2 intrări

34 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEFINÍT, -Ă, definiți, -te, adj. 1. (Despre cuvinte, noțiuni) Cuprins într-o definiție; explicat. 2. Hotărât, precizat; determinat. ◊ (Gram.) Articol definit = articol hotărât. – V. defini.

DEFINÍT, -Ă, definiți, -te, adj. 1. (Despre cuvinte, noțiuni) Cuprins într-o definiție; explicat. 2. Hotărât, precizat; determinat. ◊ (Gram.) Articol definit = articol hotărât. – V. defini.

DEFINÍȚIE, definiții, s. f. Operație de determinare a însușirilor proprii unui lucru, unei noțiuni etc.; enunțul prin care se exprimă această operație. ◊ Expr. Prin definiție = prin însăși natura lucrului, decurgând în mod necesar din totalitatea notelor sale caracteristice. – Din fr. définition, lat. definitio.

definit2, ~ă a [At: LM / Pl: ~iți, ~e / E: defini] 1 (D. lucruri, noțiuni, concepte) Ale cărui însușiri proprii sunt determinate printr-o definiție. 2 (D. cuvinte) Explicat. 3 Stabilit cu precizie. 4 Determinat exact. 5 Prezentat. 6 (D. persoane, obiecte sau fenomene) Ale cărui trăsături caracteristice sunt evidențiate. 7 Caracterizat. 8 (Grm; îs) Articol ~ Articol hotărât. 9 (Grm; înv; îe) Săvârșitul ~ Perfect compus.

definit1 sn [At: DER. II, 39 / Pl: ~uri / E: defini] 1-5 Definire (1-5). 6 (Pex) Conturare. 7 (Pex) Distingere. 8 (Pex) Prezentare. 9 Definire (9). 10 Caracterizare.

definiție sf [At: EPISCUPESCU, O. Î. 218/20 / V: ~năciune, ~iciune, ~iune / Pl: ~ii / E: fr définition, lat definitio, -onis] 1-3 Operație logică de determinare a însușirilor proprii (unui lucru) (unei noțiuni sau) unui concept. 4-6 Enunț prin care se exprimă o definiție (1-3). 7 (Îe) A da ~ia A defini (1). 8 (Pex; îae) A stabili cu precizie. 9 (Pex; îae) A contura. 10 (Pex; îae) A caracteriza o persoană. 11 (Îe) Prin ~ Prin însăși natura lucrului, decurgând în mod necesar din totalitatea notelor sale caracteristice. 12 Explicare, printr-o formulă exactă, a sensului unui cuvânt. 13 Propoziție prin care este redat sensul unui cuvânt.

DEFINÍȚIE, definiții, s. f. Operație de determinare a însușirilor proprii unui lucru, unei noțiuni etc.; enunțul prin care se exprimă această operație. ◊ Expr. Prin definiție = prin însăși natura lucrului, decurgând în mod necesar din totalitatea notelor sale caracteristice. – Din fr. définition, lat. definitio, -onis.

DEFINÍT, -Ă, definiți, -te, adj. 1. (Despre un cuvînt, o noțiune) Căruia i s-a dat o definiție. 2. Hotărît, precizat. Atitudine definită. ◊ (Gram.) Articol definit = articol hotărît.

DEFINÍȚIE, definiții, s. f. Operație logică prin care se arată conținutul unei noțiuni enunțînd notele ei esențiale; propoziție prin care se exprimă această operație. O bună definiție trebuie să indice genul proxim și diferența specifică a noțiunii de definit.Definiția marxist-leninistă a tipicului... subliniază că tipic este ceea ce corespunde esenței fenomenului social-istoric dat. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 351, 2/1. ◊ Expr. Prin definiție = prin însăși natura lucrurilor, în mod necesar prin toate notele sale caracteristice. – Variantă: definițiúne (pronunțat -ți-u-) (MACEDONSKI, O. IV 86) s. f.

DEFINÍT, -Ă adj. 1. Care a fost cuprins într-o definiție. ♦ Explicit, hotărât, precizat. ◊ (Gram.) Articol definit = articol hotărât. 2. (Bot.; despre organe) Care prezintă o creștere limitată. [< defini, cf. fr. défini].

DEFINÍȚIE s.f. 1. Operație logică prin care se arată conținutul unei noțiuni, enunțându-se notele ei esențiale sau adesea indicându-se genul proxim și diferența specifică; propoziție prin care se exprimă această determinare. ◊ Prin definiție = prin însăși natura lucrurilor. 2. Procedeu conceptual servind la introducerea unui simbol nou într-un limbaj formalizat sau la specificarea semnificației unei expresii. [Gen. -iei, var. definițiune s.f. / cf. fr. définition, it. definizione, lat. definitio].

DEFINIȚIÚNE s.f. v. definiție.

DEFINÍT, -Ă adj. 1. (despre cuvinte, noțiuni) explicat; precizat. ♦ (lingv.) articol ~ = articol care, atașat substantivului, arată că obiectul denumit de acesta este cunoscut, individualizat; articol hotărât. 2. (bot.; despre organe) cu o creștere limitată. (< definit)

DEFINÍȚIE s. f. operație logică prin care se determină conținutul unei noțiuni, notele ei esențiale, indicându-se genul proxim și diferența specifică, sau se precizează înțelesul unui cuvânt ori simbol; propoziție prin care se exprimă această determinare. ♦ prin ~ = prin însăși natura lucrurilor. (< fr. définition, lat. definitio)

DEFINÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DEFINI. 2) gram.: Articol ~ articol hotărât. /v. a defini

DEFINÍȚIE ~i f. 1) Operație logică prin care se determină conținutul unui concept sau al unei semnificații, enumerând particularitățile lor de bază. 2) Frază prin care se exprimă rezultatul unei asemenea operații. ◊ Prin ~ prin însăși esența lucrurilor. [Art. definiția; G.-D. definiției; Sil. -ți-e] /<fr. définition

definit a. 1. determinat, explicat; 2. Gram. articolul l, le, a și modurile personale.

definiți(un)e f. 1. explicarea sensului preciz al unei vorbe; 2. enunțarea calităților unei persoane sau unui lucru.

*definít, -ă adj. Explicat, determinat, precizat: cuvînt, termin bine definit. Gram. Se zice despre articulu -l, le, a și despre modurile personale. Adv. În mod definit.

*definițiúne f. (lat. definitio, -ónis). Explicare, determinare, fixare, precizare a înțelesului unuĭ cuvînt: definițĭunea triunghĭuluĭ. Precizarea caracteruluĭ cuĭva. – Și -íție.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

definiție (desp. -ți-e) s. f., art. definiția (desp. -ți-a), g.-d. art. definiției; pl. definiții, art. definițiile (desp. -ți-i-)

definiție (-ți-e) s. f., art. definiția (-ți-a), g.-d. art. definiției; pl. definiții, art. definițiile (-ți-i-)

definít adj. m., pl. definíți; f. sg. definítă, pl. definíte

definíție s. f. (sil. -ți-e), art. definíția (sil. -ți-a), g.-d. art. definíției; pl. definíții, art. definíțiile (sil. -ți-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEFINÍT adj. 1. v. determinat. 2. v. hotărât.

DEFINÍȚIE s. definire, explicație. (O ~ a noțiunii de „casă”.)

DEFINIT adj. 1. determinat, precizat, stabilit. (Un aspect bine ~.) 2. (GRAM.) enclitic, hotărît. (Articol ~.)

DEFINIȚIE s. definire. (O ~ a noțiunii de „casă”.)

Definit ≠ indefinit, nedefinit

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

definiție oratorică (sau poetică), figură de stil care constă în definirea obiectului cu ajutorul unor imagini poetice; în primul rând: omeoza sau comparația (P): „Sănătatea e ca o iapă albă, trece dealul n-o mai vezi.” (Pop). D. oratorică este o formă scurtă, lapidară, ca o maximă sau sentință: „E jertfa lui de sine, aprinsă de-o idee. Ideea, ca și lupta și pâinea,-i tot femeie.” (T. Arghezi) Definiția poetică a stilului lui Rebreanu, care se datorește lui G. Călinescu: „Frazele, considerate singure, sunt incolore ca apa de mare ținută în palmă; câteva sute de pagini au tonalitatea neagră-verde și urletul mării.” D. oratorică poate îmbrăca și o formă compozițională, cum ar fi schița-anecdotă: „- Cum vi se pare Schönberg – a fost întrebat autorul lui Pygmalion cu ocazia unui concert al Filarmonicii din Londra. – Un imens frig polar, care amintește de primele sau, dacă vreți, de ultimele dimineți ale lumii, a răspuns Shaw. – Dar Debussy? – Urma vântului care a trecut peste tărâmuri îndepărtate, a furat ce-a putut din palmieri și din porturile meridionale, risipindu-le esențele în arpegii și pianissime lunare.” (G. Sbârcea)

DEFINIȚIE (< fr. définition < lat. definitio, determinare; definiție) În oratorie, definiția urmărește să faciliteze cunoașterea naturii subiectului despre care se discută. Definiția retorică se deosebește de cea filozofică. În vreme ce definiția filozofică este de substanță. În definiția retorică oratorul nu se limitează la sobra precizare a lucrului, ci caută să-l înfățișeze sub diferite aspecte, creînd un tablou ale cărui detalii impresionează auditoriul. Prin definiție, oratorul poate găsi, chiar în natura subiectului, un argument în dovedirea afirmațiilor sale.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DEFINÍȚIE (< fr.) s. f. 1. (LOG.) Propoziție sau ansamblu de propoziții determinând semnificația unui termen sau indicând caracteristicile esențiale ale unui obiect sau ale unei clase de obiecte. Într-o d. se disting: termenul sau combinația de termeni nou introduși (definitul); termenul sau combinația de termeni ale căror sensuri sunt deja cunoscute (definitorul). ♦ (La Aristotel) Determinare a naturii sau a esenței unei specii prin indicarea genului care o cuprinde (gen proxim) și a diferenței specifice prin care se delimitează de celelalte specii. ◊ Expr. Prin definiție = prin însăși natura lucrului, decurgând în mod necesar din totalitatea notelor sale caracteristice. 2. (TELEC.) Conținutul de detalii al unei imagini de televiziune sau de fototelegrafie, exprimat prin numărul de elemente în care trebuie descompusă imaginea, astfel încât un element să nu conțină mai multe nuanțe de luminozitate.

Intrare: definit
definit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • definit
  • definitul
  • definitu‑
  • defini
  • definita
plural
  • definiți
  • definiții
  • definite
  • definitele
genitiv-dativ singular
  • definit
  • definitului
  • definite
  • definitei
plural
  • definiți
  • definiților
  • definite
  • definitelor
vocativ singular
plural
Intrare: definiție
definiție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • definiție
  • definiția
plural
  • definiții
  • definițiile
genitiv-dativ singular
  • definiții
  • definiției
plural
  • definiții
  • definițiilor
vocativ singular
plural
definițiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • definițiune
  • definițiunea
plural
  • definițiuni
  • definițiunile
genitiv-dativ singular
  • definițiuni
  • definițiunii
plural
  • definițiuni
  • definițiunilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

definit, definiadjectiv

etimologie:
  • vezi defini DEX '09 DEX '98 DN

definiție, definițiisubstantiv feminin

  • 1. Operație de determinare a însușirilor proprii unui lucru, unei noțiuni etc.; enunțul prin care se exprimă această operație. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote O bună definiție trebuie să indice genul proxim și diferența specifică a noțiunii de definit. DLRLC
    • format_quote Definiția marxist-leninistă a tipicului... subliniază că tipic este ceea ce corespunde esenței fenomenului social-istoric dat. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 351, 2/1. DLRLC
    • chat_bubble Prin definiție = prin însăși natura lucrului, decurgând în mod necesar din totalitatea notelor sale caracteristice. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Procedeu conceptual servind la introducerea unui simbol nou într-un limbaj formalizat sau la specificarea semnificației unei expresii. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.