3 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

cupea sf vz cupeu

cupeu sn [At: SANDU-ALDEA, SĂM. VI, 446 / Pl: ~ri / E: fr coupé] 1-2 Trăsură (sau, în trecut, automobil) de lux, închis, în general, cu două locuri, în care vizitiul (sau șoferul) stătea în exteriorul caroseriei. 3 Compartiment de călători într-un vagon de cale ferată.

cupi [At: RĂDULESCU-CODIN / E: srb, ucr кyпити] (Reg) 1 vt A coase cu împunsături rare și neegale, făcând ca materialul să se încrețească. 2 vr (Olt; pex) A se strânge. 3 vr (D. pâine) A se cocoloși. 4 vt (Olt) A încolți. 5 vt (Olt) A surprinde. 6 vt (Olt) A cuprinde. 7-8 vt (Olt) A încolți pe cineva și a-l bate. 9 vt (Reg) A apleca partea cea lată a fierului plugului.

CUPÉU, cupeuri, s. n. 1. Trăsură (sau, în trecut, automobil) de lux, închisă, în general cu două locuri, în care vizitiul stă în exteriorul caroseriei. 2. Compartiment de călători într-un vagon de cale ferată. [Var.: (rar) cupeá s. f.] – Din fr. coupé.

CUPÉU, cupeuri, s. n. 1. Trăsură (sau, în trecut, automobil) de lux, închisă, în general cu două locuri, în care vizitiul stă în exteriorul caroseriei. 2. Compartiment de călători într-un vagon de cale ferată. [Var.: (rar) cupeá s. f.] – Din fr. coupé.

CUPÉU, cupeuri, s. n. 1. Trăsură de lux, închisă (cu geamuri), de obicei numai cu două locuri alăturate în interior. Bulevardul este larg și trec trăsuri și cupeuri în sus și în jos. PAS, Z. I 17. Lanțul trăsurilor și cupeurilor se prelungea atît în urmă, încît tramvaiele se îngrămădeau imobilizate. C. PETRESCU, C. V. 293. 2. (Învechit) Compartiment într-un vagon de cale ferată. Goe își pierde un moment centrul de greutate și se reazimă în nas de clanța ușii de la cupeu. CARAGIALE, O. II 161. – Variantă: cupeá, cupele (PAS, L. I 144, BELDICEANU, P. 120), s. f.

cupéu (compartiment, trăsură) (înv.) s. n., art. cupéul; pl. cupéuri

cupéu s. n., art. cupéul; pl. cupéuri

CUPÉU s. trăsură închisă, (înv. și pop.) caretă. (Călătorea în ~.)

CUPÉU s. v. compartiment.

CUPÉU s.n. Trăsură închisă, cu patru roți, cu o singură banchetă în fund. ♦ Automobil care are în spate un compartiment acoperit, închis, pentru persoane. ♦ Compartiment de vagon, de diligență etc. care are o singură banchetă. [< fr. coupé].

CUPÉU s. n. 1. trăsură de lux închisă, cu două locuri, la care vizitiul stă pe capră. 2. compartiment de vagon, de diligență etc. cu o singură banchetă. 3. automobil de forma cupeului (1). (< fr. coupé)

CUPÉU, cupeuri, s.n. (Înv.) 1. Trăsură de lux, închisă. 2. Compartiment pentru călători într-un vagon de cale ferată.

cupéu (cupéuri), s. n.1. Trăsură, berlină. – 2. Compartiment într-un vagon de cale ferată. – Var. (înv.) cupea. Fr. coupé.

cupí (-pésc, -ít), vb.1. A însăila un material, printr-o cusătură ușoară. – 2. A încolți, a strînge. – 3. A coborî brăzdarul plugului. Sb. kupiti „a aduna, a strînge” (DAR). – Der. cupit, adj. (Trans., avar, zgîrcit); cupenie, s. f. (avariție). Cf. cupeț.

CUPÉU ~ri n. 1) Cabină într-un vagon de cale ferată, având banchete pentru mai multe persoane; compartiment. 2) înv. Trăsură de lux, închisă, capra vizitiului fiind în exteriorul caroseriei; caretă. [Sil. cu-peu] /<fr. coupé

arată toate definițiile

Intrare: cupeu
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cupeu cupeul
plural cupeuri cupeurile
genitiv-dativ singular cupeu cupeului
plural cupeuri cupeurilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cupea cupeaua
plural cupele cupelele
genitiv-dativ singular cupele cupelei
plural cupele cupelelor
vocativ singular
plural
Intrare: cupea
cupea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cupi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cupi cupire cupit cupind singular plural
cupește cupiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cupesc (să) cupesc cupeam cupii cupisem
a II-a (tu) cupești (să) cupești cupeai cupiși cupiseși
a III-a (el, ea) cupește (să) cupească cupea cupi cupise
plural I (noi) cupim (să) cupim cupeam cupirăm cupiserăm, cupisem*
a II-a (voi) cupiți (să) cupiți cupeați cupirăți cupiserăți, cupiseți*
a III-a (ei, ele) cupesc (să) cupească cupeau cupi cupiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)