❍ CUPI (-pesc) vb. tr. Olten. 1 A prinde, a surprinde: l-a cupit tocmai cînd nu se aștepta ¶ 2 A încolți și a bate strașnic: pe panduri i-au cupit rău Turcii la munte (R.-COD.) ¶ 3 A strînge prea tare ața, cînd se coase, astfel că cusătura se încrețește (CIAUȘ.) ¶ 4 Băn. A face crețuri, cute, la o pînză [srb. kupiti].