13 definiții pentru demonta

demontá vt [At: BARCIANU / V: dezm~ / Pzi: ~téz / E: fr démonter] 1 A desface un mecanism, un aparat, un instrument în părțile lui componente. 2 (Fig) A descuraja pe cineva. 3 (Fig) A deprima pe cineva. 4 (Fig) A dezorienta pe cineva. 5 (Fig) A extenua pe cineva.

DEMONTÁ, demontez, vb. I. Tranz. A desface un aparat, un mecanism, un instrument etc. în părțile lui componente. ♦ Fig. A descuraja, a deprima, a dezorienta pe cineva; a obosi, a extenua pe cineva. – Din fr. démonter.

DEMONTÁ, demontez, vb. I. Tranz. A desface un aparat, un mecanism, un instrument etc. în părțile lui componente. ♦ Fig. A descuraja, a deprima, a dezorienta pe cineva; a obosi, a extenua pe cineva. – Din fr. démonter.

DEMONTÁ, demontez, vb. I. Tranz. A desface un obiect montat, un mecanism, un aparat sau un instrument în părțile lui componente. (Refl. pas.) Tu trebuie să rămîi cu mine, ca să vezi cum se demontează o piesă. PAS, Z. I 307. ♦ Fig. (Franțuzism, cu privire la oameni) A descuraja, a dezorienta. Tudor Stănescu-Stoian nu păru demontat de întrerupere. C. PETRESCU, O. P. I 88.

demontá (a ~) vb., ind. prez. 3 demonteáză

demontá vb., ind. prez. 1 sg. demontéz, 3 sg. și pl. demonteáză; conj. prez. 3 sg. și pl. demontéze

A demonta ≠ a asambla, a monta, a remonta

DEMONTÁ vb. I. tr. A desface, a descompune (un mecanism, o mașină etc.) în părțile componente. ♦ (Fig.) A descuraja, a dezorienta (pe cineva). [< fr. démonter].

DEMONTÁ vb. tr. 1. a desface, a descompune (un mecanism, o mașină) în piesele componente. 2. (fig.) a descuraja, a dezorienta (pe cineva). (< fr. démonter)

A DEMONTÁ ~éz tranz. 1) (mecanisme, aparate, instalații) A desface în părțile componente. 2) fig. (persoane) A face să piardă siguranța în forțele proprii; a descuraja. /<fr. démonter

demontà v. a desface bucățile ce compun un mecanism: a demonta o pendulă.

dezmontá v vz demonta modificată

În original, cuv. de definit tipărit incorect: demonta - LauraGellner

*demontéz v. tr. (fr. démonter, d. monter, a monta). Desfac bucățile din care se compune un lucru, descĭocălez: a demonta un pat, o mașină.

Intrare: demonta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) demonta demontare demontat demontând singular plural
demontea demontați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) demontez (să) demontez demontam demontai demontasem
a II-a (tu) demontezi (să) demontezi demontai demontași demontaseși
a III-a (el, ea) demontea (să) demonteze demonta demontă demontase
plural I (noi) demontăm (să) demontăm demontam demontarăm demontaserăm, demontasem*
a II-a (voi) demontați (să) demontați demontați demontarăți demontaserăți, demontaseți*
a III-a (ei, ele) demontea (să) demonteze demontau demonta demontaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)