2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEFORMÁT, -Ă, deformați, -te, adj. Cu forma originară, naturală schimbată; urâțit, pocit. [Var.: diformát, -ă adj.] – V. deforma.

DEFORMÁT, -Ă, deformați, -te, adj. Cu forma originară, naturală schimbată; urâțit, pocit. [Var.: diformát, -ă adj.] – V. deforma.

deformat2, ~ă a [At: CIHAC, I. N. 20/26 / V: desf~, dif~, disf~ / Pl: ~ați, ~e / E: deforma] 1 (D. ființe sau părți ale corpului lor) Care și-a modificat înfățișarea. 2 (Pex; d. obiecte) Care și-a stricat forma. 3 (Prc) Urâțit. 4 (Prc) Vătămat2. 5 (Prc) Îngrășat2. 6 (D. fenomene naturale) Care și-a schimbat modul normal de manifestare. 7 (D. cuvinte) Căruia i s-a modificat forma corectă. 8 (D. corpuri solide) Care și-a modificat forma. 9 (D. îmbrăcăminte sau încălțăminte) Scâlciat. 10 (Fig) Care este prezentat altfel decât este în realitate. 11 (Fig) Reprodus inexact. 12 (Fig) Denaturat. 13 Care și-a pierdut forma primară.

deformat1 sn [At: MDA ms / V: desf~, dif~, disf~ / Pl: ~uri / E: deforma] 1-2 Deformare (1-2). 3 Urâțire. 4 (Prc) Vătămare. 5 (Prc) Îngrășare. 6-11 Deformare (6-11). 12 (Fig) Denaturare. 13 (Fig) Deformare (13).

DEFORMÁT, -Ă, deformați, -te, adj. Cu forma originară schimbată, fără formă, urîțit, pocit. Haină deformată.Duplicarea consonantelor colorează cu o energie virilă cuvîntul moleșit ori deformat. MACEDONSKI, O. IV 118. – Variantă: diformát, -ă (CAMIL PETRESCU, T. III 251) adj.

DEFORMÁ, deformez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) modifica, a(-și) strica forma; a (se) sluți, a (se) urâți, a (se) poci. ♦ Tranz. Fig. A prezenta altfel decât este de fapt, a reproduce inexact, a denatura, a falsifica, a altera. 2. Tranz. A modifica forma sau dimensiunile unui corp solid, fără a desprinde material din el, ci numai prin influența unor mișcări interioare sau exterioare. [Var.: diformá vb. I] – Din fr. déformer, lat. deformare.

DEFORMÁ, deformez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) modifica, a(-și) strica forma; a (se) sluți, a (se) urâți, a (se) poci. ♦ Tranz. Fig. A prezenta altfel decât este de fapt, a reproduce inexact, a denatura, a falsifica, a altera. 2. Tranz. A modifica forma sau dimensiunile unui corp solid, fără a desprinde material din el, ci numai prin influența unor mișcări interioare sau exterioare. [Var.: diformá vb. I] – Din fr. déformer, lat. deformare.

DIFORMÁ vb. I v. deforma.

DIFORMÁT, -Ă adj. v. deformat.

deformá [At: HELIADE, O. I, 395 / V: dif~, desf~, disf~ / Pzi: ~méz / E: fr déformer] 1 vt (C.i. părți ale corpului) A modifica înfățișarea. 2-3 vtr (D. obiecte) A(-și) strica forma. 4-5 vtr A (se) urâți. 6-7 vtr (Prc) A (se) vătăma. 8 vr (Prc) A se îngrășa. 9 vt (C.i. fenomene naturale) A schimba modul normal de manifestare. 10 vt (C.i. cuvinte) A schimba forma corectă. 11-12 vtr (C.i. un corp solid) A(-și) modifica forma. 13-14 vr (D. îmbrăcăminte, încălțăminte) A se scâlcia. 15 vt (Fig) A prezenta altfel decât este de fapt. 16 vt (Fig) A reproduce inexact. 17 vt (Fig) A denatura. 18 vr A-și pierde forma primară.

DEFORMÁ, deformez, vb. I. Tranz. 1. A strica, a altera forma unui lucru; a sluți, a poci, a urîți. ♦ Fig. A reproduce inexact (o întîmplare, vorbele cuiva etc.); a denatura. Mincinosul deformează adevărul. (Refl.) Trecînd din om în om, toate se deformează și se exagerează. REBREANU, R. II 225. 2. A schimba forma sau dimensiunile unui corp solid, fără a desprinde material din el. – Variantă: diformá (SAHIA, N. 74, BART, E. 32) vb. I.

DEFORMÁ vb. I. 1. tr. A strica forma (naturală sau primitivă) a unui obiect; a sluți. ♦ (Fig.) A reproduce inexact; a denatura. 2. refl. A-și pierde forma primitivă. [< fr. déformer, it., lat. deformare].

DEFORMÁ vb. I. tr., refl. a(-și) altera, a(-și) modifica forma sau dimensiunile; a (se) sluți. II. tr. (fig.) 1. a reproduce inexact; a denatura, a falsifica. 2. a modifica forma sau dimensiunile unui corp sub acțiunea unor forțe exterioare sau a unor eforturi interioare. (< fr. déformer, lat. deformare)

A DEFORMÁ ~éz tranz. 1) A face să se deformeze. 2) fig. (adevărul, realitatea) A prezenta în mod inexact. /<fr. déformer, lat. deformare

A SE DEFORMÁ mă ~éz intranz. A-și modifica forma primară; a-și pierde forma inițială. /<fr. déformer, lat. deformare

*deforméz v. tr. (lat. deformare, fr. déformer). Stric forma, urîțesc, pocesc, desfigurez. – Și diformez (fr. maĭ vechĭ difformer, mlat. difformare).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deformá (a ~) vb., ind. prez. 3 deformeáză

deformá vb., ind. prez. 1 sg. deforméz, 3 sg. și pl. deformeáză

arată toate definițiile

Intrare: deformat
deformat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deformat
  • deformatul
  • deformatu‑
  • deforma
  • deformata
plural
  • deformați
  • deformații
  • deformate
  • deformatele
genitiv-dativ singular
  • deformat
  • deformatului
  • deformate
  • deformatei
plural
  • deformați
  • deformaților
  • deformate
  • deformatelor
vocativ singular
plural
diformat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diformat
  • diformatul
  • diformatu‑
  • diforma
  • diformata
plural
  • diformați
  • diformații
  • diformate
  • diformatele
genitiv-dativ singular
  • diformat
  • diformatului
  • diformate
  • diformatei
plural
  • diformați
  • diformaților
  • diformate
  • diformatelor
vocativ singular
plural
Intrare: deforma
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deforma
  • deformare
  • deformat
  • deformatu‑
  • deformând
  • deformându‑
singular plural
  • deformea
  • deformați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deformez
(să)
  • deformez
  • deformam
  • deformai
  • deformasem
a II-a (tu)
  • deformezi
(să)
  • deformezi
  • deformai
  • deformași
  • deformaseși
a III-a (el, ea)
  • deformea
(să)
  • deformeze
  • deforma
  • deformă
  • deformase
plural I (noi)
  • deformăm
(să)
  • deformăm
  • deformam
  • deformarăm
  • deformaserăm
  • deformasem
a II-a (voi)
  • deformați
(să)
  • deformați
  • deformați
  • deformarăți
  • deformaserăți
  • deformaseți
a III-a (ei, ele)
  • deformea
(să)
  • deformeze
  • deformau
  • deforma
  • deformaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • diforma
  • diformare
  • diformat
  • diformatu‑
  • diformând
  • diformându‑
singular plural
  • diformea
  • diformați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • diformez
(să)
  • diformez
  • diformam
  • diformai
  • diformasem
a II-a (tu)
  • diformezi
(să)
  • diformezi
  • diformai
  • diformași
  • diformaseși
a III-a (el, ea)
  • diformea
(să)
  • diformeze
  • diforma
  • diformă
  • diformase
plural I (noi)
  • diformăm
(să)
  • diformăm
  • diformam
  • diformarăm
  • diformaserăm
  • diformasem
a II-a (voi)
  • diformați
(să)
  • diformați
  • diformați
  • diformarăți
  • diformaserăți
  • diformaseți
a III-a (ei, ele)
  • diformea
(să)
  • diformeze
  • diformau
  • diforma
  • diformaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deformat diformat

  • 1. Cu forma originară, naturală schimbată.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: pocit urâțit attach_file 2 exemple
    exemple
    • Haină deformată.
      surse: DLRLC
    • Duplicarea consonantelor colorează cu o energie virilă cuvîntul moleșit ori deformat. MACEDONSKI, O. IV 118.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi deforma
    surse: DEX '98 DEX '09

deforma diforma

  • 1. tranzitiv reflexiv A(-și) modifica, a(-și) strica forma; a (se) sluți, a (se) urâți, a (se) poci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: poci sluți urâți
  • 2. tranzitiv A modifica forma sau dimensiunile unui corp solid, fără a desprinde material din el, ci numai prin influența unor mișcări interioare sau exterioare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: