II-a (voi)
  • direticați
(să)
  • direticați
  • direticați
  • direticarăți
  • direticaserăți
  • direticaseți
a III-a (ei, ele)
  • diretică
(să)
  • diretice
  • direticau
  • diretica
  • direticaseră
drădica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
direteca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
diritica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dirăteca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
derătica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dărăteca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
deredica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
deridica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dirădica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dirica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dirdica
  • dirdicare
  • dirdicat
  • dirdicatu‑
  • dirdicând
  • dirdicându‑
singular plural
  • dirdică
  • dirdicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dirdic
(să)
  • dirdic
  • dirdicam
  • dirdicai
  • dirdicasem
a II-a (tu)
  • dirdici
(să)
  • dirdici
  • dirdicai
  • dirdicași
  • dirdicaseși
a III-a (el, ea)
  • dirdică
(să)
  • dirdice
  • dirdica
  • dirdică
  • dirdicase
plural I (noi)
  • dirdicăm
(să)
  • dirdicăm
  • dirdicam
  • dirdicarăm
  • dirdicaserăm
  • dirdicasem
a II-a (voi)
  • dirdicați
(să)
  • dirdicați
  • dirdicați
  • dirdicarăți
  • dirdicaserăți
  • dirdicaseți
a III-a (ei, ele)
  • dirdică
(să)
  • dirdice
  • dirdicau
  • dirdica
  • dirdicaseră
diridica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deretica derăteca derdica dereteca derădica diretica drădica direteca diritica dirăteca derătica dărăteca deredica deridica dirădica dirica dirdica diridica

  • 1. A face ordine și curățenie prin casă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Se mișca încolo și încoace prin cameră, dereticînd și așezînd. Deretica smuncind și așeza trîntind. SADOVEANU, N. F. 5.
      surse: DLRLC
    • Atunci se pune fata și scutură și deretică. ISPIRESCU, L. 337.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A pune ceva în ordine.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aranja 2 exemple
      exemple
      • Afară se auzea ploaia cernută fără istov, glasul birjarului dereticînd ceva în jurul trăsurii. C. PETRESCU, S. 81.
        surse: DLRLC
      • În vremea asta tu deretică toate și pregătește cele de cuviință. SADOVEANU, D. P. 78.
        surse: DLRLC

etimologie: