2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DENIGRARE, denigrări, s. f. Acțiunea de a denigra și rezultatul ei; ponegrire, defăimare, discreditare. – V. denigra.

DENIGRARE, denigrări, s. f. Acțiunea de a denigra și rezultatul ei; ponegrire, defăimare, discreditare. – V. denigra.

denigrare sf [At: GHEȚIE, R. M. / V: (înv) ~negrire / Pl: ~rări / E: denigra] Vorbire de rău, punere cu rea-credință într-o lumină defavorabilă a oamenilor sau, pex, a calităților, manifestărilor, realizărilor etc. acestora Si: calomniere, defăimare, denigrat1, discreditare, ponegrire.

DENIGRARE, denigrări, s. f. (Franțuzism) Faptul de a denigra; ponegrire, defăimare, discreditare.

DENIGRARE s.f. Acțiunea de a denigra și rezultatul ei; defăimare; discreditare. [< denigra].

DENIGRA, denigrez, vb. I. Tranz. A ponegri, a defăima, a calomnia, a discredita. – Din fr. dénigrer, lat. denigrare.

DENIGRA, denigrez, vb. I. Tranz. A ponegri, a defăima, a calomnia, a discredita. – Din fr. dénigrer, lat. denigrare.

denigra vt [At: HELIADE, O. II, 84 / V: ~negri / Pzi: ~rez / E: fr dénigrer, lat denigrare] (C.i. oameni sau, pex, calități, manifestări, realizări ale acestora) A vorbi de rău, a pune cu rea-credință într-o lumină defavorabilă Si: a calomnia, a defăima, a discredita, a ponegri.

DENIGRA, denigrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A ponegri, a defăima, a calomnia, a discredita. Nu pot admite să fim denigrați pe nedrept. REBREANU, R. I 222. Acei care la rîndul lor ar voi să-i înlocuiască au să-i atace pentru toate cîte vor face, precum și pentru cele ce nu vor face, au să-i denigreze, să-i calomnieze. GHICA, S. 198.

DENIGRA vb. I. tr. A ponegri, a defăima. [< fr. dénigrer, it., lat. denigrare].

DENIGRA vb. tr. a ponegri, a defăima, a discredita. (< fr. dénigrer, lat. denigrare)

A DENIGRA ~ez tranz. (persoane) A vorbi de rău; a huli; a ponegri; a ponosi; a blama; a defăima; a cleveti; a calomnia; a bârfi. /<fr. dénigrer, lat. denigrare

denigrà v. a înnegri cuiva reputațiunea.

*denigréz v. tr. (lat. dénigro, -áre, d. nĭger, negru; f. dénigrer). Defaĭm, ponegresc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

denigrare (desp. -ni-gra-) s. f., g.-d. art. denigrării; pl. denigrări

denigrare (-ni-gra-) s. f., g.-d. art. denigrării; pl. denigrări

denigrare s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. denigrării; pl. denigrări

denigra (a ~) (desp. -ni-gra) vb., ind. prez. 1 sg. denigrez, 3 denigrea; conj. prez. 1 sg. să denigrez, 3 să denigreze

denigra (a ~) (-ni-gra) vb., ind. prez. 3 denigrea

denigra vb. (sil. -gra), ind. prez. 1 sg. denigrez, 3 sg. și pl. denigrea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DENIGRARE s. bîrfă, bîrfeală, bîrfire, bîrfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstuire, pîră, (înv. și reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuție, catigorie, clevetă, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, innegrire. (Nu te pleca la ~ lor; o ~ ordinară.)

DENIGRA vb. a (se) bîrfi, a (se) blama, a (se) calomnia, a (se) cleveti, a (se) defăima, a (se) discredita, a (se) ponegri, (livr.) a (se) detracta, a (se) vitupera, (înv. și pop.) a (se) ocărî, (pop.) a (se) huli, a (se) năpăstui, a (se) povesti, (prin Olt.) a (se) publica, (înv.) a (se) balamuți, a (se) măscări, a (se) mozaviri, a (se) pohlibui, a (se) ponosi, a (se) ponoslui, a (se) prilesti, a (se) vrevi, (fam. fig.) a (se) încondeia, (pop. fig.) a (se) înnegri. (Îl ~ pe nedrept.)

A denigra ≠ a elogia, a glorifica, a lăuda, a mări, a omagia, a preamări, a proslăvi, a slăvi

Intrare: denigrare
denigrare substantiv feminin
  • silabație: de-ni-gra-re info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • denigrare
  • denigrarea
plural
  • denigrări
  • denigrările
genitiv-dativ singular
  • denigrări
  • denigrării
plural
  • denigrări
  • denigrărilor
vocativ singular
plural
denegrire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: denigra
  • silabație: de-ni-gra info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • denigra
  • denigrare
  • denigrat
  • denigratu‑
  • denigrând
  • denigrându‑
singular plural
  • denigrea
  • denigrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • denigrez
(să)
  • denigrez
  • denigram
  • denigrai
  • denigrasem
a II-a (tu)
  • denigrezi
(să)
  • denigrezi
  • denigrai
  • denigrași
  • denigraseși
a III-a (el, ea)
  • denigrea
(să)
  • denigreze
  • denigra
  • denigră
  • denigrase
plural I (noi)
  • denigrăm
(să)
  • denigrăm
  • denigram
  • denigrarăm
  • denigraserăm
  • denigrasem
a II-a (voi)
  • denigrați
(să)
  • denigrați
  • denigrați
  • denigrarăți
  • denigraserăți
  • denigraseți
a III-a (ei, ele)
  • denigrea
(să)
  • denigreze
  • denigrau
  • denigra
  • denigraseră
denegri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

denigrare, denigrărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi denigra DEX '09 DEX '98 DN

denigra, denigrezverb

  • 1. Calomnia, defăima, discredita, ponegri. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Nu pot admite să fim denigrați pe nedrept. REBREANU, R. I 222. DLRLC
    • format_quote Acei care la rîndul lor ar voi să-i înlocuiască au să-i atace pentru toate cîte vor face, precum și pentru cele ce nu vor face, au să-i denigreze, să-i calomnieze. GHICA, S. 198. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.