3 intrări

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURĂȚÍT s. n. v. curățat.

CURĂȚÍT s. n. v. curățat.

CURĂȚÍT s. n. v. curățat.

curățit1 sn [At: PAMFILE, A. R. / Pl: ~uri / E: curăți] Curățat1.

curățit2, ~ă a [At: DA / Pl: ~iți, ~e / E: curăți] 1-9 Curățat2 (1-9).

CURĂȚÁ, cúrăț, vb. I. I. 1. Tranz. și refl. A face să dispară murdăria, a înlătura impuritățile de pe ceva sau de pe sine. ♦ Tranz. A îndepărta coaja, pielița de pe fructe, legume sau de pe ouă. 2. Tranz. și refl. A (se) vindeca de o boală (de piele). 3. Tranz. A îndepărta asperitățile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, de pe un obiect, de pe un teren etc., în vederea recondiționării, îmbunătățirii aspectului său pentru unele operații tehnologice ulterioare. II. Fig. 1. Tranz. și refl. A (se) debarasa, a (se) salva, a (se) descotorisi (de ceva rău). 2. Refl. (În limbajul bisericesc) A se mântui, a se purifica. 3. Tranz. (Fam.) A omorî. ♦ Refl. A muri. 4. Tranz. și refl. A face să rămână sau a rămâne fără nici un ban. [Var.: (pop.) curățí vb. IV] – Din curat.

CURĂȚÁT s. n. Faptul de a (se) curăța. [Var.: curățít s. n.] – V. curăța.

CURĂȚÁT s. n. Faptul de a (se) curăța. [Var.: curățít s. n.] – V. curăța.

CURĂȚÍ vb. IV v. curăța.

CURĂȚÍ vb. IV v. curăța.

CURĂȚÍ vb. IV v. curăța.

curăța [At: COD. VOR. 143/11 / Pzi: curăț, (înv) esc / E: curat3] 1-2 vtr A înlătura murdăria, impuritățile de pe ceva sau de pe sine Si: a (se) mătura, a (se) peria, a (se) spăla, a (se) șterge. 3 vt A îndepărta coaja, pielița de pe fructe, legume, ouă etc. 4 vt A îndepărta asperitățile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, obiect, teren etc. în vederea recondiționării, îmbunătățirii aspectului etc. 5 vt A depănușa. 6 vr (Fig; d. cer) A se însenina. 7 vt (Înv; îe) A-și ~ obrazul (sau obrazele) A se dezvinovăți. 8-9 vtr (Îvp) A (se) vindeca de o boală (de piele). 10 vt (Reg) A castra. 11 vr (Reg; d. mamifere) A lepăda placenta. 12 vt (Înv) A renunța. 13-14 vtr (Îvp; fig) A (se) salva de ceva rău. 15 vt (Fig; fam) A omorî. 16 vt (Pfm; fig) A înlătura (pe cineva din calea sa, dintr-o funcție etc.). 17-18 vtr (Fig; în limbajul bisericesc) A (se) purifica. 19-20 vtr (Fig; fam) A rămâne sau a face să rămână fără bani, fără avere. 21-22 vtr A (se) mântui. 23-24 vtr A (se) descotorosi (de ceva). 25-26 vtr (Înv) A (se) lămuri. 27 vr (Înv; îe) A se ~ pe altul A arunca vina pe altul. corectată

curățat1 sn [At: DAMÉ, T. 120 / Pl: ~uri / E: curăța] 1-7 Curățare (1-7).

curățat2, ~ă a [At: LEX. MARS. 239 / Pl: ~ați. ~e / E: curăța] 1 Făcut curat prin îndepărtarea murdăriei. 2 Făcut curat prin înlăturarea asperităților, a depunerilor, a materialelor nefolositoare, a părților stricate etc. 3 (Îvp; fig) Salvat de ceva rău. 4 (D. fructe, legume, ouă etc.) Decojit. 5 (Reg) Castrat. 6 (Fig; fam) Lefter. 7 (Fig; fam; d. oameni) Al cărui viitor este compromis. 8 (Fig; în limbajul bisericesc) Purificat. 9 (Îvp) Vindecat de o boală (de piele).

curăți vtr [At: PRAV. GOV., ap. DA / Pzi: esc / E: curăța css] 1-27 A curăța (1-27).

CURĂȚÁ, cúrăț, vb. I. I. 1. Tranz. și refl. A face să dispară murdăria, a înlătura impuritățile de pe ceva sau de pe sine. ♦ Tranz. A îndepărta coaja, pielița de pe fructe, legume sau de pe ouă. 2. Tranz. și refl. A (se) vindeca de o boală (de piele). 3. Tranz. A îndepărta asperitățile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, de pe un obiect, de pe un teren etc., în vederea recondiționării, îmbunătățirii aspectului său pentru unele operații tehnologice ulterioare. II. Fig. 1. Tranz. și refl. A (se) scăpa, a (se) salva, a (se) descotorisi (de ceva rău). 2. Refl. (În limbajul bisericesc) A se mântui, a se purifica. 3. Tranz. (Fam.) A omorî. ♦ Refl. A muri. 4. Tranz. și refl. A face să rămână sau a rămâne fără nici un ban. [Var.: (pop.) curățí vb. IV] – Din curat.

CURĂȚÁ, cúrăț, vb. I. (Și în forma curăți) I. 1. Tranz. A face (să fie) curat, a face să dispară murdăria de pe ceva, a îndepărta impuritățile, a înlătura ceea ce e dăunător. După ce puse de spălă pe Prîslea și-l curăți, îl îmbrăcă. ISPIRESCU, L. 93. Mogorogea, băiet grijuliu, își curăță ciubotele frumos și le pune la uscat pe vatră. CREANGĂ, A. 105. Îndată am găsit caiete... negreală bună, nimic n-am uitat; întocmai ca bravul soldat care își perie uniforma, freacă bumbii, curăță armele. NEGRUZZI, S. I 7. S.I 7. Eu de-aș ști c-ar mai veni, Drumul i l-aș curăți. ȘEZ. II 82. ◊ (Cu determinări introduse prin prep. «de») Se apucă însuși cu mîna lui să le curețe [armele] de rugină. ISPIRESCU, L. 3. Învățătorul este pentru un tînăr aceea ce este și grădinarul pentru pom, sau ca plugarul bun care curăță de mărăcini țarina sa. NEGRUZZI, S. I 8. Hai să ne grăbim Ca să curățim Grădina de schinuri (= spini). ALECSANDRI, T. 655. ◊ Refl. Fig. Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Romîn s-a călăuzit de învățătura lui Lenin și Stalin asupra partidului de tip nou, ca și de măreața experiență istorică a P.C. (b) al U.R.S.S., care a confirmat în repetate rînduri justețea.

CURĂȚÁT s. n. (Și în forma curățit) Faptul de a se curăța 1. Îndepărtare a murdărie; curățire. Curățatul hainelor. 2. Îndepărtarea elementelor dăunătoare (buruieni, spini, omizi etc.) de pe un ogor, de pe un pom etc. Prășitul, care se mai numește și curățit, se face cu o sapă. PAMFILE, A. R. 144. 3. Îndepărtarea cojii, găocii, solzilor, foilor etc. de pe fructe, ouă, pește. porumb etc. [Păpușoiul] se adună grămadă, fir lîngă fir, în ogradă sau sub un adăpost și acolo se face curățitul. PAMFILE, A. R. 220. – Variantă: curățit s. n.

A SE CURĂȚÁ mă cúrăț intranz. 1) A deveni (mai) curat prin înlăturarea murdăriei sau a impurităților. 2) fig. (despre persoane) A deveni (mai) curat moralicește; a se purifica. 3) pop. A rămâne fără nici un ban; a se lefteri. 4) fig. A înceta din viață; a deceda; a muri. /Din curat

A CURĂȚÁ cúrăț tranz. 1) A face să se curățe. ~ o haină. ~ un iaz. 2) (fructe, legume, ouă etc.) A lipsi de stratul de deasupra (coajă, pieliță, puf). 3) pop. A lipsi de viață; a omorî; a ucide. /Din curat

curățà v. 1. a face curat: a curăța casa, haine, mobile; 2. a lua jos coaja, frunzele, solzii: a curăța cartofi, pește; 3. a se spăla, a se scăpa de cineva, a-l prăpădi.

cúrăț, a (vest și sud) și cúrăț saŭ -ésc, a (est) v. tr. (d. curat, de unde s’a făcut curățesc, apoĭ curăț.Curăț, curețĭ, să curețe, în est curăț, curățĭ, să curățe saŭ să curățească). Fac curat măturînd, periind ș. a.: a curăța casa, haĭnele. Purific: ploaĭa a curățat aeru. Ĭaŭ coaja, frunzele, ramurile inútile, solziĭ, penele ș. a.: a curăța merele saŭ cartofiĭ de coajă, ramura de frunze, copacu de ramurĭ uscate, peștele de solzĭ, porcu de păr, țara de Jidanĭ. Iron. Despoĭ, jăfuĭesc: vulpea m’a curățat de găinĭ. Răpesc, înlătur, mătrășesc, omor: vulpea mĭ-a curățat găinile, l-a curățat de pe fața pămîntuluĭ. V. refl. Mă fac curat. Iron. Mă liberez, mă cortorosesc, scap de: s’a curățat de banĭ (ĭ-a perdut, ĭ-a cheltuit), de păcate, de un prieten plicticos, mulțĭ s’aŭ curățat (de vĭață) în războĭ (aŭ murit).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

curățá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cúrăț, 2 sg. cúreți, 3 cúrăță; conj. prez. 3 să cúrețe; ger. curățấnd

arată toate definițiile

Intrare: curăța
verb (VT32)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • curăța
  • curățare
  • curățat
  • curățatu‑
  • curățând
  • curățându‑
singular plural
  • curăță
  • curățați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • curăț
(să)
  • curăț
  • curățam
  • curățai
  • curățasem
a II-a (tu)
  • cureți
(să)
  • cureți
  • curățai
  • curățași
  • curățaseși
a III-a (el, ea)
  • curăță
(să)
  • curețe
  • curăța
  • curăță
  • curățase
plural I (noi)
  • curățăm
(să)
  • curățăm
  • curățam
  • curățarăm
  • curățaserăm
  • curățasem
a II-a (voi)
  • curățați
(să)
  • curățați
  • curățați
  • curățarăți
  • curățaserăți
  • curățaseți
a III-a (ei, ele)
  • curăță
(să)
  • curețe
  • curățau
  • curăța
  • curățaseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • curăți
  • curățire
  • curățit
  • curățitu‑
  • curățind
  • curățindu‑
singular plural
  • curățește
  • curățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • curățesc
(să)
  • curățesc
  • curățeam
  • curății
  • curățisem
a II-a (tu)
  • curățești
(să)
  • curățești
  • curățeai
  • curățiși
  • curățiseși
a III-a (el, ea)
  • curățește
(să)
  • curățească
  • curățea
  • curăți
  • curățise
plural I (noi)
  • curățim
(să)
  • curățim
  • curățeam
  • curățirăm
  • curățiserăm
  • curățisem
a II-a (voi)
  • curățiți
(să)
  • curățiți
  • curățeați
  • curățirăți
  • curățiserăți
  • curățiseți
a III-a (ei, ele)
  • curățesc
(să)
  • curățească
  • curățeau
  • curăți
  • curățiseră
Intrare: curățat (adj.)
curățat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curățat
  • curățatul
  • curățatu‑
  • curăța
  • curățata
plural
  • curățați
  • curățații
  • curățate
  • curățatele
genitiv-dativ singular
  • curățat
  • curățatului
  • curățate
  • curățatei
plural
  • curățați
  • curățaților
  • curățate
  • curățatelor
vocativ singular
plural
curățit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curățit
  • curățitul
  • curățitu‑
  • curăți
  • curățita
plural
  • curățiți
  • curățiții
  • curățite
  • curățitele
genitiv-dativ singular
  • curățit
  • curățitului
  • curățite
  • curățitei
plural
  • curățiți
  • curățiților
  • curățite
  • curățitelor
vocativ singular
plural
Intrare: curățat (s.n.)
curățat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curățat
  • curățatul
  • curățatu‑
plural
  • curățaturi
  • curățaturile
genitiv-dativ singular
  • curățat
  • curățatului
plural
  • curățaturi
  • curățaturilor
vocativ singular
plural
curățit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curățit
  • curățitul
plural
  • curățituri
  • curățiturile
genitiv-dativ singular
  • curățit
  • curățitului
plural
  • curățituri
  • curățiturilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

curăța curăți

  • 1. tranzitiv reflexiv A face să dispară murdăria, a înlătura impuritățile de pe ceva sau de pe sine.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: murdări mânji 8 exemple
    exemple
    • După ce puse de spălă pe Prîslea și-l curăți, îl îmbrăcă. ISPIRESCU, L. 93.
      surse: DLRLC
    • Mogorogea, băiet grijuliu, își curăță ciubotele frumos și le pune la uscat pe vatră. CREANGĂ, A. 105.
      surse: DLRLC
    • Îndată am găsit caiete... negreală bună, nimic n-am uitat; întocmai ca bravul soldat care își perie uniforma, freacă bumbii, curăță armele. NEGRUZZI, S. I 7. S.I 7.
      surse: DLRLC
    • Eu de-aș ști c-ar mai veni, Drumul i l-aș curăți. ȘEZ. II 82.
      surse: DLRLC
    • Se apucă însuși cu mîna lui să le curețe [armele] de rugină. ISPIRESCU, L. 3.
      surse: DLRLC
    • Învățătorul este pentru un tînăr aceea ce este și grădinarul pentru pom, sau ca plugarul bun care curăță de mărăcini țarina sa. NEGRUZZI, S. I 8.
      surse: DLRLC
    • Hai să ne grăbim Ca să curățim Grădina de schinuri (= spini). ALECSANDRI, T. 655.
      surse: DLRLC
    • reflexiv figurat Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Romîn s-a călăuzit de învățătura lui Lenin și Stalin asupra partidului de tip nou, ca și de măreața experiență istorică a P.C. (b) al U.R.S.S., care a confirmat în repetate rînduri justețea ideii că partidul se întărește curățindu-se de elementele oportuniste, străine și dușmănoase. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 459.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A îndepărta coaja, pielița de pe fructe, legume sau de pe ouă.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) vindeca de o boală (de piele).
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. tranzitiv A îndepărta asperitățile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, de pe un obiect, de pe un teren etc., în vederea recondiționării, îmbunătățirii aspectului său pentru unele operații tehnologice ulterioare.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 4. figurat tranzitiv reflexiv A (se) debarasa, a (se) salva, a (se) descotorisi (de ceva rău).
    surse: DEX '09 sinonime: debarasa descotorosi salva
  • 5. figurat reflexiv (În limbajul bisericesc) A se mântui, a se purifica.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: mântui purifica
  • surse: DEX '09 DEX '98
  • 7. figurat tranzitiv reflexiv A face să rămână sau a rămâne fără nici un ban.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • curat
    surse: DEX '98 DEX '09

curățat (s.n.) curățit

  • 1. Faptul de a (se) curăța.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Îndepărtare a murdărie.
      surse: DLRLC sinonime: curățire un exemplu
      exemple
      • Curățatul hainelor.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Îndepărtarea elementelor dăunătoare (buruieni, spini, omizi etc.) de pe un ogor, de pe un pom etc.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Prășitul, care se mai numește și curățit, se face cu o sapă. PAMFILE, A. R. 144.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Îndepărtarea cojii, găocii, solzilor, foilor etc. de pe fructe, ouă, pește. porumb etc.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • [Păpușoiul] se adună grămadă, fir lîngă fir, în ogradă sau sub un adăpost și acolo se face curățitul. PAMFILE, A. R. 220.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi curăța
    surse: DEX '98 DEX '09