8 definiții pentru curățat (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CURĂȚAT s. n. Faptul de a (se) curăța. [Var.: curățit s. n.] – V. curăța.
CURĂȚAT s. n. Faptul de a (se) curăța. [Var.: curățit s. n.] – V. curăța.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
curățat1 sn [At: DAMÉ, T. 120 / Pl: ~uri / E: curăța] 1-7 Curățare (1-7).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CURĂȚAT s. n. (Și în forma curățit) Faptul de a se curăța 1. Îndepărtare a murdărie; curățire. Curățatul hainelor. 2. Îndepărtarea elementelor dăunătoare (buruieni, spini, omizi etc.) de pe un ogor, de pe un pom etc. Prășitul, care se mai numește și curățit, se face cu o sapă. PAMFILE, A. R. 144. 3. Îndepărtarea cojii, găocii, solzilor, foilor etc. de pe fructe, ouă, pește. porumb etc. [Păpușoiul] se adună grămadă, fir lîngă fir, în ogradă sau sub un adăpost și acolo se face curățitul. PAMFILE, A. R. 220. – Variantă: curățit s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CURĂȚIT s. n. v. curățat.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CURĂȚIT s. n. v. curățat.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CURĂȚIT s. n. v. curățat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
curățit1 sn [At: PAMFILE, A. R. / Pl: ~uri / E: curăți] Curățat1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
curățat s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
curățat s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
curățat s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
curățat, curățaturisubstantiv neutru
- 1. Faptul de a (se) curăța. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1. Îndepărtare a murdărie. DLRLCsinonime: curățire
- Curățatul hainelor. DLRLC
-
- 1.2. Îndepărtarea elementelor dăunătoare (buruieni, spini, omizi etc.) de pe un ogor, de pe un pom etc. DLRLC
- Prășitul, care se mai numește și curățit, se face cu o sapă. PAMFILE, A. R. 144. DLRLC
-
- 1.3. Îndepărtarea cojii, găocii, solzilor, foilor etc. de pe fructe, ouă, pește. porumb etc. DLRLC
- [Păpușoiul] se adună grămadă, fir lîngă fir, în ogradă sau sub un adăpost și acolo se face curățitul. PAMFILE, A. R. 220. DLRLC
-
-
etimologie:
- curăța DEX '98 DEX '09