3 intrări
26 de definiții
din care- explicative (16)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEMENT, -Ă, demenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. Alienat mintal, nebun. 2. Adj. De om nebun; nebunesc. – Din fr. dément, lat. demens, -ntis.
DEMENT, -Ă, demenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. Alienat mintal, nebun. 2. Adj. De om nebun; nebunesc. – Din fr. dément, lat. demens, -ntis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
DEMENȚĂ, demențe, s. f. Alienație mintală; nebunie. ◊ Demență precoce = formă de schizofrenie care apare la tineri. Demență senilă = demență care progresează odată cu vârsta. ♦ Fig. Surescitare intensă. – Din fr. démence, lat. dementia.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEMENȚĂ, demențe, s. f. Alienație mintală; nebunie. ◊ Demență precoce = formă de schizofrenie care apare la tineri. Demență senilă = demență care progresează odată cu vârsta. ♦ Fig. Surescitare intensă. – Din fr. démence, lat. dementia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
dement, ~ă [At: BARCIANU / Pl: ~nți, ~e / E: fr dément] 1-2 smf, a (Persoană) care suferă de alienare mentală Si: nebun. 3-4 a (D. manifestări ale oamenilor) Care denotă (demență (1) sau) lipsă de rațiune Si: nebunesc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
demență sf [At: NEGULICI / V: (îvr) ~ție / Pl: ~țe / E: fr démence, lat dementia] 1 Alienație mintală Si: nebunie. 2 (Nob; îlv) A cădea în ~ A înnebuni. 3 Purtare zvăpăiată.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
demenție sf vz demență
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEMENT, -Ă, demenți, -te, adj. Care și-a pierdut mintea, alienat, nebun. Constantin, dement, îl trăsni cu tîrnăcopul drept în frunte. GALACTION, O. I 151. Omul acela era dement sau imbecil. CAMIL PETRESCU, T. III 310.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEMENȚĂ, demențe, s. f. Pierdere a minții, alienație mintală; nebunie. E pe cale să facă o demență melancolică. CAMIL PETRESCU, T. III 45. ♦ Fig. Stare de surescitare intensă. Dar de unde putea să știe... că de azi înainte demența mea a intrat într-o altă fază? IBRĂILEANU, A. 112.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEMENT, -Ă adj. 1. (adesea s.) Alienat mintal, nebun. 2. De om nebun; nebunesc. [< fr. dément, it. demente, lat. demens].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEMENȚĂ s.f. Alienație mintală, nebunie. ♦ (Fig.) Surescitare intensă (vecină cu nebunia). [Cf. fr. démence, it. demenza, lat. dementia].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEMENT, -Ă I. adj., s. m. f. alienat mintal. II. adj. de om nebun; demențial. (< fr. dément, lat. demens)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DEMENȚĂ s. f. 1. alienație mintală, nebunie. 2. (fig.) surescitare intensă (vecină cu nebunia). (< fr. démence, lat. dementia)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DEMENT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre oameni) Care are tulburări psihice grave; ieșit din minți; nebun; alienat. /<fr. dément, lat. demens, ~ntis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEMENȚĂ ~e f. 1) Stare a unei persoane demente; alienație; nebunie. 2) Manifestare de om dement. /<fr. démence, lat. dementia
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
demență f. 1. sminteală; 2. purtare svăpăiată.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*demént, -ă adj. și s. (lat. démens, -éntis, d. mens, minte). Nebun, alienat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*deménță f. pl. e (lat. dementia). Nebunie, zdruncinarea rațiuniĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dement adj. m., s. m., pl. demenți; adj. f., s. f. dementă, pl. demente
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
demență s. f., g.-d. art. demenței; pl. demențe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dement adj. m., s. m., pl. demenți; adj. f., s. f. dementă, pl. demente
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
demență s. f., g.-d. art. demenței; pl. demențe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dement adj. m., s. m., pl. demenți; f. sg. dementă, pl. demente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
demență s. f., g.-d. art. demenței; pl. demențe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEMENT adj., s. 1. adj., s. v. nebun. 2. adj. v. nebunesc.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEMENȚĂ s. 1. v. nebunie. 2. demență precoce = schizofrenie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEMENT adj., s. 1. adj., s. alienat, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit, (livr. și peior.) sonat, (pop. și fam.) apucat, candriu, căpiat, deșucheat, strecheat, (înv. și reg.) nerod, (reg.) prost, (Transilv., Maram. și Ban.) bolînd, (Ban.) pălăurat, (Olt. și Munt.) primit, (Mold.) zăluzit, zărghit, (fig.) săltat, sărit, scrîntit, țăcănit. (O persoană ~.) 2. adj. demențial, nebunesc, smintit. (Un act ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEMENȚĂ s. (MED.) 1. alienare, alienație, nebunie, sminteală, smintire, țicneală, boală mintală, (pop.) nebuneală, (înv. și reg.) smintă, (Transilv., Maram. și Ban.) bolînzie, (prin Bucov.) sălteală, (Mold.) zăluzeală, zăluzie, zărgheală, zărghenie, (fam.) căpială, (fig.) rătăcire, scrînteală, țăcăneală. 2. demență precoce = schizofrenie.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
dement, dementăadjectiv
- 1. Alienat mintal. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: nebun
- Constantin, dement, îl trăsni cu tîrnăcopul drept în frunte. GALACTION, O. I 151. DLRLC
- Omul acela era dement sau imbecil. CAMIL PETRESCU, T. III 310. DLRLC
-
etimologie:
- dément DEX '09 DEX '98 DN
- demens, -ntis DEX '09 DEX '98 DN
dement, demențisubstantiv masculin dementă, dementesubstantiv feminin
- 1. Alienat mintal. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: nebun
etimologie:
- dément DEX '09 DEX '98 DN
- demens, -ntis DEX '09 DEX '98 DN
demență, demențesubstantiv feminin
- 1. Alienație mintală. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: nebunie
- E pe cale să facă o demență melancolică. CAMIL PETRESCU, T. III 45. DLRLC
- 1.1. Demență precoce = formă de schizofrenie care apare la tineri. DEX '09 DEX '98sinonime: schizofrenie
- 1.2. Demență senilă = demență care progresează odată cu vârsta. DEX '09 DEX '98
- 1.3. Surescitare intensă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Dar de unde putea să știe... că de azi înainte demența mea a intrat într-o altă fază? IBRĂILEANU, A. 112. DLRLC
-
-
etimologie:
- démence DEX '09 DEX '98 DN
- dementia DEX '09 DEX '98 DN