2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DENIGRÁRE, denigrări, s. f. Acțiunea de a denigra și rezultatul ei; ponegrire, defăimare, discreditare. – V. denigra.

DENIGRÁRE, denigrări, s. f. Acțiunea de a denigra și rezultatul ei; ponegrire, defăimare, discreditare. – V. denigra.

denigrare sf [At: GHEȚIE, R. M. / V: (înv) ~negrire / Pl: ~rări / E: denigra] Vorbire de rău, punere cu rea-credință într-o lumină defavorabilă a oamenilor sau, pex, a calităților, manifestărilor, realizărilor etc. acestora Si: calomniere, defăimare, denigrat1, discreditare, ponegrire.

DENIGRÁRE, denigrări, s. f. (Franțuzism) Faptul de a denigra; ponegrire, defăimare, discreditare.

DENIGRÁRE s.f. Acțiunea de a denigra și rezultatul ei; defăimare; discreditare. [< denigra].

DENIGRÁ, denigrez, vb. I. Tranz. A ponegri, a defăima, a calomnia, a discredita. – Din fr. dénigrer, lat. denigrare.

DENIGRÁ, denigrez, vb. I. Tranz. A ponegri, a defăima, a calomnia, a discredita. – Din fr. dénigrer, lat. denigrare.

denigra vt [At: HELIADE, O. II, 84 / V: ~negrí / Pzi: ~réz / E: fr dénigrer, lat denigrare] (C.i. oameni sau, pex, calități, manifestări, realizări ale acestora) A vorbi de rău, a pune cu rea-credință într-o lumină defavorabilă Si: a calomnia, a defăima, a discredita, a ponegri.

DENIGRÁ, denigrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A ponegri, a defăima, a calomnia, a discredita. Nu pot admite să fim denigrați pe nedrept. REBREANU, R. I 222. Acei care la rîndul lor ar voi să-i înlocuiască au să-i atace pentru toate cîte vor face, precum și pentru cele ce nu vor face, au să-i denigreze, să-i calomnieze. GHICA, S. 198.

DENIGRÁ vb. I. tr. A ponegri, a defăima. [< fr. dénigrer, it., lat. denigrare].

DENIGRÁ vb. tr. a ponegri, a defăima, a discredita. (< fr. dénigrer, lat. denigrare)

A DENIGRÁ ~éz tranz. (persoane) A vorbi de rău; a huli; a ponegri; a ponosi; a blama; a defăima; a cleveti; a calomnia; a bârfi. /<fr. dénigrer, lat. denigrare

denigrà v. a înnegri cuiva reputațiunea.

*denigréz v. tr. (lat. dénigro, -áre, d. nĭger, negru; f. dénigrer). Defaĭm, ponegresc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

denigráre (-ni-gra-) s. f., g.-d. art. denigrắrii; pl. denigrắri

denigráre s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. denigrării; pl. denigrări

denigrá (a ~) (-ni-gra) vb., ind. prez. 3 denigreáză

denigrá vb. (sil. -gra), ind. prez. 1 sg. denigréz, 3 sg. și pl. denigreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DENIGRARE s. bîrfă, bîrfeală, bîrfire, bîrfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstuire, pîră, (înv. și reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuție, catigorie, clevetă, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, innegrire. (Nu te pleca la ~ lor; o ~ ordinară.)

arată toate definițiile

Intrare: denigrare
denigrare substantiv feminin
  • silabație: de-ni-gra-re info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • denigrare
  • denigrarea
plural
  • denigrări
  • denigrările
genitiv-dativ singular
  • denigrări
  • denigrării
plural
  • denigrări
  • denigrărilor
vocativ singular
plural
Intrare: denigra
  • silabație: de-ni-gra info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • denigra
  • denigrare
  • denigrat
  • denigratu‑
  • denigrând
  • denigrându‑
singular plural
  • denigrea
  • denigrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • denigrez
(să)
  • denigrez
  • denigram
  • denigrai
  • denigrasem
a II-a (tu)
  • denigrezi
(să)
  • denigrezi
  • denigrai
  • denigrași
  • denigraseși
a III-a (el, ea)
  • denigrea
(să)
  • denigreze
  • denigra
  • denigră
  • denigrase
plural I (noi)
  • denigrăm
(să)
  • denigrăm
  • denigram
  • denigrarăm
  • denigraserăm
  • denigrasem
a II-a (voi)
  • denigrați
(să)
  • denigrați
  • denigrați
  • denigrarăți
  • denigraserăți
  • denigraseți
a III-a (ei, ele)
  • denigrea
(să)
  • denigreze
  • denigrau
  • denigra
  • denigraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

denigrare

etimologie:

  • vezi denigra
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

denigra

  • exemple
    • Nu pot admite să fim denigrați pe nedrept. REBREANU, R. I 222.
      surse: DLRLC
    • Acei care la rîndul lor ar voi să-i înlocuiască au să-i atace pentru toate cîte vor face, precum și pentru cele ce nu vor face, au să-i denigreze, să-i calomnieze. GHICA, S. 198.
      surse: DLRLC

etimologie: