4 definiții pentru cupi
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cupi [At: RĂDULESCU-CODIN / E: srb, ucr купити] (Reg) 1 vt A coase cu împunsături rare și neegale, făcând ca materialul să se încrețească. 2 vr (Olt; pex) A se strânge. 3 vr (D. pâine) A se cocoloși. 4 vt (Olt) A încolți. 5 vt (Olt) A surprinde. 6 vt (Olt) A cuprinde. 7-8 vt (Olt) A încolți pe cineva și a-l bate. 9 vt (Reg) A apleca partea cea lată a fierului plugului.
cupésc v. tr. (vsl. kupiti, a aduna, d. kupŭ, grămadă. V. căpiță). Olt. Munt. Mold. Cos greșit întinzînd prea tare o bucată de stofă așa în cît bucata opusă rămîne maĭ strînsă și se încrețește. Men. Găbuĭesc, pun mîna pe cineva. V. zgîrcesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cupi (-pesc, -it), vb. – 1. A însăila un material, printr-o cusătură ușoară. – 2. A încolți, a strînge. – 3. A coborî brăzdarul plugului. Sb. kupiti „a aduna, a strînge” (DAR). – Der. cupit, adj. (Trans., avar, zgîrcit); cupenie, s. f. (avariție). Cf. cupeț.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cupi, cupesc, vb. IV (reg.) 1. a coase cu împunsături rare, strângând ața; a (se) strânge, a (se) încreți. 2. a încolți, a strâmtora (pe cineva).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|